Pagini

2 aprilie 2011

Ar trebui...


Ar trebui sa stau, 
sa sufar, 
sa nu imi pot aduna gandurile, 
sa nu fiu in stare nici sa imi adun lacrimile... 
de pe perna verde. 
Sa ma gandesc la trecut, 
sa imi fac scenarii, 
sa-mi amintesc momente rele 
si bune, 
sa-mi retraiesc emotiile, 
si ma simt vinovata... 
ca nu pot.

Ma trantesc ghemuita 
langa calorifer. 
Imi pun capul pe birou. 
Ma duc la dus,
imi las apa sa mi se prenlinga 
de pe crestet pana in varful degetelor. 
Sa ma topesc acolo, 
sa ma fac una cu apa, 
sa ma transform, 
si sa dispar.

Asa ar trebui...
dupa tot ce am facut,
dar nu sunt in stare.

Ma chinui, ma chinui din rasputeri
sa scot doua lacrimi, 
dar ochii imi sunt uscati. 
Ma chinui, ma chinui,
sa fiu trista, 
sa am o suferinta lipita de mine, 
dar in cateva secunde uit totul,
si ma bufneste un ras groaznic.

Doamne, 
as vrea sa stiu ce e in mine cu adevart!

2 comentarii:

e r m e t i c a . spunea...

Bai, nimeni nu merita nimic.Nici macar o basina!

Josette spunea...

Chiar nimeni?