Pagini

17 decembrie 2010

Ceva personal... "prea" personal


Te-am crezut prietena… ma gandeam deja cum o sa tinem legatura prin telefon, cum nu o sa ne mai terminam povestile si tu distrugi totul intr-o singura zi doar pentru ca aveai o dorinta mare pe care nu ti-am indeplinit-o?

Chiar te-am crezut altfel, te-am crezut o”doamna”, am crezut ca pentru tine conteaza idea in sine, fapta, nu partea materiala. Sincer, chiar nu pot sa imi imaginez cum m-am putut insela asa de tare si atat de mult timp… pacat ca mi se deschid ochii acum, la sfarsit, cand totul trebuia sa fie numai o veselie si un zambet larg...

Serios! Cum sa spui ca nu ai ce face cu niste flori? Cum sa spui ca nu ai primit nimic de la noi cand erau cel putin 4 cadouri pe an? Cum sa spui ca nu au nicio valoare, ca tu iti permiti orice? Ok, atunci de ce mai cersesti inca ceva? Cum crezi ca o sa fie daruit din suflet? Cum crezi acum ca o sa ramai in amintirea noastra?

Mi se face greata de tine, mi se face greata cand ma gandesc ca am crezut in tine, ca suntem pe aceeasi lungime de unda, ca ideile si gandurile noastre sunt mai mult decat orice palpabil, material, ca am crezut ca lucurrile speciale sunt legate de noi, nu ca asta e doar o fatada. Mi-e sila de tine si de toate lucrurile si gandurile pe care le-am impartit cu tine.

Ti-am luat ce ai vrut, ti-am luat flori si poze... dar o sa vii sa le iei sau acum vei sustine ca nu mai doresti nimic? Spune !


P.S. – imi pare rau daca citesti asta, dar daca tot ai citit-o sa-ti mai spun un lucru… asta e varianta lustruita si te rog, nu mai imi zambi pe strada!

2 comentarii:

Unknown spunea...

Stiu ca nimic din ce as spune nu te-ar putea consola. Asa ca iti dau doar atat : :* >:D<

Josette spunea...

Mersi >:D< e tot de ce aveam nevoie!