Si acum rad cand ma gandesc ce nebunie a fost aseara… De la un zambet si un "ce faci" de 5 minute am ajuns sa stam ascunsi de ploaie in masina si sa privim orasul. Totul era perfect, armonia aceea de sunete, ti-o amintesti? Era sunetul ploii, linistea orasului, versurile de la Taxi:
pe care le cantam si noi desi eram unul langa celalalt iar apoi hohotele de ras... Ce poti sa iti doresti mai mult decat sa astepti rasaritul soarelui cand esti deasupra orasului?! Am intins mana dupa tine, iar tu ai venit. Si acum zambesc pentru alegerea ta.
"Cand voi veni, inseamna ca m-ai chemat
Cand te voi auzi, inseamna ca m-ai strigat, Cand voi fi, inseamna ca m-ai dorit,
Cand te voi gasi, inseamna ca m-ai cautat."
Cu toata acea avalansa de cuvinte si povesti pe care am avut-o toata noaptea am adormit pana la urma pe umarul tau... si am ramas acolo pana cand soarele mult asteptat nu ne-a lasat in pace si ne-a trimis acasa pana nu se trezeste si orasul. Eram fericita. Mama nu m-a auzit cand am intrat in casa, nu stia ca am lipsit toata noaptea asa ca am putut linistita sa ma scufund in asternuturi cu gandul tine.
Dupa acea noaptea ti-am spus ca o sa ai o scrisoare de la mine... acolo erau vorbe pe care nu le puteam spune cand te uiti la mine, ochii tai nu ma pot face sa fiu serioasa.
Ai gasit scrisoarea in dimineata de miercuri, te-ai bucurat, erai sigur ca nu o sa mai primesti o astfel de scrisoare pana la Craciun sau de ziua ta… Ai iesit afara cu faţa de dimineata, in slapi si in pantalonii tai colorati de pijama (Ti-am spus vreodata cat ma amuza?). Erai nedumerit, nu intelegeai forma plicului si ai ramas pe acel petec de iarba care iti gâdila gleznele si ai inceput sa citesti… Dintr-odata ti-a aparut un zambet urias, obrajii ti s-au imbujorat, te-ai intins ca pentru un inceput bun de noua zi si ai fugit in casa. Atunci a inceput sa rasune muzica din casa, iar eu am plecat.
Am stat in spatele portii tale toata dimineata, nu pueam sa ratez aceste imagini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu