Sunt singur si stau pe o banca pustie in intuneric. Azi mi-am inchis telefonul si am stat in casa. Nu am vrut sa fiu deranjat de nicio faţă plictisită care nu are ce face si si-a adus subit aminte de mine. Am stat toata ziua topit de caldura cu picioarele pe scaun si ma plimbam printre ganduri asteptand ca razele soarelui sa-mi starneasca pigmentii, sa iasa la suprafata si sa-mi faca pielea rumena.
Muzica ma legana si ma facea sa-mi doresc mai mult, sa vreau sa ies din carapacea sufletului, sa izbucnesc in râs, sa umblu dupa fete si sa nu ma mai intorc noaptea acasa.
Totusi... numai de maine voi face toate aste, azi e bine si sigur, azi imi place singur... Parcul este neumblat, doar 2 tineri stau imbratisati pe o banca zambindu-si unul altuia si soptindu-si cuvinte frumoase. Sunt atat de fericiti incat nu mai vad nimic in jurul lor...
E mijlocul verii, dar incepe sa fie frig... copacii si-au strans crengile pentru a se proteja, florile s-au apropiat de pamant ghemuiete intre frunze, iar vantul ma inconjoara, ma face sa ma simt subtire si firav... apoi ma lasa in pace si plimba frunzele moarte pe toate aleile.
Acasa e mai bine; am sa ma invart in asternuturi toata noapta, iar dimineata voi fi un om nou.
Noapte buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu