a aparut EL
acum...
valurile im zambesc la fel ca privirea lui,
rasaritul e ca strangerea lui de mana,
iar vantul il gasesc in sarutari.
privim marea,
zambim scoicilor,
gustam din soarele diminetii
si adormim pe nisipul plin cu vise.
avem saptamana noastra magica... in care
am umblar pe valuri,
am stat trantiti pe o canapea langa un pahar de bere
pana a uitat si marea de noi,
am ras de lucrurile mici, stramte si urate,
am lovit marea,
iar ea ne-a iertat de fiecare data
si ne-am jucat pana nu am mai avut cu ce.
am admirat splendoarea lucrurilor goale,
am stat cu pletele reci in vant,
am stat pe burta imbatati de vreme
povestind despre viata, oameni, concepte, iarba, amitiri sau strazi,
iar cand am adormit am visat unul cu celalat.
oare i-am spus ca nu am sa-l uit niciodata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu