Ne-am certat si te uram… am zis ca nu mai vreau sa te mai vad niciodata asa ca am plecat de acasa si nu m-am mai intors. A trecut ceva timp, tu nu mai sti nimic de mine… nu a fost bine ce am facut, stiu, dar nu am mai rezistat, imi pare rau… Ma vei ierta? Trebuie! Esti mama mea, e imposibil sa nu ma ierti... Trebuie, intelegi?!? Nu mai am putere... Te rog!
Stiu ca am plecat fara urma, fara bilet si fara telefoane. Am citit toate mail-urile de la tine si de la multi altii, dar numai tu imi trimiteai in fiecare zi cate 3 mesaje, restul m-au uitat repede... Au inceput sa devina plictisitoare, asa ca nu le-am mai citit. Acum imi pare rau, poate pana la urma iti raspundeam, daca iti simteam disperarea.
Am preferat sa va uit pe toti, pe familie, pe prieteni si sa plec... probabil, dupa atata timp m-ati uitat si voi pe mine, poate m-ati si ingropat sau orasul e inca plin cu poza mea, nu pot sa ma gandesc la asta, dar te rog mama, te rog, numai tu, nu mai am nevoie de nimeni, nu mai vreau zambetul si intelegerea nimanui, te rog iarta-ma si primeste-ma acasa!
Am ajuns intr-o lume minunata, era totul frumos si firesc, mi-a fost usor sa va uit pe toti. Atat de usor incat m-am uitat si pe mine... mi-am uitat baza pe care mi-ai construit-o, mi-am uitat identitatea si am preferat sa imi fac alta intr-o lume necunoscuta... si a mers, chiar foarte bine. Eram mandra cat de bine pot sa ma descurc in viata, dar eram un om fericit fara trecut. Nici cand ma intrebau unii ceva despre mine si familia mea nu imi aduceam aminte de voi... Nu-mi era greu sa-mi inventez o poveste. Tu ma cunosti, mama... stii ca am avut intotdeauna multa imaginatie. Poate asta m-a si determinat sa plec. Esti singura care ma cunosti cu adevarat, mama! Acum este cazul sa ma si intelegi. Te rog, mama... sunt daramata si demoralizata...
Dupa 10 luni de zile mi-au intors toti spatele, nici cersetorii nu-mi mai trag maneca, cainii nu ma latra, iar altii se lovesc de mine ca si cum nu as exista... Nu mai suport, nu am fost niciodata asa singura. Nu am simtit niciodata ca lumea ma uraste, nu m-am mai visat moarta si nu am vazut natura in nuante de gri pana acum. Eram un copil vesel. Tu stii asta, mama, tu ma cunosti, tu imi intelegeai sufletul cel mai bine. Te rog, iarta-ma, iarta-ma si deschide-mi usa cu zambetul pe buze. Am neoie de imbratisarea ta mai mult decat orice. Te rog iarta-ma si spune-mi ca nu m-ai ingropat, spune-mi ca te mai gandesti la mine, spune-mi ca m-ai iertat si ca iti este greu fara mine... Nu ma vei uri, asa-i? Spune-mi! E tot ce vreau sa aud de la tine... nimic altceva nu mai conteaza. Am nevoie de tine, intelegi? Imi pare rau pentru ce am facut! Chiar imi pare! Te rog iarta-ma, mama... fara iertatea ta nu mai pot sa traiesc.
Acum am revenit acasa si sunt aceeasi ca inante... Te iubesc, mama!
IARTA-MA SI PRIMESTE-MA ACASA!
Alice in Chains - Don't Follow
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu