Eu stiu ca trebuie sa te tii tare pe pozitii, stiu ca trebuie
sa dai un raspuns si unul prin care sa iti scoti picioarele din groapa, dar
stiu si ca tu ai inteles foarte bine cum gandeste ea, cum ii merg rotitele, ce scurtcircuite face, cum
spune lucrurile ca si cum ar ghici viitorul si ca foloseste cuvintele doar
pentru a crea ceva... si banuiesc ca stii ca ai vorbit cu ea si nu cu mine. Stii
asta.
Stiu ca esti obligat sa spui ceea ce nu vrei pentru ca
trebuie sa-ti areti celalalt suflet si stii foarte bine diferenta dintre noi doua. Ai
fost de acrod ca sfarsitul nu trebuie sa aiba legatura cu realitatea pentru ca
isi pierde tot farmecul povestea si ca, de fapt, doar inceputul starneste si incearca
sa dea mintile peste cap. Ea doar atunci vorbeste cu mine, restul e lumea ei.
Scrisoarea ta lasat rusinos in posta mi-a pus un zambet pe fata. Atat. Nu ai
starnit nimic, nu mai ai acea putere, cat despre ea nu stiu ce sa zic, si eu
vad la fel de mult cat vezi si tu, nu prea imi vorbeste in ultimul timp, eu i-am
cerut asta. Eu i-am cerut sa ma lase in pace si tot eu i-am zis ca poate sa scrie orice atata timp cat starneste macar doua minti in doua locuri diferite. A reusit. Cu 3 chiar... si aceste 3 sunt cele de care am aflat eu.
Nu inteleg de ce crezi ca se schimba lumea in spatele tau.
Totul ramane la fel, baza nu se poate schimba si ai demonstrat asta. Le
explicai ca nu e adevarat, ca iti cunosti limitele si ca imi cunosti
diferentele; diferentele dintre noi doua, chiar daca parem la fel, dar mi-ai
aratat ca esti exact ca ei… sau ca esti constrans si trebuie sa spui ipocrizii
pentru a-ti pastra pielea fina.
Nu s-a schimbat nimic si… daca nu ar fi asa, nu ar fi
existat acele cuvinte soptite in miez de noapte. Acele atingeri, acele ascunze
atingeri. Tu stii asta. Si la fel de bine stii ca nici asta nu e realitatea mea. Tot
ea ramane aici, nu eu.
Pam - pam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu