Pagini

10 decembrie 2012

Zambetul unui fulg de zapada


Stiu ca ieri a fost prima ninsoare si toata lumea scrie despre prima ninsoare, incepe sa asculte cantece de iarna sau sa caute cadouri, dar pentru mine a fost mai mult de atat… a fost senzatia de iarna.

Urmeaza sarbatorile, iar eu ador sa fac cadouri. Sa stau zile intregi in magazine, sa fac liste, schite, planuri marete. Sa ma gandesc, sa ma razgandesc, sa fac calcule ca sa iasa totul perfect. Cumpar cadourile, apoi caut cele mai potrivite ambalaje. Felicitarile le scriu din suflet si am tot timpul un zambet larg pe fata si simt o caldura imensa.

Mi-am luat si mie o bluza de Craciun si o caciulita draguta cu un ciucure urias. Aveam bratele pline de cadouri si abia astptam sa ajung acasa sa le impachetez in coltul meu de camera si cu muzica data la maxim. Am iesit afara si am avut o asa senzatie incat simteam ca mi se taie respiratia. Ningea. Nimic nu putea fi mai frumos in acel moment.

Dupa toata agitatia din camera pentru a impacheta primele cadouri am fugit afara; inca ningea si era prima seara cand se aprindeau luminile din oras, nu puteam sa pierd plimbarea printre beculete colorate.

Ma astepta langa o banca in centru. M-am ascuns putin sa nu ma observe, l-am strigat si am aruncat cu o portocala frumos impachetata dupa el. Nu era orice fel de portocala, era o portocala cu mesaj. E asa placut sa vezi ca poti sa iti imparti senzatiile cu cineva si sa fie receptate asa cum transmise, nu cu zambete atarnate undeva in coltul gurii!

Plimbarile fara o tinta anume, vinul fiert, hohotele de ras, bulgareala cu zapada de pe masini si drumul spre casa pana in celalalt capat de oras, nu fac altceva decat sa transforme seara intr-una magica.

Nu stiu daca iernile trecute au fost cele mai fericite ierni, desi am incercat din rasputeri sa le fac sa para asa. Am fost putin ipocrita si ma acceptam in ipocrizia mea, dar nu stiu de ce am impresia ca anul acesta va fi cea mai tare iarna. Poate pentru ca am inceput-o cu fulgi mari de zapada, cu mult pozitivism in ochi si in mana si cu rasete pana la lacrimi. Da, m-am hotarat, va fi cea mai tare iarna.


6 Decembrie 2012


Niciun comentariu: