Pagini

2 ianuarie 2009

Demenţă

Stii… e chiar greu sa cobori repede pe Horea, mai ales cand ai cerceii mari, negri… parca nici nu vrei sa te uiti la umbra ta care se stramba in fiecare secunda, pentru ca becurile portocalii sunt asa de inalte ca strica toata frumusetea cainilor vagabonzi. Degeaba, nu ai cum sa te simti bine in clipa in care interfonul suna blestemat si nimeni nu iti zambeste de pe strada, iar cand ajungi in sfarsit in casa si vezi ca inundatia din baie se extinde catre camera ta nu ai nimic altceva de facut decat sa iti iei playeru si sa incepi sa razi in hohote. Merita aplauze aceasta hotarare!



Nu mai ai ce face acolo. Usa se tranteste dupa tine pentru ca abia astepata sa te vada plecata cu haina ta rupta la maneci, dar si tu te bucuri ca scapi de plansetele de copil speriat. Playerul nu merge, nu mai are baterie si acumulatorul e in apa. Nu conteaza, macar el e salvat… si te salveaza si pe tine de claxoanele nebune de pe strazi. Ce are daca umblii pe mijlocul strazii? Numai acolo mai este zapada… oamenii au curatat trotuarele. Ce idioti! si tuuuu, da, si tu… stii, chiar as vrea sa iti zic da nu pot, in fine, eu nu vreau sa imi desfac bradul de Cracin, e asa de dragut, dar nici nu vreau sa-l mai vad niciodata, ma indispune globul albastru din partea stanga si oricum cred ca acum pluteste spre bucatarie…
Oare cat as primi pe niste casti albe cumparate cu 19 lei? ah, mentionez ca o casca bazaie, dar nu e sesizabil, depinde ce muzica asculti… O sa pot sa-mi cumpar o pereche de manusi? Mi s-a facut cam frig… ce conteaza, oricum nu vede nimeni daca ma comport normal. Si daca ar vedea i-ar pasa? nuuuuuuuuuuuuu. Atunci de ce sa imi dau banii pe mancare? Culmea ca esti de acord cu mine. Nu sunt invatata cu asta. Numai Steven m-a auzit cand l-am strigat si… si… cam atat ca mi-au obosit picioarele. Nu e de mirare... la ce party am fost aseara. Nu am fost invitata, dar cui ii pasa. Si apropo, nu trebuia sa vorbesti asa cu mine la telefon… mi s-a taiat tot elanul pentru orice… si mai zici ca pierd si vremea. Eu? Tu ai vazut macar ce am in baie? De fapt… nu mai e baia mea… acum… strada Horea e a mea… e cea mai alba si mai alunecoasa strada din tot cartierul, iar dungile rosii de pe margini sunt perfecte sa te aduca pe culmile fericii. Pe bune! Incearca! Dar de ce nu se stienge lumina nicioadata? De ce trebuie sa ma speriu in fiecare noapte de umbra mea.
Stai! Acuma am cu cine sa vorbesc. E departe, dar il aud oricum. Stiu ca nu o sa ma asculte si nu o sa-i vorbesc deloc… ne intelegem foarte bine. Si tu habar nu ai, nu o sa sti niciodata, pentru ca nu esti in masura sa auzi asa departe.
Stii pestisorii ganlbeni din acvariu? Ei sunt foarte fericiti daca am multe perne verzi in jurul meu. Si si acum as avea daca nu ar fi imbibate cu apa. Mie nu imi place apa. E periculoasa. Dar sunt fericita ca pe Horea nu este apa. Canalizare e facuta perfect.
Multumesc, imi pare rau!