Adorabilul blestem al vietii

e ciudat cum ajung oamenii unde se asteatau mai putin
e ciudat cum vrei atat de mult sa scapi ce ceva, iar cand in sfarsit ti s-a implinit dorinta parca nu iti mai place, parca iti lipseste, parca iti este dor de zilele enervante
e ciudat cum ajunge un om sa se schimbe fiind influentat de un altul
e ciudat cum unii au o stare nebuna de spleen cand se afla langa cei din culmea fercirii
e ciudat cum unii se pricep atat de bine sa te faca sa te simti josnic
e ciudat cum stii ca ai o treaba foarte importanta de facut dar o amani continuu
e ciudat sa simti ca iubesti o persoana care nici macar nu te observa
e ciudat sa vorbesti si sa nu fie nicio ureche deschisa in jurul tau
e ciudat sa saruti pe cineva si sa nu simti absolut nimic
e ciudat cand faci ceva pentru o persoana si nu primesti un ‘multumesc’




toata viata e o ciudatenie din care nu putem iesi… de aceea trebuie iubita cat mai mult, de aceea trebuie date toate peste cap, intoarse pe toate partile… pentru a ajunge de unde ai pornit… regrete ? nici vorba ! Macar ti-ai folosit mintea la ceva si nu ai stat cu gura stramba pe un scaun in faţa lumii monotone