Glumesti, nu?
Stau si analizez, incep sa tremur si nici un suras nu apare pe faţa mea... de ce incerc sa te imbunatatesc? De ce nu vreau sa vad cine esti cu adevarat? Nuuu, nu esti tu, nu ai putea sa faci asa ceva, nu ti-ai schimba mirosul de capsuna in grapefruit, nu ai fugi pe scari fara nicio explicatie, nu ai incerca sa ma faci vinovat, doar pentru a iesi casigatoare, nu mi-ai face reprosuri, doar pentru ca totul e prea ok si nu se poate... si hoooopaaaaa cand te simti vinovata eu stric de tot starile cugetate... iarta-ma, dar asta era ideea... oare poti sa adormi? Oare se strange cearsaful sub tine in noaptea asta, iubito?
Am prins toate ideile de la inceputuri, dar „totul e ok”, tu nu ai reusit sa vezi mai departe de vopseaua-ti de pe pleoape... si nu ai sa poti sa iti hranesti mandria prin lacrima mea, asta pentru ca nu se va ivi, nu ai sa poti sa imi vezi sufletul tremurand, nu am sa iti cer explicatii daca eziti, inteleg totul, nu am sa te las sa fii implinita de minciunile gandite si da-te peste cap, nu mi-e greu sa imi ascund sufletul in spatele unui zambet prostesc... nu e greu sa il fac sa para real...
Chiar esti tu aceea? Ai oglinda sparta si nu intelegi nimic cand o privesti? Chiar esti in stare sa imi reprosezi lucruri pe care tu le faci? Nu stiu cum sa iti zic, dar... o sa imi sterg zambetul de pe faţă şi fără grai voi intra intr-o negura groasa si umeda, incat, numai cu gandul vei putea fi langa mine, voi fi fara reflexie... atunci vei zice „nuuuuuu” si cu un colt de minte „stiu ca te vei intoarce”, dar nu poti fi sigura de faptele mele...
Si o sa incepi sa amesteci „mancarea” preparata pana acuma si sa pui mirodenii, o rastorni in alte vase, amesteci iar, mai pui putina apa, poate firbe mai bine, gospodina scumpa, pana ajungi la concluzia ca s-a ars...
Tu oricum nu o sa stii ce se ascunde sub pielea mea, nu vei afla niciodata misterul firelor de par, nu o sa-mi intelegi privirea pierduta in trecut, habar nu o sa ai cand gresesti, habar nu o sa ai cand ar fi timpul sa te opresti, totul merge ireversibil de-a lungul ipocriziei tale nesabuite... si cu un motiv aberant totul revine la normal... dar am zis ireversibil... asa sa fie?
Ireversibil?
Brusc?
Cu seriozitatea adunata de ani?
Totusi, pierzania sperie pe oricine.... atunci zici rânjind si frisonat:
„- Iubitule, se face frig si e ceata... nu ar fi mai bine sa ramai cu mine pe canapea?”
Am prins toate ideile de la inceputuri, dar „totul e ok”, tu nu ai reusit sa vezi mai departe de vopseaua-ti de pe pleoape... si nu ai sa poti sa iti hranesti mandria prin lacrima mea, asta pentru ca nu se va ivi, nu ai sa poti sa imi vezi sufletul tremurand, nu am sa iti cer explicatii daca eziti, inteleg totul, nu am sa te las sa fii implinita de minciunile gandite si da-te peste cap, nu mi-e greu sa imi ascund sufletul in spatele unui zambet prostesc... nu e greu sa il fac sa para real...
Chiar esti tu aceea? Ai oglinda sparta si nu intelegi nimic cand o privesti? Chiar esti in stare sa imi reprosezi lucruri pe care tu le faci? Nu stiu cum sa iti zic, dar... o sa imi sterg zambetul de pe faţă şi fără grai voi intra intr-o negura groasa si umeda, incat, numai cu gandul vei putea fi langa mine, voi fi fara reflexie... atunci vei zice „nuuuuuu” si cu un colt de minte „stiu ca te vei intoarce”, dar nu poti fi sigura de faptele mele...
Si o sa incepi sa amesteci „mancarea” preparata pana acuma si sa pui mirodenii, o rastorni in alte vase, amesteci iar, mai pui putina apa, poate firbe mai bine, gospodina scumpa, pana ajungi la concluzia ca s-a ars...
Tu oricum nu o sa stii ce se ascunde sub pielea mea, nu vei afla niciodata misterul firelor de par, nu o sa-mi intelegi privirea pierduta in trecut, habar nu o sa ai cand gresesti, habar nu o sa ai cand ar fi timpul sa te opresti, totul merge ireversibil de-a lungul ipocriziei tale nesabuite... si cu un motiv aberant totul revine la normal... dar am zis ireversibil... asa sa fie?
Ireversibil?
Brusc?
Cu seriozitatea adunata de ani?
Totusi, pierzania sperie pe oricine.... atunci zici rânjind si frisonat:
„- Iubitule, se face frig si e ceata... nu ar fi mai bine sa ramai cu mine pe canapea?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu