Ne intalnim des. Mai des decat ne-am fi imaginat vreodata amandoi. Tot timpul schimbam doua vorbe, dar fara sa ne amintim de ceea ce ne-a legat de fapt. Niciunul nu are curaj sa spuna, dar amandoi ne gandim la acelasi lucru, ne stralucesc ochii la fel si ne atingem nasul ca si cum am vrea sa mai spunem ceva.
Ieri ne-am intalnit din nou. Sub Podul din Marasti. Nu stiu ce cauta acolo. Nu stiu ce cautam acolo. Am schimbat aceleasi vorbe politicoase, iar apoi mi-am facut curaj: "Spune-i ca-l salut. Si ca-i zambesc."
I-am zambit si lui si am plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu