Imi place atat de mult sa calatoresc. Pornirile sunt dinainte ca soarele sa strapunga orizontul si asta ma binedispune enorm. Trenul ma leagana in voie, privesc lumina gri de afara si ma las purtata de ganduri. Ganduri trecute si ganduri viitoare. Prezentul parca a disparut.
Stau pe o bancheta cu doua locuri. In stanga mea se odihneste rucsacul verde si cu pieptul tare, cum iti placea tie sa ii zici, dar eu iti simt respiratia. Iti vad zambetul de pe buze si emotia mersului spre necunoscut.
Imi place cu tine, imi place cu tine in gand, ma simt protejata.
Hai, ia-ma de mana, in curand lumea ne va fi la picioare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu