Jurnalul de pe raftul trei

A fost odata un jurnal, mic, slabut, cu ochisori rotunzi, dar foarte trist si singuratic. Se numea Back in Black si statea de o jumatate de an pe al treilea raft din biblioteca munincipala. Nimeni nu il atingea, nimeni nu ii sufla praful de pe spate, nimeni nu il intreba cum se simte…

Intr-o zi, intra in biblioteca o fata cu parul rosu si rochita neagra, Alice. Era uda leoarca; afara ploua si biblioteca a fost cel mai apropiat si cel mai bun loc sa se adaposteasca pana trece ploaia. Era prea obosita cum a alergat sa citeasca asa ca s-a dus la raftul cu “De-ale artei” si ghici pe cine a zarit din prima clipa? Exact, pe jurnalul care statea si ofta pe raft.

ALICE: Ce faci aici asa uitat de timp?

BACK IN BLACK: Nu pot sa cred, vorbesti cu mine?

ALICE: Da, de ce sa nu vorbesc? Uita-te la tine, ce s-a intamplat?

BACK IN BLACK : Eh, lasa, e o poveste plictisitoare, nu iti pierde timpul cu mine.

A: Nu, povesteste-mi, am timp destul. Ah, stai! Mai intai sa te curat putin, de abia iti vad faţa.

Atunci Alice scoate un servetel parfumat din geanta si incepe sa il curete cu grija, ca nu cumva sa ii zgarie pielea sau sa ii deranjeze sprancenele naravase. Jurnalul zambea discret, dar in ochii lui vedea fericirea la fel ca unui copil care primeste o jucarie.

A: Haide, spune-mi, ce e cu tine, de ce esti asa trist?

B (parca ofensat): Pai cum sa nu fiu trist?! Au uitat de mine aici de un juma de an si pentru ce? Doar pentru ca am avut un accident cand am fost mic...

A (mirata): Ce accident?

B (putin enervat): Nu te mai preface, tu nu vezi? (cu glas tare si raspicat) Am ochii strambi, sprancenele nu imi sunt egale si fruntea e mult mai lata in partea asta plus ca mi-au mai ramas si dungi rosii, vezi?!

A (speriata): Dar ce s-a intamplat?

B: Cand eram mic ma jucam afara cu ceva prieteni si la un moment dat au venit niste baieti mai mari si ne-au luat jucariile. Prietenii mei eu fugit, am ramas doar eu, imi vroiam jucariile inapoi… asa ca au luat o foarfeca si m-au taiat la frunte, mi-au zgariat pielea, si-au batut joc de mine toata ziua, nu aveam ce face, eram prea mic… (si isi apleaca capul in pamant oftand, iar Alice chicoteste putin)

B: Da sigur, razi si tu de mine… de atunci am crescut asa si nimeni nu se mai juca cu mine.

A: Nuuu, nu rad de tine, mie mi se pare ca areti mult mai şic asa, serios!

B (ridicand ochii mari spre Alice): Chiar crezi?

A (zambind): Stii ceva?! Am o idee! Te duc la mine acasa. Vrei?

B: De ce ai vrea unu ca mine la tine acasa?

A: Vai ce bine ar fi daca nu te-ai tot compatimi atat… O sa vezi ce bine o sa fie, am sa te curat bine de tot si apoi vei fii tot timpul cu mine, plus ca poti sa iti faci o multime de prieteni... zi, vrei?

B (cu ochii tot mai curiosi): Pot sa imi fac prieteni, o sa ma placa?

A: Daaa, sunt o multime de carti si caiete pe rafturile mele, de toate culorile si formele.. Ah, dar numai cu o singura conditie.

B: Care, care?

A: Tot ce iti spun trebuie sa ramana strict intre noi doi, nu ai voie sa spui la nimeni nimic din ce iti povestesc eu, ai inteles?

B: Bine!

A: Promiti?

B (cu ochii mari, speriat ca l-ar putea lasa acolo) Promit, promit, nu spun la nimeni.

A: Bun, acum uita-te in jur sa nu ne vada cineva cand te scot pe furis de aici.

B: Fii serioasa, cui crezi ca ii pasa daca lipsesc. Nici macar o data nu au suflat praful de pe mine.

A : Eh, stii tu cum e… doar cand dispare un lucru iti dai seama de valoarea lui. Stai cuminte aici si nu te mai misca.

Alice il baga pe Back in Black in geanta si fuge spre iesire cu toate ca afara inca ploua torential...

BIBLIOTECARA : Unde fugi fetito, nu vezi ce ploua afara?

ALICE: Mi-am uitat supa pe foc!

Amandoi intra in casa tot razand. “Mi-am uitat supa pe foc?!” Oare ce a fost in capul tau? zice jurnalul cu mana pe burta. Alice: "Haha, nu stiu, dar a mers."

Deja se simteau prieteni de o viata si fiecare din ei stia ca aceasta prietenie va dura o lunga perioada de timp.

Alice ii arata toate cartile de pe rafturi. L-a curatat, i-a aranjat paginile desprinse, l-a dat pe piele cu o crema speciala si deja era cel mai frumos dintre toate caietele din camera ei.

B: Alice, vreau sa iti multumesc pentru tot, daca nu erai tu si acum stateam singur si trist pe raftul acela din biblioteca.

A: Hehe, e placerea mea sa am un jurnal asa ca tine, sa stii.

B (rosind): Auzi?! Dar ce o sa facem noi doi? Promit ca nu zic la nimeni…

A: Uite, prima data m-am gandit sa "scriu" in fieare zi ce fac, ce gandesc, ce ma supara sau ce ma face sa radiez, dar tu ai doar 150 de pagini si la o viata ca a mea, in care conteaza fiecare secunda, nu vreau sa imi inchei brusc gandurile aici si sa fiu nevoita sa le continui in alt jurnal…

B (putin speriat): Si atunci ce o sa faci?

A: Pai de mult timp mi-am pregatit firul epic si o multime de idei pentru o carte pe care vreau sa o scriu… si cred ca acum ar fi momentul sa o incep.

B: Uaaaau... tu stii sa scrii frumos? Scrii carti? O sa iti ajunga 150 de pagini?

A (razand de naivitatea lui): Hehe, incerc si eu, nu? Si la cat de marunt scriu, sunt siguraca imi ajung paginile, plus ca atunci cand o editez pe calculator pot sa mai adaug idei.

B: Da, ai dreptate. Si cum o sa se numeasca cartea ta?

A: “Carte despre tine”

Epilog: Alice a scris o poveste despre viata unui jurnal, despre temerile lui de a nu fi descoperit de cine nu trebuie si despre mandria de a pastra un secret. Cartea a fost foarte apreciata si cumparata, iar originalul a fost expus in cea mai mare librarie din tara. Astfel, Back in Black a ajuns celebru in toata tara...

* Sfarsit *

CONCURS