Mai este o zi pana la Craciun, iar eu sunt singura in camera imbracata intr-un maiou negru, in pantalonii de casa si 2 lantisoare uitate la gat de saptamani intregi. E confortabil, nimeni nu are grija mea, parul burzulit si neglijat se simte liber, imi mangaie umerii, lacul zdobit de pe unghii nu ma mai cheama sa ii acord atentie, iar patul nefacut arata asa de bine!
Zambesc. Totul e vesel in camera azi... iar ninsoare de afara ma duce cu gandul la voi, la clipele in care eram toti 3 si ne bulgaream sau faceam un om imens de zapada in timp ce mami facea prajituri iar tati punea beculete albastre si argintii pe casa. A fost demult, a fost frumos, dar eu inca mai astept acea zi in care vom fi din nou toti 3 in aceiasi poza chiar daca mai trec inca 13 ani; nu am sa renunt la aceastadorinta niciodata. Acum ma bucur doar de amintirea care ma duce inspre voi.
Trebuie sa fac ultimele pregatiri pentru ziua de maine. Am impachetat cadourile cu grija, le-am pus mesaje dragute, scrisori si miros de sarbatoare, apoi le-am ascuns d
upa perete. Maine seara le pun subtil sub brad asteptand reactia lor si imbratisarile care ma vor umple de fericire. Am sters praful de pe raft, analizand fiecare obiect care imi amintea ceva, am recitit fiecare felicitare uitata de timp si i-am zambit fiecarui rand.
Azi e ziua amintirilor… am admirat pozele in care au inghetat momentele fericite, nisipul din borcan care ma duce cu gandul la marea agitata de azi vara, posterele lipite cu scotch pe care acum nici nu le mai observ, fac parte din perete… am mirosit lumanarile parfumate de la tine pe care nu am vrut sa le aprind pentru ca nu vroiam sa dispara, am facut iar o selectie intre toate bratarile si lantisoarele din piele, lemn, os, metal… primite sau cumparate si am ramas la acelasi numar, fiecare inseamna ceva pentru mine. Mi-am spalat jucariile de plus si le-am aranjat frumos pentru ca deja incepeau sa se piarda sub calorifer si am rearanjat toate "minunatiile" de sub pat.
A fost ca o plimbare in trecut, o plimbare pe ritm de amintire… S-a terminat, acum stau la birou si scriu toate acestea gandite cu cateva ore inaninte. Nu-mi place, atunci erau mai ample, erau traite, erau pline de emotie, de fericire sau nostalgie. Dar cand am ajuns la birou "facand informatica" elanul meu s-a taiat de tot… raspunsurile de pe foi ma fac sa trec peste rezolvare, formulele de pe pereti se uita urat la mine, iar eu, prin dezordinea de pe birou, prin agrafe, carnetele, chei, pixuri, scrisori, si alte "tehnologii" am incercat doar sa le acopar, sa le fac sa dispara, dar nu am reusit decat sa ma gandesc la ziua de 3 iulie, o zi in care voi canta in jurul unui foc de tabara facut din formule si calcule nesfarsite… Atunci ma voi simti eliberata de obligatiile din trecut, obligatii care au devenit cu fiecare zi tot mai greu de tolerat.
A fost placut… acum mai am de scris o scrioare plina de amintiri, pe care nu stiu cum sa o incep si cand o voi termina…. Apoi ma duc la o plimbare printre fulgii de nea, sunt asa maaari si abia astept sa mi se topeasca pe obraji, sa imi rasfete sentimentele pana cand nu mai imi simt degetele de la picioare si ma satur de copacii tristi din parc. Dupa aceea revin in casa si beau o cana mare de vin fiert uitandu-ma la bradul de craciun cu un zambet mare pe fatza.
Va fi o noapte luuuunga! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu