Acum 10 ani… nu imi venea sa cred ca de ziua mea tu esti in spital, nu-mi venea sa cred ca lipseste sufletul petrecerii, iar dupa o zi te-ai dus de tot… e groaznic, dar cred ca ti-a fost aleasa aceasta data tocmai din cauza mea… eram, si sunt, singura ta nepoata si stiu ca faceai totul pentru mine, ma iubeai foarte mult, iar eu eram un copil nevinovat, care abia astepta sa te vada si sa te intampine cu o imbratisare.
As fi vrut sa ma vezi, as fi vrut sa–mi fii alaturi si sa-mi aduci luna de pe cer, pentru ca stiu ca as fi primit-o daca ti-as fi cerut-o :) As fi vrut sa ma vezi cum am trecut de un alt prag al vietii, sa ma vezi cum m-am transformat dintr-un copil care se juca cu mingea intr-o curte plina de nisip, intr-o domnisoara care-ti seamana atat de mult…
In scrisoarea pe care ti-am scris-o de ziua ta ti-am promis ca-ti voi indeplini dorinta si multumesc ca le-ai deschis mintea si si-au dat seama ca va ajunge cabana pe maini bune. Asa si este… ma bucur nespus de ea, o pretuiesc, ma face sa ma gandesc la tine si promit ca va arata din ce in ce mai bine.
Mi-e dor de tine, bunicule, dar nu am ce face… ma multumesc cu amintirile pe care le am de la tine. Stiu ca tu imi esti alaturi tot timpul si-mi veghezi somnul, cum faceai si cand eram mica, mangaindu-ma pe spate…
Te iubesc, bunicule… si te rog… ai grija de mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu