Pagini

14 mai 2009

Ochii care nu se vad... se uita :)

M-am gandit de multe ori, dar nu am vrut sa cred... nu am vrut sa accept realitatea, dar azi... azi am inteles tot. Toata pretenia ta a fost pentru ca eram pe locul 2, ca eram putin in urma ta din diferitele noastre activitati, iar cand reusam sa fiu cu un pas inante... nu mai aveam parte de cuvinte frumoase din partea ta in acea zi.... dar in clipa in care am ajuns sa te depasesc intru-totul, au disparut de tot povestile alea lungi pe o banca uitata de lume, nu mai existau zambete la aparitia mea, nu mai existau intrebari, nu mai era nimic din tot ce a fost. A ramas doar intereseul personal de care nu mi-am dat seama pana atunci... pentru ca nu aveai motiv sa mi-l areti, erai in fata, restul nu mai conta...

Acum vrei sa imi povestesti doar ce faci tu, problemele tale, ceri sa fii ascultata si astepti sfaturi din partea mea, dar nu te intereseaza viata mea, nu te intereseaza de ce sunt placata din oras, grupul in care ma invart, de ce nu sunt la scoala cand ar trebui, nu intrebi nimic despre o situatie nu prea comoda care ma priveste... te deranjeaza fericirea mea si nu esti prea incantata ca ma simt implinita, iar de parerea ta despre intamplarile mele haioase nu mai vorbesc...

Ma asculti macar cand iti vorbesc?

Eu sincer... ma bucur ca in sfarsit am reusit sa imi deschid ochii si sa vad realitatea...

3 comentarii:

Anonim spunea...

draga mea.. prietenii adevarati hnu exista la varsta asta ,, cel putin nu pt toti . pentru mine si se pare ca si pentru tine..va veni o alta vreme cand vom fi apreciate.

Josette spunea...

nu ma gandeam ca este un prieten adevarat... nu prea cred in asa ceva... speram doar sa nu fie unul fals :)

Anonim spunea...

ehe...:-< si eu ca tine...:|