Insomnia gândurilor plăsmuite

De o ora jumatate stau intinsa pe pat si ma gandesc la acelasi lucru. As vrea sa mi se apropie pleoapele obosite, sa-mi odihnesc ochii rosii, sa ma gandesc la inghetata de vanilie si sa adorm cu un gust dulce in gura.

...

Timpul se scurge mai incet ca niciodata, iar gandurile mele nu se mai zbat dintr-un colt in altul, au ramas nemiscate si unul dintre ele tremura. Tremura si nu ma lasa in pace, tremura si imi starneste o lacrima pe obrazul stang… o lacrima care se prelinge pana la lobul urechii, iar de acolo cade, umezind perna.
M-am intors pe partea stanga si stau ghemuita. Acum toata balta de lacrimi de pe perna a prins culoare neagra si ochiul meu este intinat.
Am incercat sa-mi scot imaginea rea din minte, am analizat toate sticlutele cu creme si parfumuri de pe raft, am incercat sa zambesc la fiecare poza lipita pe perete, gandindu-ma la momentul inghetat din ea. Am numarat punctele negre de pe perete, le-am reluat sa vad daca obtin acelasi rezultat, m-am gandit la ce lucruri ar trebui sa fac dimineata, nu mai este mult pana atunci. Am ascultat ce vorbesc vecinii mei, ca iar e petrecere, dar nu m-am putut concentra. Am ascultat ticăitul ceasului, mi-am recitit toate mesajele frumoase din telefon, am incercat sa gasesc logica literelor de pe tastatura si mi-am admirat fiecare fir de par moale si descalcit.

Oboseala din mine nu mai lasa nici acel gand sa mai aiba vreo reactie. Usor mi se inchid ochii si adorm. Maine dimineata o voi lua de la capat.

Ar fi bine sa pleci din mintea mea, gand idiot!