Atunci cand iti doresti ceva cu adevarat nu mai conteaza nici dilatarea timpului, nici extinderea spatiala. Te urci in masina si te duci, fara sa iti intorci capul, fara sa pui intrebari. Iti iei bilet de tren si pleci fara sa te uiti pe geam. Iti iei rucsacul in spate, bocancii in picioare si fugi mancand pamantul.
Doar asa poti sa te rupi de trecut, sa il uiti, sa te renasti, sa dai cu piciorul in tot pentru a iesi in fata, pentru a te face auzit, pentru a ajunge acolo unde trebuie, pentru a ajunge unde esti strigat, fara sa conteze celalate maini care nu vor sa iti dea drumul.
De ce sa ramai blocat? De ce sa nu scapi de tentaculele caracatitei? De ce sa nu o faci sa se opreasca din fuga-i disperata dupa ceva deja pierdut? Lasand porti deschise nu se opreste, tot spera, mai vrea o vorba, un deget, o speranta, un sarut. Mai vrea o privire.
... don't look back, LOCK back ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu