E un loc non-special, fara verdeata sau flori mirositoare; e un loc plin de oameni activi, concentrati, dar galagiosi… iar tu, scriitorule, te deconectezi pe ritm de muzica si iti auzi doar gandurile. Ceilati se misca, le vezi mimica stupida, fara niciun ritm deoarece nu au atins inca ritmul tau. Undeva, acolo in spate, se aud notele inalte din vocei ei, dar fara sa ii intelegi vorbele.Astfel, privindu-i, prinzi o pofta nebuna spre ganduri inomabile… si stii ca cel mai important in senzatia asta e ca ai suflete in jurul tau, suflete care te inspira, desi nu le pasa de gandurile tale, iar tu pur si simplu nu le vezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu