Tricouri verzi si rosii

Mi-am schimbat crema de corp. Vroiam sa devin alt om, sa renasc, normal ca am schimbat-o. Nu pot sa spun inca ce miros are, dar cu siguranta e unic.

Din SH-ul de pe colt in care nu am mai intrat de un secol mi-am cumparat o pereche de pantaloni scurti galbeni. Da, galbeni. O sa-i port cu tricouri verzi si rosii, rochita neagra deja am dat-o la verisoara mea, nu ma mai reprezinta; la fel si bratara de… ce o fi ea, neagra era.

Oh si bratarile cu inchizatori de securitate, pastrate si spalate la fiecare duş; le-am taiat cu foarfeca fara niciun sentiment si eram constienta ca nu mai pot da timpul inapoi, eram constienta ca nu mai pot sa le fac nod. Erau pline de promisiuni, de vorbe frumoase, de certuri, transpiratie rece, iar pe final pline de ciuda. Le-am pus in cutia cu amintiri si le-am inchis bine. Sa se sufoce.

Mi-am sters toata muzica de pe player. Toata toata. Era acolo de mult timp. Se rotea in toate directiile si parea sa nu aiba niciun sfarsit. Am eliminat tot. Mmm… de fapt nici macar nu am facut-o eu, imi era prea greu, dar nu am zis nimic. Pur si simplu l-am pus in alte palme si am zis fa ce vrei cu el. Asa a si facut, dar fara sa fie constient ca acea masinarie mica e de fapt sufletul meu, egoul pe care il port cu mine pretutindeni. In genti plimbandu-ma pe strazi marginase, in pat in timp ce incerc sa adorm, sa scriu, ma gandesc aiurea, plang sau citesc scrisori. E cu mine in sala de sport, in masina, la cursuri sau cand fac baie. Nu a fost constient de asta, dar a stiut ce sa faca cu el.

Mi-am schimbat asternuturile sifonate de insomnie si le-am inlocuit cu chicoteli si soapte. Mi-am schimbat cheile de la casa si am facut o dublura. Mi-am schimbat imaginea de pe desktop cu una mai vie, mi-am luat jos pozele de pe pereti si am avut grija sa nu lase urme, iar hainele le-am mutat in alt dulap, cu mai putine rafturi, dar mai incapator.

Ascunzisurile le-am aruncat la gunoi si sinceritatea am scos-o in fata inca din primele ore. Nu obisnuiam sa fac asta. Mi-am spus parola de la paralelipipedul cu brun cu zambetul pe buze si mi-am lasat telefonul la vedere. Nu am mai cazut in nicio capcana pentru ca nu am mai mintit si am vazut ca lucrurile se pot intampla si daca nu tanjesti dupa ele.

Ma bucur in fiecare zi ca am intrat in acel joc naiv si vinovat de cuvinte. Parea doar o banala zi de miercuri, cine s-ar fi gandit ca…

Si pentru starea de spirit altfel... sa ascultam altfel trilul 140.

And the winner is... Horaţiu Budăcean

Pentru ca Horaţiu Budăcean nu s-a limitat la cateva cuvinte pentru a spune de ce prefera sa mearga la film, ci a scris o intreaga poveste. Am sa o postez aici sa fie citita de cat mai multa lume si sa le trezeasca si lor amintiri.

"

Nu am un comentariu, n-oi fi la subiect, dar am o... poveste.

Joe Gillis (după ce Norma ameninţă că se va  sinucide): 

Of, Norma, trezeşte-te la realitate. Te sinucizi într-o sală de cinema goală. 

Publicul a plecat acum 20 de ani.

replică din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)

Să mergi la film... Îmi amintesc cu drag, cu emoție, cu voce interioară tremurândă, serile sau diminețile cu fuga de la școala, de la ora 11, când mergeam la film... Azi parcă e altceva... nu mai e la fel, eu dau vina pe tehnică, internet, dau vina pe timp, căci el zboară, și parcă nu mai este..., nu iți ajunge... nu te mai bucuri de el, nici acasă, nici la cinema, nici la librărie, sau la vreun centru de închiriere video. Azi e mai... simplu, azi e cu dublu click și daunloud, cu torente și youtube. Sau mall cu 3D, stereo si comfort.

Revin la senzațiile de mai demult. Sunt la fel de puternice, la fel de bine trăite, simțite, re-analizate... au farmec, sentiment, sunt la fel și azi. Le simt..., de la chioscul cu floricele în "cornet" până la mirosul de podea îmbibată bine în motorină, foaierul cu postere clasice, cortina care se trăgea "la propriu" ca la vreun spectacol extraodinar cu actori de prima mână, până la tanti care verifica cu lanterna sa nu cumva sa facem mizerie în sală. Reclamele la proiecțiile următoare, vocea de prezentare, peliculele prăfuite, tăiate și lipite, le vad și le aud și azi, toate făceau deliciul publicului, un public naiv dar care aplauda fiecare spectacol. Din acel public făceam parte și eu. Și eu aplaudam, eram actorul principal, eram și actorii secundari, eram și... orchestra,  faceam mizerie, aruncam cu floricele... nebunii. 

Îmi amintesc că în fața cinematografului era centrul social al orașului. Acolo era locul de întâlnire, de acolo se dicta mersul serii de după film, de acolo se insufla inspirația orașului. La cinema..., acolo am văzut filmele copilariei, capodopere cinematografice, filme bune sau rele, puternice și cu mesaj sau... foarte slabe. Era bine la film. Eram ca acasă. 

Câteodată, și probabil vă regăsiți și voi aici, filmul preferat trebuia văzut de mai multe ori într-o zi și de aceea aveam... ascunzișuri, locuri în care rămâneam pitiți, ascunși, și cu... adrenalină să "nu ne vadă doamna" doar ca să fentăm un bilet de preț derizoriu.  

Dupa al trei-lea rând din lojă, pe dreapta. Și era bine, ma simțeam magician, Copperfield de-a dreptul. 

Mă lăudam că am văzut King Kong de trei ori într-o zi. Sala plină, farmec, tavanul ondulat, mirosul specific, comentarii și miștouri, foșnet de pungi de pufuleți, miros de tutun ieftin, că... deh, mai fumam pe ascuns vreun BT ordinar, toate astea au contribuit perfect la educația și cizelarea cinematografică și actoricească pe care o avem azi. Cu critică și parfum de cinema. Ne strângeam câte 20-30 de inși sa mergem la fim, căci filmele bune se vedeau în gașcă, ca să avem ce povesti o săptămână, pâna la... filmul următor. La cinema mergeam "cu școala" în mod obligatoriu, căci se făcea prezența. Și nu vorbesc aici de Moromeții sau Ion sau Mircea, amintesc aici și de Commando cu Arnold, sau Robocop sau filmele cu Jean Claude Van Damme. Obligatoriu. Trebuia să iubim cinema-ul. Primele săruturi cu fete, primele atingeri senzuale, primele idei de... maturitate, acolo s-au născut. La cinema! Iubeam cinema'ul! Și îl iubim și azi. 

Dar azi nu mai e farmec. Azi mergi la film doar ca să mai faci o bifă în carnețelul de "must see". Azi, prețurile la proiecții te fac să te gândești de două ori dacă dai dublu click sau "ne întâlnim în față". Azi e corporatism. Azi nu mai este film. Azi e altceva. Și nu cred ca o să mă contraziceți, caci fiecare dintre voi aveți un gând la fel. Un second thought! 

Iubesc cinematografele! De la omul de la proiecție până la purecii de pe ecran. 

Mergeți la film. Trăiți filmele de azi, dar... cu inspirația de atunci! E mai cu... sentiment! E ca la premieră la vreun episod din STAR WARS. Nu povestesc de vreun cinema anume din vreun oraș... E cinematograful tau!

Deci, ne vedem la 8... în față... Da? Cu floricele! Cu senzații și trăiri! 

Așa trebuie sa fie!

La film, la cinema! 

  

Să uităm asta...

"Florine,

De când Apostu te-a făcut

Patron de cinema,

Ai devenit mult mai tăcut

Şi parcă nu eşti... cineva."

                                                 epigramă de Vasile Iuşan

"

Vizioanare placuta la filme!

Concurs - All Nighter Film Festival

Asa cum am promis, am revenit cu un concurs pentru un abonament la All Nighter Film Festival, adica intrari moca timp de 10 zile la 15 filme... toate in regia Studcard. 

Asadar...

Descrie, pe scrut, de ce preferi sa iti petreci noptile uitandu-te la filme...

(in loc sa faci orice altceva... dormit, baut, dansat, iesire cu prietenii, party in camin, citit o carte...)

Cel mai bun raspuns primeste abonamentul!

Deadline: 20 martie 2012, ora 12:00

Astept cu nerabdare raspunsurile voastre!

All Nighter Film Festival

Lume lume, se anunta o saptamana de film... sau mai bine zis 10 zile pline cu filme in regia Studcard. Din Act Cafe pana la Florin Piersic si Cinema Victoria, de la Morning Glory, Loverboy, Drive pana la Remi Galliard si Cartoons Night.

Nu stii ce sa faci seara sau cum sa le petreci pana in zori?...  Eh, si daca stii eu zic ca mai bine intri la un film, unde mai vezi tu filme cu 5 lei?!

Uite aici programul si daca esti pe faza... poate castigi un abonament pentru ca vine un concurs cat de curand.

20 Martie 2012, ora 22:00 - Cinema Florin Piersic:

Morning glory

Drive

Screem 4 

Pret bilet: 6 lei cu StudCard, 12 lei fara

21 Martie 2012, ora 22:00 - Act Cafe

Cartoons Night

Intrare libera

22 Martie 2012, ora 22:00 - Cinema Florin Piersic

Loverboy: 

Viata mea sexuala

Principii de viata

Pret bilet: 5 lei cu StudCard si 10 lei fara

23 Martie 2012, ora. 22:00 - Act Cafe

Remi Gaillard Night

Intrare libera

25 Martie 2012, ora. 22:00 - Act Cafe

Making of Night

Intrare libera

26 Martie 2012, ora 20:00 - Cinema Victoria

Blow Up- Michelangelo Antonioni

We need to talk about Kevin (premiera nationala)

Volver

Pret bilet: 5 lei cu StudCard si 10 lei fara

28 Martie 2012, ora 22:00 -  Cinema Victoria

Comedy Cluj Night

Nunta in Basarabia 

Defendor

Langer leben

Pret bilet: 5 lei cu StudCard 10 lei fara

Biletele se vând cu loc.

Biletele se pot cumpăra de la sediile StudCard: Str. Observatorului 1-3 sau Str. Regele Ferdinand nr. 18 (sediul Volksbank)

Un bilet de tren si indiferenta

Atunci cand iti doresti ceva cu adevarat nu mai conteaza nici dilatarea timpului, nici extinderea spatiala. Te urci in masina si te duci, fara sa iti intorci capul, fara sa pui intrebari. Iti iei bilet de tren si pleci fara sa te uiti pe geam. Iti iei rucsacul in spate, bocancii in picioare si fugi mancand pamantul.

Doar asa poti sa te rupi de trecut, sa il uiti, sa te renasti, sa dai cu piciorul in tot pentru a iesi in fata, pentru a te face auzit, pentru a ajunge acolo unde trebuie, pentru a ajunge unde esti strigat, fara sa conteze celalate maini care nu vor sa iti dea drumul. 

De ce sa ramai blocat? De ce sa nu scapi de tentaculele caracatitei? De ce sa nu o faci sa se opreasca din fuga-i disperata dupa ceva deja pierdut? Lasand porti deschise nu se opreste, tot spera, mai vrea o vorba, un deget, o speranta, un sarut. Mai vrea o privire.

... don't look back, LOCK back ...

Iv cel naiv verseaza

"Cine iubeste si lasa/ vorbim noi mai deseara acasa"

...acestea sunt versurile care au adus un suras pe fata oamenilor, un suras de care toata lumea avea nevoie, un suras care s-a epuizat in doua luni. Cati poeti nu si-ar dori sa isi vanda intregul tiraj intr-un timp asa scurt? Poeti care se expun, exprima, aduc argumente, pun pasiune, sunt criticati, sunt laudati, sunt premiati, dar volumele raman pe rafturi... [citeste mai departe in ArtAct Magazine]

Trilul de azi -> 138

Pentru toate pentrucaurile gasite dimineata sub perna, pentru starea pe care o da, pentru capitolele scrise, pentru romanul ce va veni, pentru caietul studentesc si pentru ziua de miercuri...

I can't resist the smell

Of your seduction

Did I let you know

Trilul de miercuri pana... la final

Pentru ca viata te ia prin surprindere si pentru ca totul se poate schimba peste noapte. Pentru noptile albe in peisaje albe, pentru telefoanele interminabile, pentru scrisorile lasate in posta si pentru fotografii. 

Pentru diminetile cu ochelari de soare, pentru fructele imprastiate pe jos, pentru muzica de toate felurile, pentru piesa noastra, dar si pentru plantele taiate de la radacina.

Pentru imbratisari, surprize, saruturi si ceaiuri negre. 

Pentru tot.

It's a new day, it's a new life for me... and I'm feeling good.

Opera lui Fundoianu-Fondane pe un raft de bibliotecă

Atmosferă plăcută în librăria Book Corner. Rafturi pline cu cărţi de toate categoriile şi aranjate meticulos. Muzica din surdină te face să te mişti încet şi fără prea mult zgomot printre ele. O lansare de carte în sala cu canapea în formă de „S”. Şase oameni dintre care unul intrat în transa cărţilor religioase. Rămân cinci.

Ediţia Fundoianu – Fondane e pe cale de apariţie. Editorul principal, Mircea Martin, încearcă să-l aducă pe poet în atenţia cititorilor cu o primă ediţie critică [citeste mai departe in ArtAct Magazine]


Mai multe articole aici

Anti Valentine's Day - part four

Povestea Anti Valentine's Day pe care am scris-o anul trecut cu cele intamplate in ultimii 4 ani in acelasi bar la acelasi concert continua... continua pentru ca si anul acesta am fost in acelasi bar si la acelasi concert, desigur.

(Un reminder pentru intreaga poveste: part one, two, three...)

Dupa modul in care a evoluat situatia, anul acesta parea sa fie ceva amplu, mare, fastuos, grandios... la cat am fost in stare sa asteptam unul dupa celalalt, dar lucrurile se schimba mult in decursul unui an.

O saptamana nu am mai putut dormi. Ma imaginam impreuna cu el in tot felul de ipostaze, stiam ca acum ar trebui sa continue "relatia", sa treaca mai departe de sarut, sa ne stim si numele, adresele, prietenii, mancarea preferata, muzica din player... orice detaliu nesemnificativo-semnificativ. Apoi urma intrebare daca va veni, cum arata, cat s-a schimbat, cum va decurge situatia... niciunul din aceste ganduri nu primea un raspuns si in mod sigur numai bine nu imi faceau. Aproape ca am vrut sa nu ma duc, dar am zis sa nu fiu eu bila neagra...

In nopatea cu pricina, adica ieri seara, aveam o stare de nervozitate nedefinita in mine, parca nu ma puteam lasa dusa de moment, parca nu ma puteam bucura ca o sa vad pe cineva din nou dupa un an... de multe ori nu inteleg firea umana... ok, firea mea.

Am ajuns la bar. Nu am vazut pe nimeni cunoscut. Acum nu mi-am mai luat o bere sa imi tina de urat ca in anii trecuti, am cerut un shot de Jagermeister si l-am baut inainte sa apuce sa imi puna barmanul felia de portocala pe farfurie. Ca ultimul om, cu o grimasa care nu s-a mai instrambat de mult asa de urat, i-am facut semn din deget sa imi puna inca un shot. De data asta am muscat si din portocala. Deja ma simteam mai pregatita.

A inceput concertul iar eu eram tot singura. M-am trantit in fund printre cei din fata si ascultam glumele misogine de pe scena. Nu mai imi puneam foarte multe intrebari. La un moment dat simt o respiratie fina la gatul meu si o voce care continua versurile Visul din trecut / Viitorul ce nu-l stiu. Nu avea cum sa se potriveasca versurile mai bine, nu avea! Si dupa agitatia si nervozitate mea... trebuie sa recunosc ca mi-au pus un zambet imens pe fata.

Fara sa zica nimic mai mult, s-a asezat langa mine si am continuat sa ne uitam la concert. Nu cred ca-mi doream altceva in clipa aceea. 

Era schimbat. De fapt, eram schimbati amandoi. Eu de la par scurt si rosu am trecut la lungut si negru. El pleata nu o mai avea. Deloc. Eu de la uniforma neagra, am trecut la bluzita mai sofisticata si papuci rosii. El de la camasa larga, larga-larga, si in carouri mari a trecut la o chestie... un fel de tricou cu gluga si cu ceva desene pe el. Si e mai slab... si mai inalt... dar e acelasi, la naiba, e acelasi!

Dupa concert am ramas in pub. Ne-am asezat la o masa cu 2 beri in fata. Nu stiam ce simt, nu stiam ce dorinte am, un an e atat de mult... Imi cautam cuvintele potrivite, nu le-am gasit. Doar ne uitam unul la celalalt ca doi idioti.

La un moment dat imi zice: ce cretini suntem, asa-i? Am dat din cap... afirmativ. Hai sa mergem. L-am urmat, fara niciun gand.

Nu ne-am luat de mana, nu ne-am imbratisat, nu ne-am sarutat, pur si simplu am iesit impreuna din bar, doar ca de data aceasta am luat-o in aceeasi directie. Mergeam, parca, spre nicaieri si ascultam cu zapada ne scartaie sub picioare.

Ningea tare. Ajunsesem in centru. M-am oprit, mi-am lasat capul pe spate si am inceput sa mananc fulgii. Brusc, m-a prins si m-a lipit de el. Mi s-a taiat respiratia si mintea mi s-a golit. Mi-a luat obrajii intre palme si mi-a spus hotarat: Vreau sa ne revedem!... si iar am luat-o fiecare in directia opusa.

Azi toata ziua m-am gandit la el si la seara ciudata pe care am petrecut-o. Nu intelegeam daca e bine sau rau, nu intelegeam ce e in mintea mea, nu a decurs nimic asa cum mi-am propus sau cum mi-am dorit si nu stiu ce va urma. Eh, ideea e ca... 

sambata am intalnire!

Tapinarii  - Unde Esti?
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Unde esti, unde esti, tu, inger nebun?

Visul din trecut, viitorul ce nu-l stiu...

Back in the business

Trilul de azi -> 135

Stay tuned!

Inca 13 ore pana la examen

Noapte sau zi, zi sau noapte… cine mai stie?!

Planuri, planuri, planuri, dar toate de sau peste cap… asta e noaptea inaintea unui examen.

20:30 – temin de mancat, ma inconjor (iar) de foi, ma despart de noile tehnologii (daca tot citesc despre ele…) si intru in study mood – culmea, e chiar interesant.

21:00 – aud undeva, in cealalta camera, ca primesc mesaj. Vreau cu fiecare fir de par si sunt curioasa pana in panzele albe sa vad cine mi-a scris si ce, dar zic nu si nu ma ating de el.

22:40 – alt mesaj. Trebuie sa fie aceeasi persoana, trebuie sa fie ceva important, nimic nu ma mai opreste. Fug in cealalta camera, dar iau si mormanul de foi dupa mine.

22:45 – mesajele nu pot fi doar citite. Raspund, analizez situatia si ma documentez asupra lui…

23:10 – nu mai am mult de citit, dar m-am desconcentrat si nu mai am chef. Citesc in diagonala si le pun toate deoparte, sa se sedimenteze…

23:30 – ma uit ce sa mai intampla pe Facebooook... daca tot m-am intors la noile tehnologii…

23:40 – imi dai seama ca acum ar trebui sa si invat, daca tot le-am citit, plus ca ar trebui sa mai vad si un documentar. Injur.

23:50 – pornesc documentarul. Destul de cool si e doar o ora… deci mai imi ramane timp dupa…

00:25 – incep sa ma uit numai la imagini, nu mai aud nimic…

00:50 – gataaaa… Incep sa caut pe Wikipedia chestii pe care nu le-am inteles/auzit sa nu zic ca m-am uitat degeaba.

1:05 – ma roade stomacul. Mananc doua mandarine si doar o felie dintr-o portocala, era incredibil de acra.

1:15 – Facebook din nou… unde bineinteles ca ma atrage ceva, intru intr-o conversatie (involuntar) si incep sa explic pentru o juma de ora ca eu trebuie sa ma intorc la invatat.

1:30 – nu mai am chef de nimic.

1:32 – ma gandesc ca poate e mai usor sa invat in baie… acolo e mai cald, mai bine, mai luminous…

1:35 – pe naiba. Nu imi place, lumina ma adoarme. Ma intorc la birou.

1:36 – verific iar Facebook-ul si incep sa ii spun Patriciei ca trebuie sa ma duc, ca vorbim curand, dar numai dupa ce ii explic cum ma culc de o saptamana la 5 jumate.

1:45 – incep studiul intens.

1:50 – realizez ca Tim Berners Lee e super cool… zambesc si continui studiul.

4:33 – chiar invatasem serios. Ok, cu mici pierderi de concentrare in care doar mergeam cu ochii pe randurile subliniate.

4:40 – mi s-a facut incredibil de frig si iar ma gandesc la solutia: baia. Acolo e cald.

4:42 – imi place in baie, e mai bine ca prima data

4:50 – nu stiu de ce, dar mi-a revenit un gand (prostesc) si nu pot sa scap de el. Nu ma mai pot concentra si ma ustura ochii ingrozitor. Vreau sa urlu ca sa scap de le, dar… nu se poate

5:00 – revin la citit.

5:07 – realizez ca ceva ma deranjeaza, brusc… asa ca in urmatoarele 5 minute ma pensez.

5:12 – imi dau seama cat e ceasul si ma transform intr-un super om care face 3 lucruri deodata si le intelege pe toate. Traduceri, Wikipedia, schite, aprofundare…

6:30 – simt ca am terminat. Zambesc. Mai verific o data Facebook-ul sa vad… cine mai e treaz la ora asta.

6:35 – aud in vecini ca se trezesc oamenii sa mearga la servici, aia inseamna ca eu trebuie sa ma culc.

6:40 – adorm inainte sa ma imbrac in pajama.

7:30 – cineva tot imi spune ceva. Raspund. Incepe si rade. Nu stiu de ce, nu stiu ce am spus. Ma pupa pe frunte si pleaca.

7:31 – ma intind pe tot patul si simt ca as ramane acolo pentru totdeauna.

8:40 – suna alarma. Arunc telefonul jos.

8:45 – suna cealalta alarma. Ma ridic. Trag draperiile, ma instramb la lumina de afara si injur (nu urat).

8:50 – cu ochii spalati, care incep sa inteleaga ce se intampla in jur, imi citesc poezia gasita pe masa. Rad bine bine si merg sa mananc.

8:55 – scot un Red Bull din frigider si il deschid satisfacuta.

9:15 – ma imbrac sa ies din casa

9:20 – -15*C. What the hell?

10:00 – ajung la facultate. Red Bull-ul incepe sa isi faca efectul si sunt tot mai bine dispusa.

10:20 – incep examenul. Vorbe in jur. Nu ma pot concentra. Nu pot citi. Nu inteleg niciun cuvand si nicio fraza nu are logica. Nu dau niciun raspuns.

10:27 – intrebarile s-au transformat brus mult mai usoare.

11:00 – termin examenul. Cu brio.

11:40 – ajung acasa. Verific Facebook, mail, alte minuni.

11:50 – imi arung hainele peste tot si nu ma gandesc la vasele nespalate, patul nefacut, foile imprastiate peste tot pe langa toate cablurile de la net. Nici nu le observ.

12:00 – realizez ca mai am de scris azi inca 3 articole si sa fac vreo 2 montaje radio, plus un alt drum la - 15*C si alte 2 examene in aceeasi zi saptamana viitoare. Nu ma intereseaza…

12:10 – ma trantesc in patul nefacut si ma uit la cer. E asa frumos si albastru…

Do you know what I mean? 

Student life!

Waffle

Pentru ca am trecut cu bine de examen, desi m-a mancat pielea ingrozitor de la bluza cea noua (care acum e la un copil sarac pe care oricum il mananca pielea tot timpul)... azi am voie sa mananc toateeee wafflle-lurile din camara. Toate toate! 

Si prajite si neprajite si cu lapte si fara lapte...

Trilul de azi -> 134

Crying FREEDOOOM

... lalalalalala... ouuu...

Dor de... teracota din hol

De ce a trecut? De ce am lasat-o in urma? De ce trebuie sa fim acum unul intr-o parte si unul in celalalta... cu mintile concentrate la altceva? Unde e acea saptamana in care mergeam fara incetare de la unul la celalat, ba pe o canapea portocalie, ba una maro si grizonata... uitand complet de cea rosie din apartament.

Imi lipsesc toate filmele pe care le-am vazut si le-am dezbatut, cele pe care nu le-am vazut pana la sfarsit, cele de care am ras fara sa intelegem prea mult sau cele care ne-au aratat viata din fata noastra si noi nu am repetat aceleasi greseli.

Vreau sarbatorile-napoi!

Vreau noptile reci in care rataceam orasul alb, iar apoi furam masina ca sa mergem in parcarea noastra speciala, sa lasam scaunele pe spate si sa privim luna cum sta neclintita, ca un felinar. Ascultam muzica "nu de fiecare zi" si se potrivea al naibi de bine. 

Era liniste. Iti puneai capul pe umarul meu, iar eu iti sarutam crestetul pana eram obligati sa ne intoarcem iar acasa... Masina trebuia sa fie iar in fata portii, pe aceeasi parte si in acelasi loc. Nu ne-a fost greu, am gasit cea mai buna si inteligenta metoda de a nu ocupa nimeni locul acela.

Vreau sa radem iar in hohote de la prea mult vin fiert, sa facem concurs de prajituri, sa ascultam teracota cum toarce, iar noaptea... noaptea sa urlaaaam pe ritmuri si solouri nemaiauzite.

Vreau sarbatorile-napoi!

I don't belong here

Trilul de azi -> 132

It's never too late to do the right thing

And I'll follow you to any doorstep, any hallway

With hope of finding more

Not feel shallow, not get bored

And find it useless, feeling meaningless

And just as low as I was high the night before

O mana intinsa si un pas curajos

Atunci nu imi dadeam seama ce aveam langa mine, nu realizam ca poate fi mai important decat orice era in jurul meu de fapt, ca poate sa duca undeva, ca exista lucruri (chiar exista) care pot sa duca undeva. Atunci nu stiam ca un singur pas te poate arunca in prapastie si nu stiam nici ca o mana intinsa si un alt pas, unul mare si curajos, te poate scoate din ea. 

Nici nu ma gandeam la prapastie, nu stiam ce inseamna, ce inseamna sa te lovesti, sa fii trantit la pamant si sa nu te mai poti ridica. Nici acum nu stiu foarte bine, dar macar sunt constienta ca exista.

Tot timpul consideram ca mie o sa imi placa si in prapastie, ca o sa pot cuceri lumea si de acolo, ca o sa pot sa ma dezvolt, sa ma ridic, tot timpul exista cineva care te impinge de la spate... dar cumva, brusc, am realizat ca nu poti sa cuceresti lumea singur. Ai nevoie de cineva, sa-l tragi dupa tine sau in momentele tale proaste sa te traga dupa el. 

O prapastie exista tot timpul langa noi si nu e decat la un pas distanta. Trebuie doar sa o vezi si sa faci pasul in directia opusa. Trebuie sa stii ce ai langa tine si incotro sa te indrepti. Poti sa conduci Universul daca stii unde sa calci. Eu conduc Universul in 2012...

Trilul de azi ->131

I know everything about you

You know everything about me

2011

Ca in fiecare sfarsit de an, exista o zi in care stai si incerci sa iti aduni la un loc toate sentimentele pe care le-ai avut in decursul anului, asta numai dupa ce realizezi ca si acum ti s-a indeplinit dorinta de Revelion (mai mult sau mai putin as putea zice). 

Te gandesti la toate rautatile sau lucrurile bune pe care le-ai facut, te gandesti daca ai realizat ce ti-ai dorit, te gandesti daca ai reusit sa faci ceea ce ti-ai propus, dacate-ai dezvoltat, daca te-ai maturizat, daca ai reusit sa faci un pas inainte fata de locul unde erai in 2010.

Anul acesta...

• mi-a fost dor de casa mai mult ca oricand
• am avut un sentiment pe care nu l-am mai simtit pana acum si recunosc, m-am speriat
• am simtit ca oamenii de langa mine sunt cei mai cretini posibili iar eu sunt centrul Universului
• m-am urcat in tren si m-am plimbat fara sa stie nimeni
• m-am bucurat de seri pe care eu le consideram speciale, desi nimeni nu intelegea
• am reusit sa imi vad numele pe doua legitimatii de presa
• mi-am mazgalit spatele in ciuda tuturor cuvintelor nu
• am intrat in stari din care nu am mai vrut sa ies
• mi-am petrecut Valentine's Day singura, flirtand, in acelasi bar, cum o fac de ceva ani buni
• am incercat sa ii innebunesc pe cei din jur si am reusit
• m-am transformat in "regele soselelor"
• am umblat dintr-o parte in alta a orasului cu autobuzul cu o speranta in mine, dar de multe ori nu mi-a iesit nimic
• mi-am petrecut cea mai frumoasa saptamana de vacanta
• am mintit pana am crezut si eu ce spun
• mi-am pus 9 dorinte la 9 stele cazatoare intr-o singura seara si toate mi s-au indeplinit
• am dezamagit oamenii fara sa merite doar ca sa ma simt eu bine
• am reusit sa fac un pas mic in fata dupa tot voluntariatul (dar am ramas si cu el)
• am petrecut 2 saptamani cu 60 de oameni necunoscuti si... totul ramane in acele 2 saptamani
• am inventat oameni si pana la urma au chiar facut parte din realitate
• am facut lucruri doar pentru ca stiam ca asa ies basma curata, nu ca as fi chiar crezut in vorbele mele
• atunci cand am crezut ca a murit copacul meu si nu mai exista nimic parca atunci a inviat mai tare
• am visat cu disperare la ceva ce mi se parea imposibil de atins si atunci cand am renuntat la "visul" meu mi s-a oferit pe tava, dar din pacate, nu am mai putut profita de el
• am umblat pe strazi fara sa stiu de mine
• am urat oamenii lenesi si plictisiti (si inca ii mai urasc, chiar si cuvintele in sine)
• am injuart mai mult ca in oricare alt an si... nu pot sa imi dau inca cu parerea asupra acestui fapt
• am dormit in alte paturi fara sa ma simt vinovata
• m-am convins ca mi-e foaaarte bine si singura, dar si cand nu sunt singura
• mi-a fost dor dor dor
• am invatat ca roata se invarte intotdeauna
• am umblat in lung si-n lat simtind aerul de munte si briza marii
• m-am luptata cu timpul si inca nu stiu daca am reusit sa il inving
• am renuntat la extazul de cateva zile pentru o stare de bine continua, asta nu inseamna ca nu am profitat un pic de el
• am plans cand nu am reusit sa fiu acolo unde am promis
• am facut lucruri doar ca sa distrug ceva in jur si mi-a iesit… dar apoi nu am fost foarte incantata de asta
• am categorisit oamenii si in unele zile imi pastrez aceleasi idei
• m-am bucurat de privirea neagra care nu se mai oprea din cercetat si pus intrebari fara sa ii aud glasul
• am invatat ca tot timpul iti platesti toate greselile
• i-am imbratisat pe cei dragi cat am putut de tare, iar pe altii i-am alungat
• m-am bucurat de framantarile din jur si m-am enervat cand acestea s-au retras si s-au ascuns in carapace (cred insa, ca o sa iasa iar la iveala)
• am urat oamenii care nu pot sa aiba propria lor personalitate
• am urat oamenii care mai bine intreaba fara sa se intereseze (catusi de putin)
• am urat oamenii care vorbesc aiurea
• am urat oamenii care spun lucruri pe care nici ei nu le cred
• am urat oamenii care imi dau sperante/fac promisiuni/spun lucruri si apoi uita

--- se pare ca anul acesta nu mi-au placut foarte mult oamenii ---

• m-am incapatanat pana la refuz doar ca sa pedepsesc
• m-am bucurat de zapada si de clipa fara sa imi mearga gandul mai departe de atat (cred ca a fost prima data)
• am plans mai mult decat trebuia, dar nu din motivul care se vedea la suprafata
• am fost rea cu unii si vroiam sa le fac rau
• am iubit, am iubit, am iubit prea mult si am avut senzatii de iubire, dar au fost doar senzatii
• am urlat 3 ore la concerte
• am umblat cu rasuflarea taiata, dar nu am zis nicio clipa ca nu mai pot
• m-am prefacut si uneori mi-a iesit, alteori nu
• mi-au curs lacrimi siruri in vazut lumii si m-au facut sa spun eu niciodata nu o sa mai... (si chiar credeam atunci), dar in urmatoarea zi am uitat. Am uitat, deja imi era bine!
• am ascultat aceeasi piesa de 2374 de ori fara sa ma satur
• am avut senzatii medievale
• am facut salturi indraznete
• mi-am dat seama ca oamenii sunt prosti si nu au limite cand vine vorba de avere si uita de lucrurile mai importante din jur (ii urasc si pe ei!)
• am fost nemultumita cand nu aveam voie si multumita cu putin
• mi-am regretat decizii, apoi m-am gandit ca e mai bine asa totusi, dar le-am regretat iar
• m-am simtit cel mai norocos din orasul acesta
• am fost cea mai fericita din lumea aceasta si am ras pana m-au durut obrajii
• am fost indecisa, dar puteam lua o hotarare, nu ma deranjeaza sa dau cu capul uneori, dar cei din jur mi-au facut situatia si mai grea. Nu le-am multumit pentru asta
• am dormit cu picioarele incaltata in pat, o perioada, acum am asternututile prea albe, nu mai pot... si eu sunt cea care trebuie sa le spal
• mi-a mers gandul prea departe, acolo unde am promis ca nu mai ajung
• mi-am dat seama cat de saraci sunt oamenii care nu se misca putin in jur, care nu sunt curiosi, care nu pot sa ia lumea in frau, care nu pot sa calce fara sa isi gandeasca pasul si cat de saraci sunt si cei care nu sunt in stare sa vada la mii de kilometri departare
• m-am bucurat de vorbele aiurea din baruri si de poeziile mazgalite pe coli in patratele
• mi-am inventat numarul de telefon, dar pana la urma tot am fost descoperita
• nu am renuntat la mine pentru... pentru o viata mai buna, sa ii zicem asa
• dar am renuntat la mine pentru alte lucruri, mai putin importante, poate
• m-am bucurat de zambete si le-am facut sa se transforme in rasete, dar cateodata le-am taiat din radacina
• mi-am petrecut saptamana speciala, undeva departe, poate mai bine decat mi-as fi dorit-o
• mi-am baut sampania speciala si momentul l-am ales perfect... acel moment care parea imposibil de atins
• cineva mi-a dat peste nas si nu am reusit sa ajung peste ocean, dar acum nu mai regret
• mi-am luat papuci rosii (2)
• m-am ales cu un bronz cafeniu (si de invidiat :P)
• am scris (pe blog) mai mult ca anul trecut (cu 25 de postari...)
• nu am avut noaptea/ziua/saptamana incendiara cu Patri, Emma sau Eddie, dar nici la anul nu e prea tarziu...
• prietenii nu cred ca am reusit sa ii tin mai aproape, dar micile tampenii propuse le-am realizat
• am cunoscut oameni noi --- multi!
• am facut baie noaptea si a fost mai mult decat mi-am dorit
• am facut miiiiiiiii de poze
• mi s-au facut poftele de la o zi la alta
• si si si...  e prea mult sa ajung la 365 de randuri...

Se pare ca... am avut un an plin! Un an plin care la un moment dat parea sa fie sec si urat pe o parte, dar amplu si profund pe alta parte. Pana la urma a fost plin, amplu si profund pe toate partile!

Astept anul 2012 cu bratele deschise si fara niciun regret, dar cu asteptari mari.

Poza 2011:

-- pentru libertate, fericire, dragoste si hohote de ras --

Pe scurt

Dupa ce m-a privit toata seara si nu asa subtil, ci in ochi, fara sfiala, pentru ca stie ca poate sa faca multe cu asta... am reusit pana la urma sa ramanem singuri. Era evident ce ea in mintea fiecaruia, nu veam nevoie de cuvinte, dar i-am soptit sa mai cerceteze putin, ca sa stie de unde pornesc lucrurile. 

A doua zi a zis ca el nu se complica, eu am intrebat de ce, el a zis ca nu are rost, dar eu i-am zis ca asa apare misterul si frumoasele batai de cap si el mi-a raspuns ca e invatat sa le primeasca pe toate pe tava, iar eu am insistat, ai nevoi de lupta ca sa simti ca ai castigat ceva, trebuie sa lupti ca sa cuceresti castelul, dar tot nu a zis, pentru ca stia ca nu o sa iasa nimic. 

Si eu stiam acelasi lucru, ca nu o sa dureze, dar de ce nu ar incerca, trece viata pe langa el fara sa isi dea seama, da cu piciorul la toate sansele pe care le are si nu vrea sa isi miste un deget si bla bla bla, am inceput sa filosofez.... doar pana la un moment dat, pentru ca a disparut si nu l-am mai vazut.

Pacat, situatia mea nu era atat de complicata pe cat credea el...

Sa ii ai pe... ceilalti

Dupa ce trecem de cele mai bune locuri, pe care le ocupa familia, ajungem la prieteni, iubiti, bunici...

Prietena cea mai buna, care ori e, ori nu e, nu o schimbi asa, de la un an la altul... ea iti stie toate fixurile din cap, ea incearca sa ti le scoata cateodata si ea ti le si suporta. Ea e cel mai bun om de petrecere pentru ca alaturi de ea te poti distra oriunde, oricand. Povestile voastre nu o sa se termine niciodata, lucurile pe care le puteti face nici atat si nici armonia care se afla tot timpul intre voi.

Cu prietena cea mai buna poti sa iti imparti si momentele bune si cele mai triste, cu ea poti sa stai pana dimineata in baruri jegoase, poti sa povestesti sub plapuma pana la ora 4, poti sa ii faci usor cadouri pentru ca vezi in fiecare zi ce ii place cel mai mult si puteti sa mergeti oriunde, cu oricine in orice moment al anului ca sigur o sa va distrati; important e sa fiti voi doua.

...

Bunicii nu sunt tare interesanti, dar dintre toti gasesti pe unul chiar ok! Bunicul preferat e acela care se joaca cu tine de cand esti mica, iti cumpara dulciuri si toate minunatiile pamantului, iti spune povesti nemuritoare, multe invataminte si sfaturi pentru o viata (mai) buna. Iti e alaturi si tot timpul cand esti in preajma lui te face sa stai cu gura pana la urechi.

...

Am ajuns si la ultima categorie, "iubitii" (le zic asa de data asta, desi urasc termenul). E ultima pentru ca fara ceilalti care ar mai putea fi prin jur poti sa traiesti linistit si fericit toata viata, iar acum e vorba de Craciun...

Eh, sincer si fara suparare, daca ma gandesc mai bine (si la Craciunul in general, nu cel de anul acesta), si dupa toti pe care i-am insirat zilele astea, nici ei nu prea isi gasesc locul aici...

Da, e frumos, e frumos sa iubesti, e frumos sa daruiesti cadouri pe care le gandesti cu luni inainte, sa va aduceti aminte de momentele minunate petrecute impreuna, sa beti vin fiert, sa va bulgariti, sa profitati de semineul si covorul moale de la cabana, dar pana la urma poate fi tot altul la fiecare Craciun... 

Fiecare e cu familia lui, cu grupurile lor de prieteni si in lumi diferite. Iubitul nu are ce cauta pe lista asta pana nu iti devine partener. Unu merge, unu vine, anul viitor apare altul... viata ta are acelasi drum, familia o sa-ti fie macar in jurul drumului tau, cu sau fara el, dar cand se transforma in drumul vostru, atunci e cu totul alta discutie.

Pana atunci... te bucuri de fiecare minut, clipa, moment, an, Craciun cu cei pe care ii ai aproape, cu cel care e langa tine si te face sa radiezi --- pana la Craciunul viitor mai este mult...