Promisiuni ramase sub un copac... mort

Candva era locul nostru special, langa copacul acela urias. Stateam acolo ore intregi, priveam natura, radeam in hohote, ne faceam planuri, ne faceam promisiuni; eu le mai tin minte pe toate, dar ce sa cred acum cand copacul nu mai are viata in el?! 

Da, am fost acolo… vroiam doar sa am o dupa amiaza linistita sub copacul nostru. Sa ma gandesc la toate nimicurile pamantului, sa visez cu ochii deschisi si sa-mi inchipui cum faceam alta data dragoste paziti de crengile lui. Acum era vested, era uscat si cel mai rau, era singurul in stadiul acela. Iarba din jur nu mai era prietenoasa, nu ne-ar mai fi gadilat nudurile. Copacul si-a lasat pe jos din ramurile uscate si ma zgariau continuu.

Nu imi mai place locul acela. Nu am reusit sa visez la zambete, la saruturi si la corpuri golase in vazul soarelui fierbinte asa cum imi doream. Doar m-am trantit la picioarele lui cu obrajii intre palme si mi-am dat seama ca odata cu el am murit si noi. Am murit si noi si toate promisiunile facute sub acel copac. Promisiuni cu date exacte si fara obstacole in indeplinirea lor. 

Am murit noi, au murit ele… au murit toate.

Intalnire cu Ádám Bodor @ Carturesti

După o lună de pauză, proiectul Lit Front Line 90 minutes din Librăria Cărtureşti continuă, iar invitatul de miercuri seară a fost Ádám Bodor, unul dintre cei mai mari scriitori maghiari contemporani. Alături de acesta şi de razele puţin deranjante de soare ce îşi făceau loc în librărie au fost invitaţi şi Marius Tabacu, directorul Filarmonicii din Cluj şi traducătorul celor trei cărţi în limba română şi Imre J. Balázs, critic literar şi redactor şef al revistei Korunk, acesta fiind principalul organizator al evenimentului. [citeste continuarea in ArtAct Magazine]

Mai multe articole aici

Sa stam sa meditam

Vorbim la telefon in fiecare saptamana ore intregi, cam la asta se rezuma relatia noastra din ultimii 5 ani, dar ne stim si cele mai adanci secrete incat ne simtim aproape una de cealata.

Daca am nevoie sa plang pe umarul cuiva te sun pe tine, tu ma intelegi... la fel se intampla si invers. Cateodata am impresia ca suntem identice, ca avem aceleasi vise, sperante, dorinte si nemultumiri.

Eu imi imaginez ca facem asta zilnic

Viata nu poate fi roz in fiecare zi si din pacate nu ne dam seama de culorile ei numai cand ajungem sa fim simguri, ne amintim lucrurile de care ne-am indragostit candva doar cand nu mai sunt langa noi, ne dorim tot spatiul din pat doar cand e cineva langa noi, cand ajungem singuri preferam sa ne inghesuim pe canapea. Ne enerveaza lucrurile imprastiate prin casa, dar cand nu le mai imprastie nimeni e si mai rau.

Ar trebui sa ne iubim zilele asa cum sunt ele, sa-i indragim pe cei de langa noi si cu bune si cu rele, iar in clipa in care suntem enervati sa stam sa meditam un pic si sa ne amintim de toate lucrurile care au fost in stare sa le faca pentru noi, uitand de toti ceilalti. Sa realizam cat de iubite si apreciate suntem chiar si in momentele in care nu am merita deloc asta.

Viata e frumoasa... si e asa doar din cauza oamenilor care ne inconjoara, care ne iubesc si care ar face totul pentru noi. Ei merita doar zambete din partea noastra. :)

Happy anniversary!

- for you, sister - 

Gandeste fix pe dos, by Paul Arden

Gândeşte fix pe dos e o carte simplă, uşor de răsfoit, dar inedită prin însăşi felul ei, prin ilustraţiile potrivite perfect pe fiecare pagină alături de citate şi idei memorabile. Se recomanda pentru iubitorii cărţilor psihologice, de autoeducare şi pentru cei care au nevoie de un pic de amuzament într-o după-masă fără televizor.

Paul Arden explică modul în care ar trebui să gândim opus faţă de cei din jur, cum să considerăm bune deciziile luate greşit, cum riscul garantează siguranţă în viaţă, cum nesocotinţa e mai bună de multe ori decât chibzuiala şi te împinge să arunci zarurile cu încredere. [citeste articolul complet in ArtAct Magazine]

Mai multe articole aici

You can buy me...

Instead of losing all we have

Instead of letting distance talk

Instead of guessing what the hell went wrong with me

You'd better breathe with me and feel...

Trilul de azi noapte -> 81

O noapte lunga si... doua corpuri goale care se unduiesc dupa forma peretilor; care ajung din casa scarii pana la usa, de la usa pana in bucatarie, din bucatarie in baie si se trezesc in aceeasi stare in dormitor. 

- Buna dimineata... hai sa o luam de la capat!

Soare cu dinti

O camera cu multe paturi, pereti albi si asternuturi de toate culorile. Sticle pline, sticle goale si sticle pe jumatate pline sau pe jumatate goale. Mult fum care astepta in fata geamului si un frigider care astepta sa fie deschis. 

O respiratie timida langa mine si piesa (de mai jos) pe care m-am trezit zambind soarelui ce incerca sa isi faca loc in camera. In camera cu multe paturi, pereti albi, astrnuturi... ... ... ... 

- si nu-i important daca-i pierdut sau castigat, e important ca n-ai participat - 

Seara de poezie @ Carturesti

Luni, în 4 aprilie 2011, la ora 19:00, ne aştepta în Librăria Carturesti o seară de poezie cu Letiţia Ilea şi Kocsis Francisko. Însă lectura a început cu o jumătate de oră întârziere în speranţa că va veni mai multă lume. Câţi am fost până la urmă? Exact 14 inşi.

Unde e îndemnul la lectură? Indemnul spre literatură? Ce fac iubitorii de poezie într-o seară de luni? Care să fie motivul unui public atât de restrâns? Nu e bine mediatizat evenimentul, librăria nu reuşeşte să îşi atragă clienţii sau e pur şi simplu ignoranţa „publicului”? Eu aş opta pentru ultima variantă. [citeste continuarea in ArtAct Magazine]

Mai multe articole aici

Trilul de ieri -> 79

Strazi aglomerate, o banca pustie si un gand aiurea

Nina Simone-To love somebody
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Dans intr-o balta uriasa

M-am gandit la tine toata noaptea, dar cui ii pasa? Nu am mai vorbit de saptamani integi... 

Ploua, iar eu umblam pe strazi intortocheate cu asa-zisii mei noi prieteni. Saream din balta in balta si parca nici nu imi pasa de lumea din jur, de casele linistite, de beltile adanci in care am intrat pana la glezne, de bataia vantului, de vorbele lor, de grimasele celorlalti, de sunetele din jur... gandul meu zbura doar intr-o directi. Directie careia i-am pus interzis acum ceva timp in urma si a functionat.

Toti oamenii din jur parca vroiau sa imi explice vietile lor palpitante si pe mine asta ma plictisea, existau doar doua vieti in mintea mea, care se impreunau intr-una singura pana la urma.

Am fumat mult in noaptea asta si nu ma simt prea bine. Parul ud imi sta mai prost ca niciodata, rimelul imi e intins pana intre sani, in camera in care stau se sforaie 5 ore pe noapte din cele 4 in care dorm, dimineata aud doar sunete de phoen si razele de soare se intind exact pe patul meu. Berile si-au facut mult prea tarziu efectul si nu am putut savura muzica aceea cu care trebuia sa ma complac, in schimb am savurat dansul in ploaie pe muzica din mintea fiecaruia. Ciudat a fost ca la un moment dat chiar eram pe ritm cu tipul cu ochelari, dar mintea imi era plina de flasuri si l-am dezamagit fugind pe o straduta alaturata... m-a cautat, dar nu m-a mai gasit. Erau interesanti, erau isteti, sareau in belti (lucru greu de gasit la oameni - si vine atunci cand renunti la idee - ), dar nu ma puteam bucura de frumusestea lor pentru ca apareai tu in oglindirea fiecarei belti. Ce vroiai sa imi areti? Zi!

Nici nu stiu ce e mai important... ce simt eu sau ce vad altii? Azi sunt confuza. Am sa stau inchisa toata ziua si nu am sa raspund la niciun telefon. [puncti]

Nina Simone - Don't Let Me Be Misunderstood
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Mersul cu trenul (1)

Mersul cu trenul poate fi chiar interesant, depinde cum il interpretezi. Poate sa iti aduca un zambet pe buze macar pentru cateva secunde.

Azi, de exemplu, un pustan de vreo 4 ani se juca in curtea unei case, iar cand a vazut ca trece trenul si-a dat jos pantalonii, si-a ridicat bluza si isi arata "mandria" calatorilor. Ma asteptam sa izbucneasca multi in ras, dar se pare ca nu i-a iesit figura si a trecut neobservat, asa ca am ras singura.

Ma intreb ce-o fi fost in capul lui cu adevarat... ?!

Ar trebui...

Ar trebui sa stau, 

sa sufar, 

sa nu imi pot aduna gandurile, 

sa nu fiu in stare nici sa imi adun lacrimile... 

de pe perna verde. 

Sa ma gandesc la trecut, 

sa imi fac scenarii, 

sa-mi amintesc momente rele 

si bune, 

sa-mi retraiesc emotiile, 

si ma simt vinovata... 

ca nu pot.

Ma trantesc ghemuita 

langa calorifer. 

Imi pun capul pe birou. 

Ma duc la dus,

imi las apa sa mi se prenlinga 

de pe crestet pana in varful degetelor. 

Sa ma topesc acolo, 

sa ma fac una cu apa, 

sa ma transform, 

si sa dispar.

Asa ar trebui...

dupa tot ce am facut,

dar nu sunt in stare.

Ma chinui, ma chinui din rasputeri

sa scot doua lacrimi, 

dar ochii imi sunt uscati. 

Ma chinui, ma chinui,

sa fiu trista, 

sa am o suferinta lipita de mine, 

dar in cateva secunde uit totul,

si ma bufneste un ras groaznic.

Doamne, 

as vrea sa stiu ce e in mine cu adevart!

Tu, in gara

M-am gandit la tine in autobuz. M-am gandit mult, tot drumul... iar gand am ajuns in gara, spre surprinderea si fericirea mea, erai acolo. Am ramas putin in spatele tau sa te pot privi, analiza, sa iti pot adulmeca mirosul pe care l-ai lasat in urma ta, stiam ca nu pot sa fac asta cand ajung langa tine. Iti statea atat de bine cu geanta aceea neagra atarnadu-ti pe umar; se potrivea perfect cu parul si cu miscarea mainilor. Mi-am adus aminte de seara in care te-am intalnit la petrecerea aceea privata, acum nici nu mai stiu cum si de ce am ajuns acolo... mi s-a sters tot din minte dupa ce te-am intalni. Oh, si dansai atat de bine! Si vorbeai atat de frumos! Si zambeai asa de misterios si delicat! As merge pana in celalat capat al pamantului cu tine (sau pentru tine).

Te-as fi oprit, te-as fi intors din drum, ti-as fi cerut sa vii cu mine, dar tu m-ai privit gingas, te-ai urcat in primul tren care a sosit si te-ai facut nevazut.

Acum stiu ce trebuie sa fac ca sa te aduc in calea mea. De azi inainte am sa ma gandesc la tine in fiecare minut... pana la urma o sa apari iar la o petrecere si o sa am grija ca noaptea aceea sa nu se mai sfarseasca.

Razorlight - Wire to wire
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse