That's not fear!

Tu dormi linistit de la ora 11 pentru ca maine stii ca trebuie sa te trezesti devreme, iar eu la ora 4 sunt inca treaza gandindu-ma la tine. Te concentrezi 8 ore la lucru, stii ce ai de facut fara sa te deranjeze vreun alt gand, iar eu nu pot sa imi ascult profii pentru ca tu imi vorbesti tot timpul in minte.

Mananci supa gandindu-te la supa, te plimbi gandindu-te unde vrei sa ajungi, vorbesti cu cineva la telefon si te gandesti la persoana respectiva, faci dus si te gandesti ce ai de facut dupa, mergi la un concert si asculti muzica si versurile, conduci si te gandesti la drum... dar eu... eu cand fac toate astea am altceva in gand, iar acel gand esti TU.

Oare cum il chema?!

Ce burzulita sunt in dimineata aceasta! Dar unde sunt? Doamne, nu cred... aseara am facut-o cu... cu tipul in camasa albastra, nu mai stiu exact cum il cheama. Alin? Calin? Nunu, Catalin! Da, Cata! Mmmnu, Andrei oare? In fineeee eram in barul acela cu caramizi rosii, am baut vin (putin mai mult decat de obicei) si as fi facut orice sa nu ies din stare aceea...

Acum hainele imi sunt peste tot si imi sunt sifonate. Trebuie sa plec de aici. Nici macar in ce cartier m-a adus nu mai tin minte si nici nu sunt sigura ca mi-am adunat toate de aici, dar macar geanta mi-e "completa".

Suna urat daca spun ca am facut sex, dar nu o pot numi dragoste daca nu am fost prezenta acolo, stiu doar ca m-a facut sa zambesc.

Am ceva de mers pana acasa, iar lumea de pe strada se uita ciudat la mine. Parca ar stii tot ce am facut aseara... ar putea sa imi spuna si mie ca eu nu mai tin minte exact. Oricum sunt constienta ca arat ca o bucata de carne usoara proaspat incinsa si miros a sex...

E prima data cand fac sex, eu pana acum am facut doar dragoste si e prima daca cand nu pot sa imi dau cu parerea in legatura cu ceva. Dar cred ca stiu... Nu imi place sexul! Nu imi place sexul pentru ca imi burzuleste parul, imi sifoneaza hainele si ma face sa miros urat.

Marylin Manson - Slutgarden
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Ii ningea in plina strada

Si ningea si ningea si ningea, iar cei doi se sarutau nebuneste.

Parul face carlionti la varfuri, pielea e ca de gaina, iar sfarcurile ei s-au intarit.

Zapada incepe sa se aseze pe umerii lor, dar continua sa se sarute.

Si ningea si ningea si ningea...

Isi deschid ochii amandoi, se privesc profund,

incearca pentru o clipa... sa isi retraiasca momentul,

iar apoi fiecare o ia in directia opusa.

Si ningea si ningea si ningea, iar cei doi nu s-au mai vazut.

Nina Simone - I put a spell on you
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Punct si virgula

Cuvintele nu-si au rostul cand un simplu semn de punctuatie ca... ; [punct si virgula] poate sa exprime tot ce s-a intamplat intr-un bar cu pereti maro si muzica buna.

Grimus - In a Glimpse
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Mi-e dor si doare

Te vad in toate chipurile din oras, iti simt mirosul la fiecare adiere a vantului si te aud in tot zgomotul ce ma inconjoara. Nu imi plac sentimentele acestea, nu imi plac si nu le vreau. De aceea nu iti raspund (uneori) la telefon, de aceea fug de tine pe strada sau incerc sa iti evit privirea daca te zaresc din gresala.

Azi cand eram in statia de autobuz si te-am vazut m-am urcat in primul numar, cu toate ca mergea in directia gresita, doar ca sa ma indepartez de tine. M-ai vazut. Ai ramas blocat in mijlocul strazii cu mainile ridicate. Doua lacrimi au inceput sa imi curga pe obraz, ma uram in clipa aceea. De ce nu am fost in stare sa dau ochii cu tine? De ce nu m-am putut opri si sa iti spun zambind „stii... imi lispsesti”. De ce alergăm unul după celalalt si cand ne ajungem incepem sa alergăm unul de celalalt?

Vreau sa dispari. Vreau sa imi schimb sentimentele. Vreau sa ma trezesc dimineata si sa ma gandesc la soarele de pe cer, nu la parul tau burzuilit. Vreau sa ma culc seara gandindu-ma la ce urmeaza sa fac maine, nu la cum ar fi sa ma tii tu in brate. Vreau sa ma plimb prin centru si sa meditez la cartea pe care am terminat-o ieri, nu la cuvintele ce mi le-ai scris in mesaj aseara.

Oooooooh nu!

Vreau sa fii langa mine si sa te imbratisez, nu sa ma abtin pentru ca stiu ca nu ar trebui sa o fac. Vreau sa iti tin obrajii intre palme si sa iti spun tot ce simt in clipa aceea, cu orice risc, nu sa vorbesc ore intregi aiurea la telefon, doar ca sa nu inchizi, doar pentru teama ca nu am sa te mai aud cateva zile.

Vreau sa scap de toate sentimentele astea. Vreau ca acest „vreau” sa nu mai insemne nimic, de aceea fug de tine. Mi-e frica sa te vad pentru ca nu stiu cum voi reactiona, cum ar trebui sa reactionez si din acelasi motiv te sun peste 15 minute dupa ce am inchis spunandu-ti ca nu stiu de ce te-am sunat, doar ca am impresia ca nu te-am auzit de mult.

Eu nu inteleg nimic din toate antitezele din capul meu, tu ma intelegi?

I wish that I could hate you!

Bate-mi in geam, nu ma astepta in statia de autobuz

Acum ceva timp te cautamin toate statiile de autobuz, stiam ce urmeaza sa iti spun in caz ca te intalnesc, cum sa iti fac cu mana, cum sa iti zambesc, era totul planificat. De ce nu ai aparut atunci? Eram curioasa de sentimentele mele, sa simt cum mi se zbate inima in piept sau cum mi se taie respiratia. Dar acum...nu am simtit nimic din ce asteptam atunci. Tot timpul ai fost cu un pas in urma. Cand ai de gand sa te inveti minte?

Zambetul din ochi ti-a ramas la fel si nu as vrea sa se schimbe vreodata. E identic cu cel de acum 3 ani,e identic cu cel care ma facea si pe mine sa zambesc, cu cel care imi zicea buna dimineata sau care ma conducea acasa.

Iar ai intarziat. Nu te inteleg. Doar nu vroiai sa iti bat eu in geam?! Eu stau la parter, tu nu.

Devil Doll - If I died in your arms
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Singura la concert

Sunt in inconjurata de prieteni, amici si multi oameni necunoscuti. Phoenix intra in scena. Toata lumea sare si aplauda de la primele acorduri ale lui Nicu Covaci. Trec 3 piese... cant, dansez, zbier, fac poze si stau tot cu mainile pe sus; sunt foarte incantata sa ii revad, dar brusc imi dau seama ca sunt singura. Prietenii sunt langa mine, dar eu sunt singura la concert. Ce cauta ei langa mine si cine sunt? De ce imi zambesc atat de incantati? De ce imi tot spun lucruri? Nu stiu ce sa le raspund… sau daca ar trebui sa le raspund.

Muzica lor ma transpune total in alta parte… undeva in trecut, la munte, la o cabana mica intre brazi, cand nu eram in niciun moment singura, cand aveam langa mine pe cei care mi doream si imi era destul...

Sunt la Rodna si acolo il vad pe tati cum crapa lemnele ca sa faca foc de tabara. Seara incepe sa cante in jurul focului pe ritmurile de la Phoenix (sau alte poezii). Are un pahar mic in mana si panalonii rupti si murdari… ziua ne-am jucat fotbal si am sarit peste garduri cand am dat de o herghelie de cai. E plin de viata… canta, danseaza cu atata pasiune incat toate privirile se indreapta spre el. Acum unde e? De ce nu e aici sa sara fericit pe muzica ce a fost langa noi in toti acesti ani? A ramas doar telefonul pe care l-am dat de la concert… si acum imi canta la telefon, e la fel de plin de viata.

La Rodna o vad pe mami stand cu o carte in mana pe o banca la soare. Noi ne intorcem din drumetie, suntem infometati, iar ea pare foarte relaxata... dar cand ajungem in casa vedem ca ne astepta un vas mare cu mamaliga cu branza. E fierbinte si o mancam toata cu lapte rece. Aveam impresia ca a facut totul in 5 minune, dar fiecare suntem constienti de energia si dragostea ce a daruit-o ca sa ne astepte astfel... ca sa ne vada pofta cu care mancam, sa simta imbratisarile pe care i le dam si sa asculte toate intamplarile patite pe drum.

Acolo il vad pe fratele meu care ma face sa imi ingrop jucariile pe motiv ca maine voi avea un copac plin cu jucarii, ma prosteste si ma invarte cu mingea pana cand cad la pamant de oboseala. Il vad cum face baie in butoiul urias de la moara de apa… era incredibil de rece, dar asta era provocarea… viata a ramas tot o provocare pentru el si acum.

Mai sus, langa padure, se ascunde sora mea sa faca plaja si sa isi poata bronza si dungile albe. Merg si eu langa ea, sa ma simt domnisoara, dar nu am rabdare sa stau mai mult de 3 minute. Cand se satura si ea, vine la mine si ma fugareste prin iarba. Ma prinde, ma arunca, ma  prinde (cateodata) si radem cat ne tin plamanii.

Acum unde sunteti? Nu pot sa stau langa oamenii astia la concertul celor de la Phoenix… da, sunt langa mine, incerc sa le zambesc, dar nu ii recunosc, nu ii simt aproape. 

Imi lipsiti… muzica asta ma duce in trecut, aproape de voi… tati sare fericit, mami e cu mainile pe sus si bate ritmul, Eddie rade cu ochii mici, iar Emma se zbenguie si se prosteste. Da, acum nu ma mai simt asa singura… voi sunteti singurul lucru la care pot sa ma gandesc acum si v-as tine la telefon in tot timpul concertului, dar nu am atatea telefoane, iar voi sunteti prea departe.

Phoenix -  Te  intreb  pe  tine  soare
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Motive

Pentru ca:

• stiu ca ai sa il citesti
• muzica nu se sfarseste niciodata
• ne-am tuns in aceeasi zi si ne sta bine
• sticlele de vin rosu (sec) se termina atat de repede
• m-am simtit ca intr-un film si inca am ramas acolo
• imi place respiratia ta prin parul meu
• inca ai tenisi rosii
• vocea ta ma face sa zambesc
• nu ai chef
• iti place sa stii ca e despre tine 
• brelocul verde mai e la mine pentru o zi 
• o sa mai treci mult timp in lumea asta virtuala 
• ti-e somn
• orele cu chitara in brate par nesfarsite
• supa de perisoare e mai buna ca oricand
• prajitara cu mar ne face sa tacem in bucatarie pentru o jumatate de ora
• nu ai covor
• visurile sunt mai reale ca oricand
• planurile gandite si razgandite se mai schimba si a treia oara
• nu o sa ma vezi trista
• mailurile tale raman salvate intr-un folder special
• sunt cool asa cum sunt si nu pot sa ma schimb
• pe scaunul cu roti nu o sa se mai invarta nimeni cat mine
• am nevoie de cuvinte
• e luna plina
• faci parte din poeziile mele
• astepam zapada sa iti fac un om de zapada
• libraria ma suporta ore intregi pana sa apari tu
• stii cel mai bine sa alungi frumosul
• energia imi va ramane mereu in vene
• urasc mailurile pe care le primesti si crezi ca nu stiu de existenta lor
• bocancii vor ramane mereu punctul forte
• fac ceea ce spun
• poza de pe perete e tot acolo
• nu am facut baie in frunze toamna asta 
• dupa 2 vine intotdeauna 3
• poti sa faci multe lucruri daca ti le doresti cu adevarat
• nu prea inteleg
• tu nu intelegi nici atat
• ma gandeam la atat de multe lucruri si acum am uitat majoritatea
• gandesti in locul meu
• caciula maro si-a gasit un loc in dulap
• privirea ta tot atinge privirea mea asa cum nu ar trebui
• ochii tai tot imi ating corpul si inca il mai dezbraca
• sarutul pe buze mi-a taiat cuvintele pregatite de acasa
• mesajul asta ramane aici doar pentru 2 zile
• iti plac pentru ca-urile
• ai tot spatiul din lume daca stii sa il folosesti
• eu am simtit cele doua cuvinte 
• uneori trebuie sa pui punct ca sa poti sa o iei de la capat

Tori Amos - Crucify
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse


Nothing I do good is enough for you

.

Apocalyptica - Nothing else matters
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

E in fata blocului...

De 6 luni nu ne-am mai intalnit… ne-am luat la revedere in mai cu o imbratisare uriasa si de atunci nu am mai dat nas in nas niciodata, dar in ultimul timp e in fata blocului meu. Sta acolo cel putin 15 minute in speranta ca o sa ies pe geam sa fumez o tigara, ca o sa imi intind hainele pe balcon sau o sa imi scot mancarea la rece.

O vad in fiecare seara, nu ma misc din fata geamului pana nu pleaca, dar nu am iesit nicodata de dupa perdea. Nu stiu ce mi-ar spune daca as iesi, poate ar lua-o la goana, poate ar ramane crispata, poate s-ar bloca si nu ar mai stii ce sa zica, nu stiu, dar ma simt mai in siguanta dupa perdea.

Nu m-ai uitat inca. De ce nu vii sa-mi bati la usa? Am sa te primesc in casa si poate… poate n-am sa-ti mai dau drumul. 

Niciodata!

Taxi - Unde cauti tu
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Trilul de azi -> 30

O cana de lapte si nopate buna!

Taxi - Cineva, inaintea ta
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Singur cu cineva

Exista o lume, dar fiecare o intelege in felul lui... de aceea cel mai bine te simti atunci cand esti singur, dar ai nevoie de o imbratisare, cand ai frigiderul gol, dar parca ai manca ceva, cand ai o sticla de vin, dar ti-ar placea sa o imparti cu cineva, cand mergi la o petrecere, dar ai vrea sa dansezi cu cineva si nu cu un necunoscut. 

E bine sa fii singur si sa ai picioarele fine, dar ai vrea sa mai simta cineva asta, sa te tunzi, dar sa iti spuna cineva cat de bine iti sta, sa razi, dar sa iti spuna cat de frumoasa esti cand faci asta; sa asculti muzica singura, dar sa mai poti arata cuiva ultima piesa pe care ai gasit-o, sa scrii, dar sa ai un critic langa tine, sa visezi si sa iti poti povesti visurile, sa sa plangi si sa iti stearga cineva lacrimile...

E mai bine sa fii singur, singur cu cineva... 

James Blunt - Give me some love
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Deasupra orasului... suntem noi

Patul suspendat e mai aproape de tavan in noaptea asta. Fixez cu privirea paianjenul din colt si ma gandesc… esti cel mai tare din orasul acesta! Ma simt atat de bine cand alergam prin parc printre frunze uscate. Ma simt atat de bine cand ne intindem pe jos sa numaram norii, parul ne prinde miros de toamna si e minunat.

Ne privim reciproc, gazele se plimba printre noi, dar nu le bagam in seama. Mintea noastra zboara atat de departe incat nici nu ne dam seama cand buzele noastre se lipesc. Parca totul se opreste in jur, totul ramane blocat, iar noi doi ne lasam purtati de sarut in timp ce vantul rece incearca sa ne inveleasca. Aaah ce imi plac saruturile in vazul tuturor !

Numai cu tine pot sa stau o noapte intreaga la o masa rupta si sa ascultam poezii in ritm de chitara, iar pe drum sa discutam despre interpretarea lor, despre acordurile gresite de care nu s-a prins nimeni si sa spunem versurile pe care le-am retinut… stalcim toate poeziile, dar sunt amuzante.

Numai cu tine vorbesc o jumatate de ora la telefon dupa 2 minute ce ne-am despartit, cand ies de la scoala, cand mergi la magazin, inainte sa fac dus, inainte sa adormi, dupa ce termini de mancat sau inainte sa ajung la tine… si apoi continuam cu replici istete in timp ce bem un pahar de vin in bucatarie.

Numai cu tine fac dragoste deasupra orasului… Clujul e atat de frumos noaptea! Si numai tu poti sa ma iei la dans langa fantana arteziana pe muzica ce iese din boxe…  Ne lasam purtati de apa ce ne stopeste, de frigul de afara si noaptea noastra se incheie… abia dimineata. 

In memoriam

Unii doar ne-am inchipuit comunismul, altii l-au trait, iar Adrian Paunescu a fost cel care i-a ajutat sa il suporte.

"

-          Mihai, trezeşte-te! E 4:30 şi trebuie să mergi după lapte că iar rămânem fără… iţi ţine tanti Nuţi loc langa ea.

-          Dar de ce nu se duce tata?

-          Taci şi nu mai comenta! El a plecat deja după pâine! Ce vrei să fac, asta e lumea în care trăim...

            Tot aceleaşi lucruri repetate aproape zi de zi şi aceleşi discuţii. Se vor termina vreodată? Ea de ce nu merge după ouă? De ce iese din casă numai când merge cu prietenele la film, cafea sau ceai? Nici nu ştiu de ce imi pun aceleaşi întrebari în fiecare dimineaţă, oricum nu se va schimba nimic!

-          Hai, nu mai pierde vremea şi du-te că nu mai apuci. Crezi că eu nu sunt obosită? Ieri am stat 5 ore în Piaţa Mihai Viteazul din Cluj să ascult discursurile lui Ceauşescu şi bineînteles că a zis tot aceleaşi lucruri, pe care le aud la şedintele de partid.

-          Exact. Ieri a fost tot oraşul colorat, e chiar amuzant când vine cu elicopterul lui. Toată lumea e agitată, totul străluceşte, nu ştiu cum să cureţe străzile de praful îmbâcsit, gardurile erau pline cu flori, pomii golaşi până ieri, azi cu mere roşii, oraşul a înviat din nuanţele de gri.

-          Pentru mine e o teroare, se lamentează maică-mea, străzile sunt aglomerate, autobuze gratuite, magazine închise, lumea îmbracată ca la carte... e o nebunie totală.

            Normal că este cea mai obosită, ca de obicei... sau sunt eu nerecunoscator şi nu vreau să o înţeleg... Dar atunci de ce nu se revoltă? De ce continuă să se lase umilită? Se mulţumeşte să asculte noaptea „Europa Liberă”... şi aseara am auzit-o. Cred că de aceea e aşa revoltată dimineaţa.

            E ora 5. E toamnă. Străzile sunt pustii, iar pietrele crapă de frig în margine de drum. Azi e o dimineţă mai urată ca oricare alta. Copacii sunt plânşi, cu crengile aplecate, 3 frunze veştede încearca să se mai ţină puţin la înălţime, dar nu vor rezista prea mult pentru că adierea vântului uscat e tot mai aspră. Restul de frunze, în culori pale, stau întinse pe jos, triste şi încordate de teama de a nu fi călcate. Parcă nimic nu mai are viaţă. S-au dus culorile de ieri.

            Văd cum casele amorţite şi goale aşteaptă soarele cu jaluzelele ridicate pentru a primi puţină lumină şi căldură.

            Mereu, atacat de gânduri spânzurate într-un colţ de minte, încep să aud un murmur care se accentuează tot mai tare... e graiul oamenilor încercănaţi, care stau aplatizaţi de infinitele cozi pentru a-si putea hrăni copiii. Sta lumea încruntată şi aşteaptă să se mişte clanţa uşii, care abia se mai ţine în ţâţâni de atâta îmbulzeala. Elevii cască, 3 femei se ceartă ca nu ştiu care a ajuns prima, altele 2 barfesc, unii mai zic bancuri, alţii se împing, dar fiecare are o reţinere aparte, fiecare se gandeşte că cel de lângă el poate fi informator şi nu le-ar placea să stea pentru o bună bucată de vreme între 4 pereţi reci. De ce trebuie sa trăim cu aceasta frică? De ce trebuie să ne controlăm gândurile şi vorbele? De ce nu ne putem exprima liber?

            Şi tot asş, visând sau ascultând vreo barfă lângă tanti Nuţi, după 3 ore ajung să-mi pot lua porţia de lapte şi să merg la şcoală. Toţi suntem cu feţele îmbibate de oboseală, nu apucăm să ne dezmeticim bine că intră tovarăşul profesor de matematică.

-          Bună dimineaţa! În picioare că trebuie să ne încălzim glasul... începeţi!

Atunci încep 30 de voci pline cu speranţă:

„ Trei culori cunosc pe lune

Ce le ştiu ca sfânt odor

Sunt culori de-un vechi renume

Amintind de-un brav popor.... „

            Imnul este o relaxare pentru noi... pentru că apoi se înşiră pe tablă neterminabilele ecuaţii explicate cu atâta pasiune şi dăruire la un public surd, un public care stă într-un cot, cu un pix în mână şi cu ochii învârtiţi după acele ceasului... iar când mai este un minut până să sune clopoţelul, clasa începe să se lumineze prin murmur şi zâmbete nevinovate.

            Cu toată melancolia cu care am pornit din clasa, a fost destul să o zăresc pentru o clipă în pauză, că deja starea mea de beatitudine atinge cote maxime... şi e aşa de frumoasa în dimineaţa aceasta, Nicoleta mea de porţelan...

            Are uniforma totdeauna perfect apretată, cordeluţa pierdută prin parul său rumen, ochii vioi şi faţa albă, drăgălaşă. O văd pe coridoarele şcolii cum explică cu mâinile ei fragede, cu atâta pasiune, ultimele informaţii ceauşiste. E atât de graţioasă în mers şi când mă gândesc că e şefa UTC mă face să o doresc tot mai mult. Şi e atât de hotarâtă să ajungă membra a Partidului Comunist... ce bine mi-ar prinde un loc la facultate, dar dacă tot stau şi suspin nu o să obţin nimic. Trebuie să îmi iau inima în dinţi şi să îi spun ce simt... sau măcar să îi sugerez ceva. Dar cum să o abordez? O scrisoare şi o floare lăsată în bancă? Două bilete la „Cenaclul Flacăra”? Exact!

            „Dragă Nicoleta,

            De ceva vreme te zăresc prin curtea şcolii şi îmi dau seama că pe zi ce trece eşti tot mai frumoasă! Aş vrea să iţi vorbesc, aş vrea să te privesc îndeaproape, aş vrea să te cunosc mai bine!

            Am 2 bilete la „Cenaclul Flacara” şi mi-ar face mare plăcere să mă însoţeşti.

                                                                                    Cu drag, Mihai

P.S. – vino azi după ore la fântâna din spatele şcolii. „

            Nu mai pot de curiozitate când mă gândesc cum va reacţiona... Oare va veni la fântână? Oare va veni la spectacol? Ce nebunieee de gânduri, eu nici măcar nu am bilete! Sper să mai găsesc, stau şi 6 ore la coadă, numai să vină cu mine, iar dacă nu găsesc, rezolva mama lui Radu ca de fiecare dată... trebuie să vorbesc cu el!

            În 3 minute ar trebui să apară, dar ce îi spun? O să mă placă? Cum va reacţiona? Mintea mi se umple de gânduri apăsate de timpul subiectiv care nu mai trece... Iat-o!

-          Bună Nicoleta!

-          Mihai?!?!

-          Mă bucur că în sfârşit am reuşit să îţi vorbesc.

-          Mă bucur să te cunosc. Eşti din anul IV? În B?

-          Da...

-          ...

-          Ştii... am 2 bilete la „Cenaclul Flacara”, nu ai vrea să mă însoţeşti?

-          Bine, am să vin, dar numai dacă poate veni şi prietena mea, Ana!

-          Sigur, atunci am să încerc să mai cumpar un bilet...

            Ce ţi-s fetele... „Vin, dar numai dacă vine şi prietena mea....” fii liniştită, draga mea, că nu te mănâc. În fine, oricum venea şi Radu cu mine... cine ştie, poate îi iese şi lui ceva... Chiar nu a fost rău pentru prima întalnire şi e încântătoare.

-          Hei, Radule?!?! Rezolvă 3 bilete cu maică-ta pentru cenaclu că vine Nicoleta cu Ana, blonda şi ia-ţi şi tu bilet...

-          Sunt ca rezolvate!

            Noroc am avut cu mama lui Radu, nu ştiu cine a mai prins bilete la toate spectacolele...

            „Cenaclul flacăra” – 30.000 de capete vii adunate pe stadion. Toată lumea cântă „Trei culori” în aşteptarea lui Păunescu, dar de această dată cu bucurie în suflet. Apare tovarăşul Păunescu, care prin poeziile lui ne inspiră patriotism, dar şi dorinţa de a ne dori mai mult, ne arată ce înseamnă bucurie şi iubire. Atunci, uitând de toate ne ridicăm în picioare şi cântăm:

„Şi totuşi există iubire

Şi totuşi există blestem

Dau lumii, dau lumii de ştire

Iubesc, am curaj şi mă tem”

            Cu toţii suntem pasionaţi de versuri, de starea care ne-o dă, se vede pe feţele tinerilor împlinirea în cele 5 ore de cântare.

            Văd valuri de mâini ce se mişcă după ritmurile date de „Te salut generaţie-n blugi”, „Cântec şoptit” şi „Puştoaica” sau alte cântece patriotice... Am reuşit să o iau pe Nicoleta de mână, să facem şi noi parte din marea agitată, să fim şi noi un val sălbatic, să dorim libertatea, să sperăm fericirea...

            Acum mă simt fericit, mă simt împlinit, nu mai am nicio spaimă de nimic, nu mi-e frică de cine mă vede sau aude, simt că o doresc, simt că o iubesc, când o văd atât de dedicată pieselor şi lumii în care trăim... nu mă mai intereseaza statutul ei social, poate nici nu-i place că e şefa UTC, nu mă mai gândesc că datorită ei aş fi putut să merg în vacanţă la mare, nu-mi pasă că mama nu mă lasă nici cele 2 ore cât avem televizor să mă uit... aş vrea să fiu doar eu cu ea, aş vrea să fugim împreună...

            După 6 ore de extaz, după „Traiască România, trăiască tricolorul, trăiască Ceauşescu” simt că nu o mai pot lăsa să plece de lângă mine...

-          M-am simţit  foarte bine cu tine azi, Mihai!

-          Eu sunt mai fericit ca niciodată, frumoasa mea! Vino cu mine!

-          Unde ma duci?

-          Nu, mai bine nu întreba, vino cu mine!

            O simt că e a mea, mă ţine de mână, e întuneric, iar noi alergăm că 2 nebuni spre nicăieri. Nu mai am senzaţia că trebuie să mă uit peste umăr, a trecut frica, a trecut teama, când e lângă mine simt că lumea e a mea.

            Ne adâncim în întuneric, se aud zgomote, bezna ne îmbrăţişează, vine cu mine fără să întrebe nimic, îmi strânge mâna, o privesc, e într-adevar lângă mine, ne adâncim în noapte, apar sunete ciudate, se aud tot mai tare, parcă sună cunoscut, ce se aude? De ce nu ne lasă în pace? De ce ne afundăm tot mai tare şi ne cuprinde un sentiment de spaimă? Simt că inimile noastre au luat-o razna... ce e sunetul acesta? Simt că îmi ţiuie urechile, chiar nu se mai opreşte, revine iar şi iar...

            Tresar. Aaaah, nu se poate, e 7:00, e alarma telefonului... trebuie să merg la şcoala. Laptopul înca mi-e în braţe. Stă şi pâlpâie luat de somn...

            Inima îmi bate prea tare, ce e cu mine? Ce sunt toate sentimentele astea de spaima? Ce s-a întâmplat? Ce am visat? Am avut un coşmar? Să merg după lapte? Ce lapte? Frigiderul e plin! Nicoleta... ?!?!

"

2008

Inca e tot in statia de autobuz...

Inca ma mai gandesc la ea. A trecut mult timp, dar nu am cum sa o uit. Am primit 3 fete in apartament, dar tot mirosul ei a ramas... pe canapea, pe faianta din baie, pe covor, pe hol, langa cuier si pe masa din bucatarie. O vad peste tot, in cestile de ceai, in cartile de sub masa, in hainele din dulap pe care mi le alegea cu atata usurinta si in baie, cum o priveam cand facea dus. 

Am vazut-o de cateva zile in statia de autobuz. Era toata in negru si avea un fular foarte colorat. Vantul ii umbla prin par in timp ce vorbea la telefon. Am vrut sa trec strada sa o salut, sa ma fac vazut in lumea ei cea noua, dar radea asa de bine in plina strada alaturi de atatia oameni tristi, nu puteam sa o deranjez, poate nici macar nu ma observa. Am preferat sa stau si sa o privesc, parca nu mai exista nimeni in jur in acele momente. A stat acolo 15 minute razand zgomotos. Au trecut multe autobuze pe langa ea, ca sa se urce pana la urma intr-un 45 amarat si si-a continuat conversatia privind pe geam in ciuda tuturor.

Cum de nu am observat cate energie poate sa emane in jurul ei? Mi-ar placea doar sa o mai imbratisez o data... tot timpul parea asa frageda, dar in acelasi timp puternica in bratele mele. Sa ii mai simt o data parfumul si sa o las sa plece, pare mai fericita acum, nu pot sa o tin langa mine.

Oare se mai gandeste la mine? Oare ea ma cauta in statiile de autobuz? Ma viseaza tot a doua nopate sau imi simte mirosul in camera ei? Ah nu, asta nu se poate, are o camera noua, cu un miros nou bineinteles, iar eu urasc mirosul acela. 

Sunrise Avenue - Fairytale gone bad
 Asculta  mai multe  audio   diverse