Tricouri verzi si rosii

Mi-am schimbat crema de corp. Vroiam sa devin alt om, sa renasc, normal ca am schimbat-o. Nu pot sa spun inca ce miros are, dar cu siguranta e unic.

Din SH-ul de pe colt in care nu am mai intrat de un secol mi-am cumparat o pereche de pantaloni scurti galbeni. Da, galbeni. O sa-i port cu tricouri verzi si rosii, rochita neagra deja am dat-o la verisoara mea, nu ma mai reprezinta; la fel si bratara de… ce o fi ea, neagra era.

Oh si bratarile cu inchizatori de securitate, pastrate si spalate la fiecare duş; le-am taiat cu foarfeca fara niciun sentiment si eram constienta ca nu mai pot da timpul inapoi, eram constienta ca nu mai pot sa le fac nod. Erau pline de promisiuni, de vorbe frumoase, de certuri, transpiratie rece, iar pe final pline de ciuda. Le-am pus in cutia cu amintiri si le-am inchis bine. Sa se sufoce.

Mi-am sters toata muzica de pe player. Toata toata. Era acolo de mult timp. Se rotea in toate directiile si parea sa nu aiba niciun sfarsit. Am eliminat tot. Mmm… de fapt nici macar nu am facut-o eu, imi era prea greu, dar nu am zis nimic. Pur si simplu l-am pus in alte palme si am zis fa ce vrei cu el. Asa a si facut, dar fara sa fie constient ca acea masinarie mica e de fapt sufletul meu, egoul pe care il port cu mine pretutindeni. In genti plimbandu-ma pe strazi marginase, in pat in timp ce incerc sa adorm, sa scriu, ma gandesc aiurea, plang sau citesc scrisori. E cu mine in sala de sport, in masina, la cursuri sau cand fac baie. Nu a fost constient de asta, dar a stiut ce sa faca cu el.

Mi-am schimbat asternuturile sifonate de insomnie si le-am inlocuit cu chicoteli si soapte. Mi-am schimbat cheile de la casa si am facut o dublura. Mi-am schimbat imaginea de pe desktop cu una mai vie, mi-am luat jos pozele de pe pereti si am avut grija sa nu lase urme, iar hainele le-am mutat in alt dulap, cu mai putine rafturi, dar mai incapator.

Ascunzisurile le-am aruncat la gunoi si sinceritatea am scos-o in fata inca din primele ore. Nu obisnuiam sa fac asta. Mi-am spus parola de la paralelipipedul cu brun cu zambetul pe buze si mi-am lasat telefonul la vedere. Nu am mai cazut in nicio capcana pentru ca nu am mai mintit si am vazut ca lucrurile se pot intampla si daca nu tanjesti dupa ele.

Ma bucur in fiecare zi ca am intrat in acel joc naiv si vinovat de cuvinte. Parea doar o banala zi de miercuri, cine s-ar fi gandit ca…

Si pentru starea de spirit altfel... sa ascultam altfel trilul 140.