Povestea Anti Valentine's Day pe care am scris-o anul trecut cu cele intamplate in ultimii 4 ani in acelasi bar la acelasi concert continua... continua pentru ca si anul acesta am fost in acelasi bar si la acelasi concert, desigur.
Dupa modul in care a evoluat situatia, anul acesta parea sa fie ceva amplu, mare, fastuos, grandios... la cat am fost in stare sa asteptam unul dupa celalalt, dar lucrurile se schimba mult in decursul unui an.
O saptamana nu am mai putut dormi. Ma imaginam impreuna cu el in tot felul de ipostaze, stiam ca acum ar trebui sa continue "relatia", sa treaca mai departe de sarut, sa ne stim si numele, adresele, prietenii, mancarea preferata, muzica din player... orice detaliu nesemnificativo-semnificativ. Apoi urma intrebare daca va veni, cum arata, cat s-a schimbat, cum va decurge situatia... niciunul din aceste ganduri nu primea un raspuns si in mod sigur numai bine nu imi faceau. Aproape ca am vrut sa nu ma duc, dar am zis sa nu fiu eu bila neagra...
In nopatea cu pricina, adica ieri seara, aveam o stare de nervozitate nedefinita in mine, parca nu ma puteam lasa dusa de moment, parca nu ma puteam bucura ca o sa vad pe cineva din nou dupa un an... de multe ori nu inteleg firea umana... ok, firea mea.
Am ajuns la bar. Nu am vazut pe nimeni cunoscut. Acum nu mi-am mai luat o bere sa imi tina de urat ca in anii trecuti, am cerut un shot de Jagermeister si l-am baut inainte sa apuce sa imi puna barmanul felia de portocala pe farfurie. Ca ultimul om, cu o grimasa care nu s-a mai instrambat de mult asa de urat, i-am facut semn din deget sa imi puna inca un shot. De data asta am muscat si din portocala. Deja ma simteam mai pregatita.
A inceput concertul iar eu eram tot singura. M-am trantit in fund printre cei din fata si ascultam glumele misogine de pe scena. Nu mai imi puneam foarte multe intrebari. La un moment dat simt o respiratie fina la gatul meu si o voce care continua versurile Visul din trecut / Viitorul ce nu-l stiu. Nu avea cum sa se potriveasca versurile mai bine, nu avea! Si dupa agitatia si nervozitate mea... trebuie sa recunosc ca mi-au pus un zambet imens pe fata.
Fara sa zica nimic mai mult, s-a asezat langa mine si am continuat sa ne uitam la concert. Nu cred ca-mi doream altceva in clipa aceea.
Era schimbat. De fapt, eram schimbati amandoi. Eu de la par scurt si rosu am trecut la lungut si negru. El pleata nu o mai avea. Deloc. Eu de la uniforma neagra, am trecut la bluzita mai sofisticata si papuci rosii. El de la camasa larga, larga-larga, si in carouri mari a trecut la o chestie... un fel de tricou cu gluga si cu ceva desene pe el. Si e mai slab... si mai inalt... dar e acelasi, la naiba, e acelasi!
Dupa concert am ramas in pub. Ne-am asezat la o masa cu 2 beri in fata. Nu stiam ce simt, nu stiam ce dorinte am, un an e atat de mult... Imi cautam cuvintele potrivite, nu le-am gasit. Doar ne uitam unul la celalalt ca doi idioti.
La un moment dat imi zice: ce cretini suntem, asa-i? Am dat din cap... afirmativ. Hai sa mergem. L-am urmat, fara niciun gand.
Nu ne-am luat de mana, nu ne-am imbratisat, nu ne-am sarutat, pur si simplu am iesit impreuna din bar, doar ca de data aceasta am luat-o in aceeasi directie. Mergeam, parca, spre nicaieri si ascultam cu zapada ne scartaie sub picioare.
Ningea tare. Ajunsesem in centru. M-am oprit, mi-am lasat capul pe spate si am inceput sa mananc fulgii. Brusc, m-a prins si m-a lipit de el. Mi s-a taiat respiratia si mintea mi s-a golit. Mi-a luat obrajii intre palme si mi-a spus hotarat: Vreau sa ne revedem!... si iar am luat-o fiecare in directia opusa.
Azi toata ziua m-am gandit la el si la seara ciudata pe care am petrecut-o. Nu intelegeam daca e bine sau rau, nu intelegeam ce e in mintea mea, nu a decurs nimic asa cum mi-am propus sau cum mi-am dorit si nu stiu ce va urma. Eh, ideea e ca...
sambata am intalnire!
Tapinarii - Unde Esti?
Asculta mai multe audio diverse
Asculta mai multe audio diverse
Unde esti, unde esti, tu, inger nebun?
Visul din trecut, viitorul ce nu-l stiu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu