Everybody goes away... in the end

Nu ne mai intalnisem de o gramada de vreme… de cand ne-am spus adio azi vara dupa mii de imbratisari si lacrimi varsate. Ne-am impus sa nu ne cautam, sa nu intrebam unul de altul, sa nu  umblam in locuri comune… pur si simplu sa ne traim viata, sa mergem pe cursul ei si sa vedem unde ne duce.

La inceput ma gandeam mult la el, la ce face, la ce am fi facut noi in acea duminica insorita sau in dimineata de marti vesnic posomorata… dupa aceea mi-am dat seama ca pot sa imi umplu timpul si cu altceva mai bun. Ca pot sa am ganduri noi, ca pot sa umblu pe strada zambind fara sa ma gandesc la trecut sau ca pot sa fac lucruri pe care mi le doream demult asa ca am incercat sa imi scot orice gand trecut din minte si sa privesc cu ochii larg deschisi catre viitor. Si cred ca am reusit. Da, chiar am reusit!

Nu stiu acum cum se face, dar il intalnesc aproape in fiecare zi. Ba in parc, ba pe strada, ba in magazine, ba atunci cand alerg, habar nu am, dar imi apare tot timpul in cale. Mai grav e atunci cand il vad in faţa facultatii, in faţa caminului, in locurile mele preferate din oras… ma urmareste? Si… ce urmareste?

Imi place sa ii intalnesc privirea, sa ii ating mainile, sa ii vorbesc asa cum ii placea lui… dar apoi merg mai departe fara niciun sentiment. Simt cum sta in mijocul trotuarului si ma urmareste. Imi urmareste pasii, unduirea corpului, firele de par pe care mi le misca vantul… ma atinge cu privirea lui pana reusesc sa dispar in multimea oamenilor. Atunci mai face doi pasi spre mine, parca ar mai vrea sa imi zica ceva, dar isi da seama ca e prea tarziu. Iar eu merg fara sa imi intorc privirea, fara sa schitez o miscare, o grimasa… nimic.

Ce ai facut cu mine? In ce m-ai transformat? Unde-mi sunt toate sentimentele? Unde mi-e trecutul? Vreau sa iti sar in brate cand te vad, sa imi aduc aminte cum faceam altadata, sa nu iti mai dau drumul la mana, sa-ti tin obrajii in palme… eu stiam cel mai bine ce iti placea. Am fost sigura ca asa voi reactiona cand te voi revedea, am fost sigura ca sentimentele mele vor fi tot acolo, dar uite ca nu mai pot. Mi-au disparut. Le-am ascuns atat de bine incat nu mai pot sa dau de ele oricat le-as cauta.

Nu mai simt nimic. As vrea sa-mi fie dor, as vrea sa am fiori cand te zaresc, sa ma gandesc la tine inainte sa adorm sau cand ma fac cu crema de vanilie, dar nu pot. Nu mai simt nimic.

In schimb, stii ce imi place cel mai mult? Cum imi spui numele. As putea sa sau toata ziua sa te ascult. Nimeni nu il mai pronunta asa ca tine. Nimeni nu imi articuleza asa fiecare litera si nu le amesteca intre ele cum o faci tu. Pronunta-mi numele, te rog, inca o data. Striga-ma pe strada, urla dupa mine… poate te vor auzi si sentimentele mele ascunse si vor iesi la saprafata. Pronunta-mi numele, te rog. Inca o data. Inca o data. 

 What have I become?

My sweetest friend

Johnny Cash - Hurt
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

I will let you down

I will make you hurt