Unu' mai interesant

Candva, in anii trecuti...

Exista un el si o ea. Se cunosteau doar de vreo 2 luni. Vorbeau destul de des, generalitati, nu intra niciunul in viata celuilalt. Isi cunosteau hobby-urile, obiceiurile, moduri de petrecere a timpului liber, dar toate acestea pentru ca si le povesteau, nu se descopereau singuri. Se mai si intalneau… cel mult o data pe saptamana; si atunci aveau un loc secret al lor, sub un copac mare pe o strada laturlnica, unde nu prea circula lumea. Obisnuiau sa se intalneasca noaptea si stateau acolo pana dimineata cand fiecare trebuia sa fie iar in patul din care s-a furisat.

Chiar dupa 2 saptamani dupa ce s-au cunoscut s-au inteles sa faca o nebunie. Sa fuga de 1 mai la mare fara sa dea de stire nimanui. Sa plece pur si simplu. Au râs la ideea asta, dar nu au mai discutat pentru ca nu credeau in ea.

Sosise momentul. Era 1 mai, la miezul noptii, cand era tren spre Mangalia… si culmea, fara sa isi zica nimic s-au intalnit in gara. “Eh?! Esti in stare?” a intrebat-o el. “Pai daca tot am ajuns pana aici…”, i-a raspuns fata. Nu era mare lucru sa fugi pana la mare, problema tinea de toate persoanele pe care le lasi in urma, de toate planurile pe care ti le-ai facut cu gasca si cate si mai cate, iar tu dispari asa, pur si simplu…

S-au urcat in tren, radeau in hohote, nu le venea sa creada ce fac. Au dormit in fund, inghesuiti unul langa celalat, 10 ore pana la mare… Era 9 dimineata si au inceput sa le sune telefoanele. Era de mers la iarba verde si ei erau disparuti. Ce sa faca? Mai bine sa raspunda acum cat mai sunt in tren sau cand sunt deja cu picioarele in nisip?

Au iesit pe hol si au inceput conversatiile: “Stii, intr-o ora ajung la mare, scuze ca nu ti-am spus… dar” apoi din celalat colt al ţării se aude “tampitule”, “nenorocito” – “cum ai putut?”, “cu cine esti?” si uite asa si-au dezamagit prietenii care aveau sa nu-i mai ierte niciodata.

Ei erau fericiti, cumva au ajuns si pana in Vama si de acolo nimic nu mai conta. Vantul batea, iar ei s-au trantit morti pe nisip… ca sa priveasca cerul de primavara. S-au aruncat in mare, soare, vant, frig, nisip lipit de haine, dar cui ii mai pasa. Erau impreuna departe de restul lumii si ascultau sunetul marii.

In nopatea aceea si-au facut foc pe plaja, apoi si-au gasit un loc mai restrans care sa ii pazeasca putin de frigul de afara, doar amiaza urmatoare aveau tren inapoi. Au petrecut cea mai frumoasa noapte din viata lor. Au vazut soarele portocaliu cum iese din mare si si-au declarat dragostea unul celuilalt. Stiau ca acasa toti o sa-i priveasca urat, ca nu o sa le mai vorbeasca, dar nu mai conta, se aveau unul pe celalat si erau fericiti.

Ajunsi acasa s-au inteles sa se intalneasca tot la locul lor in noaptea urmatoare, cu toate ca nu mai aveau acum nimic si nimanui de ascuns, iubitii lor (fostii, de fapt) le-au spus ca nu mai vor sa auda de ei nicioata.

Ea a ajuns la timp si il tot astepta, il tot astepta. S-a facut dimineata si el inca nu venise. A doua zi a incercat sa de-a de el… prin telefon, prin prieteni, orice… si niciun raspuns. Timp de o luna a mers in fiecare noapte la locul lor secret si il astepta, dar nu a mai aparut.

Iubitul nu-i mai vorbeste, prietenii din grup sunt dezamagiti si multi considera ca a fost tot timpul cu doua persoane si ca nu o sa se schimbe niciodata. Adica a ramas singura.

Au meritat toate astea doar pentru doua zile de extaz?

Vama Veche - Vama Veche
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse