Azi. O zi agitata. M-am trezit cu mintea in toate
partile, eram speriata. Eram intr-un loc strain. Langa pat era un ghiozdan rosu,
era ghiozdanul meu. Aveam in el doar strictul necesar si o punga de migdale
care imi tine de foame oricand. Simteam ca imi sunt destule pentru toata viata,
nu aveau importanta, aveam nevoie doar de un acoperis stabil, un loc al meu. Un
loc al meu unde sa am un raft pe care sa imi pun cartile, pe unul lumanarile, pe
unul pixurile si un paharel pentru periuta de dinti. Doar atat imi doream si nu
stiam cum sa fac. Deja ma gandeam care mi-e destinatia urmatoare, unde imi va
fi acoperisul pentru alte 5 ore de somn si care vor fi librariile, bibliotecile
sau barurile unde voi sta in timpul zilei. Nu stiam ce sa fac si nu stiam ce
urmeaza sa spun... Dar trebuie sa si recunosti cand gresesti, sa iti bagi coada
intre picioare si sa spui ce iti doresti. Uneori poate fi umilitor, dar si
capul plecat poate fi o lupta, o lupta cu tine insuti si o lupta in care nu
poti sa pierzi nimic. Ori iei marele trofeu, ori ramai exact de unde ai plecat.
Emotiile au fost mari si zambetul mi s-a sters de pe
fata. Nu stiam cum o sa fie, nu stiam ce urmeaza, nu stiam ce oameni o sa ma
inconjoare si cat de mult o sa ma placa. M-am simtit epuizata, obosita... fizic
si psihic.
De la ghiozdanul rosu am trecut la multe bagaje si le trageam
dupa mine. Nu ma asteptam sa am asa noroc, dar totul s-a rezolvat in doar
cateva ore. De fericire am vrut sa-l sun, sa-i scriu scrisori lungi, sa ii zic
prin ce am trecut, dar oboseala si-a spus cuvantul si am cazut intr-un somn
lung si adanc… Era atat de bine!
In tot acest timp ma gandeam numai la el, ii visam
fiecare vorba si in sfarsit, aveam iar zambetul pe buze. Era minunat, il
simteam langa mine. M-am inghesuit la perete ca sa am impresia ca este mai aproape,
ca ma tine in brate strans, se mula perfect pe forma corpului meu, exact ca in
acea dimineata, numai a noastra. Azi am simtit ca a fost salvarea mea si… vreau
sa fie in fiecare zi. Vreau sa-mi fie alaturi, sa ma tina de mana si sa imi transmita
ganduri bune.
Vreau sa imi viziteze noua locuinta, vreau sa vada unde o
sa imi duc veacul de acum incolo si sa dormim amandoi in patul acesta stramt si
cu asternuturi care nu se potrivesc cu nimic ce este in jur, dar vor mirosi incantator
dupa ce va veni aici, va fi mirosul lui.
finally...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu