Betie cu dragoste

Am fost intr-un bar. Urma sa ma intalnesc cu cineva. Nu aveam mare tragere, dar s-a intamplat si s-a facut ora doua. Am pornit spre casa, pe jos. Era frig, dar voriam sa ma plimb, vroiam sa simt aerul curat din mijlocul noptii, vroiam sa imi traiesc noaptea cu linistea ei. De multe ori nu m-am simtit in siguranta, dar in acelsi timp stiam ca si un gand pozitiv poate sa rezolve totul.

Am intrat in apartament. Intuneric, liniste. Nu mi-am trantit geanta pe jos cum fac de obicei, stiam ca este o parte din cineva acolo... o parte care a aparut la mine in geanta cu mare usurinta si un firesc neobisnuit incat am impresia ca face parte din mine. Imi place asta.

Mi-am luat pantalonii cu buline, un tricou verde si m-am inghesuit pe canapea. Nu vroiam sa dorm in pat, nu vroiam sa fie totul cum a mai fost, nu vroiam sa imi fie comod, nu vroiam sa visez, vroiam doar sa dorm, aveam nevoie de asta, dar gandul imi era doar intr-o singura directie… acolo unde mi-a ramas mirosul, pe perna lui.

I-am spus sa-i vegheze somnul, sa aiba grija de el, sa-l mangaie prin par, asa cum imi place mie sa fac, dar dimineata m-a trezit, deja venise inapoi.

- Ce faci aici? i-am spus. Nu trebuia sa fii in alta parte? Ce am vorbit azi noapte?

- Linisteste-te, acolo am fost toata noaptea, l-am invelit cu aura ta, asa cum mi-ai spus.

- Bine, bine. Si acum? 

- Inca doarme, dar iti spun un secret... 

- Zi, zi-mi...

- Cand doarme, doarme zambind.

- Cum asa? 

- E ca un copil. Se pune pe pat, prima data pe spate si se uita la tavan si incepe sa zambeasca. Apoi se intoarce cu fata la perete si pana la urma ajunge pe burta. Isi scufunda obrajii intre perne si se lasa dus in voia visurilor...

- Ce mi-ar placea sa-l privesc... Asa mi-a placut ieri sa ii simt corpul lipit de al meu, sa ii simt respiratia, sa simt cum ma strange acolo si nu vrea sa-mi dea drumul...

- Pai de asta m-ai trimis pe mine, nu?

- Da, asa e. 

- Ai vorbit cu el macar? I-ai spus ce ti-am spus?

- Am vorbit chiar mai multe de atat... 

- Trebuie sa-mi spui tot. Dar ai grija sa nu se trezeasca si sa nu fii acolo, nu vreau sa se intample asta.

- Nu, nu... el ma simte. Toata noaptea am umblat prin camera lui. I-am intrat in perna, printre carti, in sertarul dezordonat controlat, m-am lipit de podea langa teracota, acolo unde fumeaza de obicei.

Mirosul zambeste.

- Cred ca te-ai indragostit, nu te-am auzit de mult vorbind asa.

- Crezi? Eu nu stiu ce sa zic... doar ca... ma gandesc in fiecare secunda la el, nu pot manca, desi mi-e foame, de 4 zile incoace tremur chiar si cand nu e cu mine, imi fac o mie de planuri de viitor si simt ca as da orice numai sa fiu langa el...

- Si asta nu inseamna ca esti indragostita? spune mirosul razand.

- Doamne, chiar sunt. Sunt indragostita. De cat timp nu am mai simtit asta... adica... nici nu stiu daca am mai simtit asa...

- Cum? Sentimentul de om indragostit nu e la fel?

- Ba da, doar ca.... acum... as vrea sa fie tot timpul in fata mea, sa ii tin obrajii intre palme, sa ii sarut buzele, sa ii zambesc din suflet si sa ma pierd in ochii lui. Stii ce mult imi place sa il privesc? Parca nu e real, serios.

- Cum sa nu fie real daca il atingi?

- Stiu, dar acum am sentimentul ca e prea frumos sa fie adevarat si totul s-a intamplat asa... brusc. M-a luat prin surprindere, dar cred ca asta imi place cel mai mult. Imi place sa fiu surprinsa, imi provoaca asa mari emotii... Vai, stii ce a facut ieri?

- Stiu, am fost acolo, dar povesteste-mi, imi place sa imi vorbesti.

- A venit dupa mine sa ma duca la gara, trebuia sa ma intorc la Cluj si... a tot trecut de gara. A spus ca ma duce el ca sa petrecem cat mai mult timp impreuna. Cum sa nu para ireal?! Tu stii foarte bine de cand imi doresc pe cineva care sa nu se tot gandeasca la ziua de maine, la consecinte, la ce ar trebui sa faca... si isi traieste clipa, momentul. Stii foarte bine de cate ori vroiam sa merg cu capul inainte, sa las totul in trecut, sa ma las dusa de val, dar tot timpul cineva m-a tras de maneca inapoi. Mi-a taiat din vise, din energie, din zambet... Oare de unde a aparut?

- Eu cred ca si el o sa te traga de maneca...

- Cum asa? Nu vreau asta, nu vreau sa fiu dezamagita, nu stiu ce o sa fac daca se intampla asta... nu!

- Hehe, doar ca el te trage de maneca dupa el, nu te opreste. 

- Ah. M-am speriat ca stii ceva.

- Asa ca ai face bine sa iti dai si tu drumul, daca vrei sa il pastrezi langa tine...

- Da, da, incerc, promit... mi-a fost greu, de fapt inca mi-e putin greu pentru ca... nu vreau sa ma arunc cu capul inainte si sa-l dezamagesc, stiu eu?! Nu stiu, poate nu sunt asa cum isi imagineaza el, poate si-a facut o conceptie gresita despre mine si ma vede in fel si chip si eu de fapt nu sunt asa...

- Pai nu ai fost naturala?

- Ba da.

- Atunci?

- Pai... stii, mai am si eu gargaunii mei, de care sunt foarte constienta, dar nu pot sa ii controlez prea bine... nu as vrea sa stric ceva din cauza lor, nu. Cred ca m-ar durea foarte tare, mai ales pentru cate mi-am propus.

- Dar stii ca un om atunci cand iubeste, iubeste totul... si lucrurile bune si cele mai putin bune...

- Stiu dar...

- Nu-ti mai face griji, lasa totul sa curga de la sine, o sa vezi ce va fi, poate o sa te surprinda si atunci, poate iti va scoate gargaunii din cap... Nu te mai tot subestima, tot timpul faci asta.

- Dar nu stiu de ce. I-am cerut sa ma faca sa am incredere in mine, crezi ca am exagerat?

- Nu, bine ai facut, dar stii ca asta nu se poate intampla fara ajutoru tau...

- Stiu... am sa dau tot ce e mai bun din mine, tot. Promit.

- Nu s-a trezit? Ah si... nu mi-ai zis ce ati povestit...

- Acum se...

- Vai, trebuie sa iti zic ceva. 

- Spune.

- Stii ca ti-am zis ca imi place sa il privesc?

- Da. 

- Cateodata ma pierd. Dar stii cum?! La propriu, nu la figurat. Ma pierd in privirea lui vesela si incet incet nu mai imi dau seama ce vorbeste, parca nici nu il mai aud. Raman acolo, invaluita de muzica, de senzatiile pe care mi le da, de sentimente si... sunt gata. Simt ca nu as mai vrea sa ies niciodata. Niciodata. Doar privirea lui imi umple sufletul, sa nu mai zic de restul... Problema e ca... nu mai pot sa gandesc bine si nu stiu ce sa ii raspund, pentru ca eu de la jumatatea frazei m-am pierdut.

- Hehehe, eu nu cred ca se supara... si lui ii place sa te priveasca.

- De unde stii?

- Mi-a zis.

- Ah, ce-as vrea sa fie acum langa mine si sa facem tot ce ne-am propus. Tu stii ca aseara mi-a zis ca ii place ploaia si ca o sa dansam in ploaie? Eu inca nu realizez ce mi se intampla. Sunt atatea lucruri... atatea coincidente…

- Binee, iar incepi. Termina cu scepticismele, o sa vezi si n-o sa crezi! Iti spun eu, e foarte pornit... sa zic asa.

- Oh, de cand il astept…

- Ce frumos e sa fii indragostit.

- Da... si acum nu ai ce face, trebuie sa te indragostesti si tu de el, desi stiu ca ai facut-o, nu aveai cum sa-i rezisti. Trebuie sa te lipesti de el. Tare tare. Sa te duci cu el peste tot... ca sa nu ma uite nicio clipa. Asa ca fugi de aici ca s-a trezit deja si tu...

- Bine, ma duc. Vrei sa ii transmit ceva?

- Da, ca ma doare capul, haha.

- Cum asa?

- Stii tu senzatia de dimineata dupa ce vii dintr-un bar... doar ca acum nu am baut numai o bere. Una singura. Dar simt ca m-am imbatat si am simtit si aseara.

- Asta nu e de la bere. E de la dragoste, te-ai imbatat cu dragoste, cu ganduri, cu vise...

- Da, asa e. Si cred ca incep sa fiu dependenta de ea...