Te vad in toate chipurile
din oras, iti simt mirosul la fiecare adiere a vantului si te aud in tot
zgomotul ce ma inconjoara. Nu imi plac sentimentele acestea, nu imi plac si nu le
vreau. De aceea nu iti raspund (uneori) la telefon, de aceea fug de tine pe
strada sau incerc sa iti evit privirea daca te zaresc din gresala.
Azi cand eram in
statia de autobuz si te-am vazut m-am urcat in primul numar, cu toate ca mergea
in directia gresita, doar ca sa ma indepartez de tine. M-ai vazut. Ai ramas
blocat in mijlocul strazii cu mainile ridicate. Doua lacrimi au inceput sa imi
curga pe obraz, ma uram in clipa aceea. De ce nu am fost
in stare sa dau ochii cu tine? De ce nu m-am putut opri si sa iti spun zambind
„stii... imi lispsesti”. De ce alergăm unul după celalalt si cand ne ajungem
incepem sa alergăm unul de celalalt?
Vreau sa dispari.
Vreau sa imi schimb sentimentele. Vreau sa ma trezesc dimineata si sa ma
gandesc la soarele de pe cer, nu la parul tau burzuilit. Vreau sa ma culc seara
gandindu-ma la ce urmeaza sa fac maine, nu la cum ar fi sa ma tii tu in brate. Vreau
sa ma plimb prin centru si sa meditez la cartea pe care am terminat-o ieri, nu
la cuvintele ce mi le-ai scris in mesaj aseara.
Oooooooh nu!
Vreau sa fii
langa mine si sa te imbratisez, nu sa ma abtin pentru ca stiu ca nu ar trebui sa o
fac. Vreau sa iti tin obrajii intre palme si sa iti spun tot ce simt in clipa
aceea, cu orice risc, nu sa vorbesc ore intregi aiurea la telefon, doar ca sa
nu inchizi, doar pentru teama ca nu am sa te mai aud cateva zile.
Vreau sa scap de
toate sentimentele astea. Vreau ca acest „vreau” sa nu mai insemne nimic, de
aceea fug de tine. Mi-e frica sa te vad pentru ca nu stiu cum voi reactiona,
cum ar trebui sa reactionez si din acelasi motiv te sun peste 15 minute dupa ce
am inchis spunandu-ti ca nu stiu de ce te-am sunat, doar ca am impresia ca nu
te-am auzit de mult.
Eu nu inteleg
nimic din toate antitezele din capul meu, tu ma intelegi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu