Inca ma mai gandesc la ea. A trecut mult timp, dar nu am cum sa o uit. Am primit 3 fete in apartament, dar tot mirosul ei a ramas... pe canapea, pe faianta din baie, pe covor, pe hol, langa cuier si pe masa din bucatarie. O vad peste tot, in cestile de ceai, in cartile de sub masa, in hainele din dulap pe care mi le alegea cu atata usurinta si in baie, cum o priveam cand facea dus.
Am vazut-o de cateva zile in statia de autobuz. Era toata in negru si avea un fular foarte colorat. Vantul ii umbla prin par in timp ce vorbea la telefon. Am vrut sa trec strada sa o salut, sa ma fac vazut in lumea ei cea noua, dar radea asa de bine in plina strada alaturi de atatia oameni tristi, nu puteam sa o deranjez, poate nici macar nu ma observa. Am preferat sa stau si sa o privesc, parca nu mai exista nimeni in jur in acele momente. A stat acolo 15 minute razand zgomotos. Au trecut multe autobuze pe langa ea, ca sa se urce pana la urma intr-un 45 amarat si si-a continuat conversatia privind pe geam in ciuda tuturor.
Cum de nu am observat cate energie poate sa emane in jurul ei? Mi-ar placea doar sa o mai imbratisez o data... tot timpul parea asa frageda, dar in acelasi timp puternica in bratele mele. Sa ii mai simt o data parfumul si sa o las sa plece, pare mai fericita acum, nu pot sa o tin langa mine.
Oare se mai gandeste la mine? Oare ea ma cauta in statiile de autobuz? Ma viseaza tot a doua nopate sau imi simte mirosul in camera ei? Ah nu, asta nu se poate, are o camera noua, cu un miros nou bineinteles, iar eu urasc mirosul acela.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu