Deasupra orasului... suntem noi

Patul suspendat e mai aproape de tavan in noaptea asta. Fixez cu privirea paianjenul din colt si ma gandesc… esti cel mai tare din orasul acesta! Ma simt atat de bine cand alergam prin parc printre frunze uscate. Ma simt atat de bine cand ne intindem pe jos sa numaram norii, parul ne prinde miros de toamna si e minunat.

Ne privim reciproc, gazele se plimba printre noi, dar nu le bagam in seama. Mintea noastra zboara atat de departe incat nici nu ne dam seama cand buzele noastre se lipesc. Parca totul se opreste in jur, totul ramane blocat, iar noi doi ne lasam purtati de sarut in timp ce vantul rece incearca sa ne inveleasca. Aaah ce imi plac saruturile in vazul tuturor !

Numai cu tine pot sa stau o noapte intreaga la o masa rupta si sa ascultam poezii in ritm de chitara, iar pe drum sa discutam despre interpretarea lor, despre acordurile gresite de care nu s-a prins nimeni si sa spunem versurile pe care le-am retinut… stalcim toate poeziile, dar sunt amuzante.

Numai cu tine vorbesc o jumatate de ora la telefon dupa 2 minute ce ne-am despartit, cand ies de la scoala, cand mergi la magazin, inainte sa fac dus, inainte sa adormi, dupa ce termini de mancat sau inainte sa ajung la tine… si apoi continuam cu replici istete in timp ce bem un pahar de vin in bucatarie.

Numai cu tine fac dragoste deasupra orasului… Clujul e atat de frumos noaptea! Si numai tu poti sa ma iei la dans langa fantana arteziana pe muzica ce iese din boxe…  Ne lasam purtati de apa ce ne stopeste, de frigul de afara si noaptea noastra se incheie… abia dimineata.