Nevăzut

Te-am vazut ieri cu capul in pamant prin centru, cred ca numarai gumele scuipate pe jos. Ma tot gandeam daca sa te abordez sau nu, dar pana la urma am preferat sa ma fac nevazuta si sa te urmaresc... Oricum, intrebarea mea era: ti-ai inchis ochii, sufletul sau doar telefonul?

Fallin'

Stii... vorbeam de stele cazatoare. 

Tu chiar vrei sa mi le daruiesti mie pe toate? Unele mele dorinte pot fi atat de crude...

I'm your color

Ti-ar placea sa imi vezi unghiutele azi. Sunt asa ingrijite. Le-am facut scurte, ca de copil. Le-am taiat cuticulele si le-am vopsit in culoarea ta preferata. Stiu ca daca acum ai fi langa mine nu ti-ai mai lua ochii de la ele.

De atunci...

E ciudat cum unele lucruri care erau totul pentru mine atunci, acum de abia le mai simt prezenta, de abia mai starnesc un zambet, de abia mai starnesc o lacrima, de abia mai starnesc un sentiment...

21

Lista mea cu ce s-a intamplat in decursul unui an continua si de data aceasta, chiar daca nu am mai avut postari de la ultima spovedanie de la revelion.

Au mai fost postari scrise, cu zecile, dar am preferat sa nu le postez sau sa le scriu cu pix alb pentru a nu supara unele persoane si a nu-i face pe altii sa se simta prea mandri in pielea lor. Fiecare erau de fapt departe de asa ceva.

In fine,

• In primul rand, am avut cea mai frumoasa zi de nastere de pana acum. Am fost inconjurata de prieteni din multe grupuri si foarte diferite, dar s-au lipit foarte usor unii de altii. Au fost acolo langa mine la momentul potrivit: cand eram pe mese, cand eram sub mese, cand eram in piscina, cand pregateam gratarul sau cand purtam o discutie foarte sofisticata. Le multumesc in fiecare zi pentru acele doua zile.
• Am organizat un Summer Univesity in jurul Transilvaniei si am bucurat 30 de oameni din 9 tari cu minunatiile romanesti, ospitalitate si fete frumoase.
• A venit sora mea acasa si am reusit sa petrecem acel timp al surorilor pe care nu l-am avut niciodata, sa chicotim noaptea sub plapuma, sa facem nebunii de care radem in hohote la telefon, dar care raman strict secrete, sa ne aranjam, sa ne machiem, sa ne dam sfaturi… exact cum ar trebui sa faca doua surori.

• Am facut lucruri pe care nu am crezut niciodata ca am sa ajung sa le fac.
• Mi-am indeplinit dorintele (tampite le-as numi acum, dar) pe care le asteptam demult.
• Am suparat prieteni, i-am dezamagit, i-am pierdut... dar prieteniile apar la orice colt de bloc, asa ca mi-am facut altii noi. In schimb, prieteniile adevarate... acelea sunt putine si profunde, dar de acelea tin si cu dintii daca trebuie.
• Am ramas fara niciun sentiment la un moment dat si chiar nu mai stiam ce sa fac si cum sa fac si ce ar trebui sa fac, dar ochii deschisi rezolva multe lucruri, atat ca am stat mai mult timp adormita.
• Am spus minciuni si rautati doar pentru a scapa basma curata.
• Am facut lucruri de care nu as mai vrea sa aud, dar care totusi imi pun un zambet pe fata cand imi revin in minte.
• Mi-am petrecut cel mai frumos Craciun in familie si am primit cele mai frumoase cadouri.
• Am ajuns sa am masina mea si sa pot sa imi suflu „pletele” in vant pe ritmuri de muzica adevarata.
• Am suparat oameni foarte frumosi si nu meritau, dar apoi, in mica parte, m-au inteles.
• Am facut o escapada din realitate si am ajuns in Maribor (Slovenia) si Doamne bine mi-a prins si Doamne cata energia a putut exista in interiorul meu; probabil toata energia pe care am risipit-o vara in toate noptile care se faceau zile fara niciun motiv .

• De acolo am ajuns in Budapesta pentru cateva zile, unde am vazut cum e sa dormi 2 ore pe noapte si apoi sa stai concentrat 10 ore pe zi, dar sunt ok, chiar daca am invatat cum e sa dormi pe scaun.
• De Sighisoara, concertul anului si Peninsula nu mai zic nimic, ele sunt obligatorii. Asadar, Festivalul Medieval de la Sighisoara in acelasi camping cu metale cu 5 lei, Red Hot Chilli Papers si Peninsula. Peninsula cu nopti albe de la cine te astepti mai putin si zile portocalii de la cine te astepti, dar le transforma repede in verzi. Diferenta e ca anul acesta cele 3 evenimente m-au facut sa-mi pun foarte multe intrebari, dar fara sa gasesc vreun raspuns.
• Am fost in culmea fericirii cand am ajuns in orasul meu iubit si mult asteptat Paris, si culmea, am ajuns asa cum era scris: indragostita. [Multumesc!]

• Am stat o saptamana pe o barca pe un canal din Amsterdam cu alti 9 oameni dragi, unde am vazut adevaratul nonconformism, am vazut ce inseamna viata de acolo, strazile inguste, femeile in toata splendoarea lor si alte lucruri care trebuie sa ramana in Amsterdam.

• In urmatoare luna am fugit pana in Germania cu autocare, avioane, 5 trenuri schimbate, dar am vazut ca neamnul e neamt, sa-i spunem asa, nu sunt doar povesti.
• M-am dezamagit singura si putea sa mi se intample orice. Well, am scapat.
• Am luat hotarari mari si m-am tinut de ele.
• Am luat si hotarari care ar fi trebuit sa fie mari si nu m-am tinut de ele.
• Mi s-au indeplinit toate poftele si dorintele de orice fel, sunt constienta de asta si va multumesc in fiecare zi, dragi parinti. :)
• Am luat decizii aiurea de moment, dar m-am bucurat de aiurimea lor… pentru ca Yin & Yang isi face aparitia peste tot.
• Ne-am mutat intr-o casuta draguta pe un deal si tare ne place.

• Am vrut ca unele nopti sa nu ne mai termine, iar alte sa treaca inainte sa clipesc a doua oara. Nopti pe care as vrea sa le uit si nopti pe care am sa le tin ascunse toata viata.
• Am vazut ce inseamna sa iubit cu adevarat.
• M-am bucurat de nopti in hoteluri, de asternuturile lor albe, de privelistea lor minunata de la geamurile imense si am plecat in fiecare dimineata cu un zambet vinovat.
• Am vrut candva sa ajung presedinte AEGEE si am reusit… dar sa vedem de acum incolo cum va merge treaba…
• Am terminat festivitatea si m-am bucurat sa vad cati oameni au fost alaturi de mine. Patri, esti o minunata.

• Am fost din locuri naravase in locuri sofisticate, de la tenisi si bocanci rupti in care intra apa la pantofiori si rochite din dantela.
• M-am impus si am cerut sa fiu respectata.
• M-am prefacut doar ca sa castig mai mult teritoriu pentru mine.
• M-am intristat si am vrut sa fiu lasata in pace, dar nu am rezolvat nimic cu asta.
• Am sarit in sus pentru micile bucurii… pentru ca cele imense m-am lasat fara cuvinte.
• Si as mai adauga… multe, tare multe, dar vezi tu, tot anul acesta a venit si licenta pe capul meu... si mai bine ma intorc la treaba.

Poza de la 21:

Pentru simplul fapt ca... le-am rezolvat pe toate.

click

Oscilatii obligatorii [2012]

Anul 2012 a avut parte de muuulte oscilatii; cele mai multe oscilatii de pana acum. 

Pe moment multe te sperie, dar dupa ce trec si privesti in urma, toate te fac sa zambesti.

• Am bagat cutitul intr-o rana deschisa, apoi l-am rasucit putin doar pentru satisfactia-mi perosnala.
• Am facut cel mai urat lucru si fara un pic de demnitate acolo si asteptam sa platesc pentru asta, dar am ajuns tot acolo de unde am plecat. Ce mai poate fi interesant daca totul se reduce chiar si la cele mai ridicole dorinte ale mele? Pentru ce?
• Am vazut diferenta dintre vorbe si fapte, dintre caracter si demnitate, dintre puterea de a pune adevarul crud in fata ta sau de a te ascunde dupa deget.
• Mi-am muscat limba de multe ori si am ales variant de a ignora.
• Am avut cea mai tare zi de nastere de pana acum. Soare, baie, iarba verde, muzica si muuulti prieteni dragi.
• Am vazut, la un moment dat, ca mintea imi este indreptata intr-o directie si asteptarile in alta, iar aceste doua nu se pot intalni niciodata… Am renuntat.
• Mi-am dat seama ca uneori nici eu nu ma inteleg pe mine… asa ca nu stiu la ce sa ma astept de la altii.
• Am vazut cum destinul isi spune cuvantul in viata mea si cum scoate lucruri la iveala.
• M-am comportat urat cu oameni dragi din jur, cei mai importanti chiar, dar tot au avut rabdare cu mine (multumesc!)
• Am vazut diferenta dintre a fi cineva langa tine si a fi langa tine cineva.
• Am reusit sa ma detasez de oameni, idei si situatii.
• Mi-am trecut in cartea mea cu amintiri intamplari grozave, de care rad pe sub mustata de fiecare data cand mi le amintesc.
• Am facut ca lucrurile sa ramana acolo unde trebuie, nu sa le tot trag dupa mine…
• Am scris muuuuuuuuuuuuuult, atat pagini ascunse, cat si pagini lipite fara groaza pe toti peretii.
• Am vazut ca pentru cei care isi doresc ceva cu adevarat, nu exista nicun obstacol, si sunt absolut sigura ca sunt in stare sa mute multii din loc.

• Am castigat prieteni, am pierdut prieteni… dar nu prea ma pricep eu la capitolul acesta, asa ca… nu puteam face nimic mai mult de atat.
• Am vazut ca trebuie sa stii cand sentimentele pot fi implicate si cand nu… totul va fi mult mai simplu asa.
• Am petrecut nopti de neinteles, nopti ciudate, nopti pe care nu vreau neaparat sa mi le amintesc, nopti dupa care si acum rad in hohote, nopti care raman un mister, nopti care raman sub semnul intrebarii si nopti care incep usor si se termina asa cum nu ti-ai fi putut imagina niciodata… Asta doar asa, pentru ca imi plac noptile albe si pentru ca anul acesta au fost cele mai tari nopti albe. Colectia continua…
• Am vazut ca poti primi ajutor de la oamenii de la care te astepti mai putin.
• Am comparat oamenii pana la ultima farimatura de pe masa si stiam ca nu o sa ajung nicaieri cu asta, dar nu m-am putut opri nici in ultima clipa.
• M-am bucurat de scrisorile lungi primite in miez de noapte doar pentru a-mi deschide ochii, chiar daca au avut in jur multe lacrimi si cuvinte urate. Stiam ca o sa le dau dreptate intr-un tarziu.
• Am vazut ca pana la urma majoritatea lucrurilor se reduc la dorinta nebuna de a castiga.
• Mi-am dezvaluit unele secrete uriase, in schimbul altora, dar stiu ca au ramas pe maini bune, undeva, calatorind intr-un autocar inghesuit.
• Cand am fost absurda, am vrut sa fiu absurda!
• M-am bucurat cand am vazut ca inca sunt un subiect viu, cand eu credeam ca am apus de mult…
• Am ramas perplexa cand am vazut diferenta dintre doua mesaje primite la doua minute distanta. La fel si cu scrisorile, primite la doua zile diferenta. Hotarati-va! Vorba aceea, cati ani aveti?
• Am avut ocazia sa fug la Patricia, sa ne distram, sa povestim, sa dezgropam ganduri uitate, sa ne simtim bine una in prezenta celeilalte si sa radem pana avem crampe la abdomen, asa cum o faceam mai demult.

• Am stors lacrimi de la mai multi oameni si acum cand ma uit in trecut, nu am inteles-o pe absolut niciuna. Unele au fost pentru frica zilei de maine, pe dorinta de victorie, pentru obisnuinta, pentru disperarea de a incepe o alta etapa din viata, pentru prostia imensa de a crede ca 2 saptamani pot schimba ceva si pentru constiinta pe care rezi ca o duci peste mari si tari. De ce?
• Le-am multumit in fiecare noapte celor care au avut rabdare cu mine chiar si in cele mai critice momente.
• Mi s-a umplut sufletul cand am vazut ca un singur text poate fi interpretat de 3 persoane diferite in 3 feluri diferite, cu 3 personaje diferite si plasate undeva in 3 intamplari reale din viata mea – doar pentru asta mai exista acest blog. Va iubesc. Eu bat campii si voi interpritati.
• Am vazut ca poti sa ajungi sus repede si sa cazi cu aceeasi viteza… sau poti sa ajungi sus tot urcand cate o scara, o scara bine echilibrata.
• Am reusit sa ma intalnesc cu Emma si sa petrecem momente speciale impreuna, din prima noapte in care ne-am regasit, pana in ultima. Am fost exact ca cele doua surori care ar fi trebuit sa fim intotdeauna… cu soaptele de sub plapuma, planurile marete povestite in baie, ascunzisurile din masina si noptile care ne puneau un zambet tâmp pe faţă a doua zi. Totul se poate intampla firesc si cele mai tari sentimente ti le da simplul gand identic… astfel ziua poate sa dureze si 36 de ore.

• Am creat povesti, multe povesti… care nu aveau ce cauta in mintea mea, dar m-am bucurat de ele atunci… si uneori ma mai bucur si azi.
• Am ras in hohote cand am primit mesaje, mailuri, scrisori nervoase si eu nici macar nu aveam o casa stabila unde sa stau, nu aveam net si dormeam in fiecare seara la altcineva cu cele 3 tricouri din geanta… exact la dorintele oamenilor si la cum am putea salva universul (daca as disparea eu) m-am gandit…
• Am incercat sa ii invat pe altii ca unele amintiri trebuie sa ramana in aeroport, in zona gri… dar uneori constiinta e prea mare.
• Mi-am concentrat unele experiente intr-un sigur an, desi ar fi trebuit sa se intanda pe muuult mai mult timp… dar ne distram bine la telefon cand vorbim despre asta.
• Am facut promisiuni mari, dar nu le-am respectat daca nici altii nu le-au respecat pe ale lor. Ba mai mult, eu le-am sters total, dar mesaje inca primesc.
• M-am trezit cu o masina in fata casei de Craciun si nici acum nu stiu cum sa multumesc pentru asta. Draga mea Michelle, o sa ne intelegem de minune! Tu ai sistemul audio, eu aduc muzica.

• Am stat ore intregi lesinata pe nisip in timp ce marea mi se juca cu degetele de la picioare, fara sa fac nimic. Nimic, nimic.
• Am vazut ca sunt oameni care pot salva situatii fara sa faca mare lucru.
• Mi-am suparat prieteni apropiati, dar situatia scapase de sub control si nu mai puteam sa o redresez. (Imi pare rau!)
• Trei cuvinte simple au reusit sa imi indeplineasca visul nemuritor: Mergem la Paris – abia astept!
• Am dormit intr-o sala de sport impreuna cu alti 800 de oameni si mi s-a parut cea mai tare experienta din viata mea.
• M-am bucurat si am ras in hohote de disperarea celorlalti.
• Am vazut ca si cel mai profund sentiment te poate insela.
• Mi-am petrecut cele mai faine zile in camin (si mai ales cu cel mai fain om... Larisa mea)

• Am facut lucruri din mila, am sperat ca o sa mearga, dar era imposibil.
• Am avut incredere deplina in ceva ce insemna totul, iar apoi totul s-a transformat in nimic.
• Am facut lucruri pe care mi le doream de ani de zile si lucruri pe care nu mi le-am dorit niciodata.
• Am urcat pe munti si am facut baie in Mediteraneana.
• Am trecut cel putin 3 granite, asa cum mi-am dorit.
• M-am simtit singura cand nu eram si m-am simtit implinita cand de fapt eram mai singura ca niciodata
• Mi-a placut sa ii vad pe altii atat de stresati cand eu eram intr-o stare flegmatica leganand o bere in mana.
• Am crezut ca s-a terminat totul cand de fapt, incepea totul.
• Am ajuns, la un moment dat, sa nu mai am niciun sentiment: frica, rusine, groaza, respiratii taiate… nimic. Parca totul pica intr-un trecut foarte indepartat incat il vedeam in ceata. Am primit ochi mari in jur, uimiti si rusinosi, dar… tot degeaba.
• Am invatat sa iubesc mai tare, de mai multe ori si in mai multe feluri, dar cand urasc, urasc in acelasi mod.
• Am vazut ca mai exista respect, onoare si demnitate in lumea asta.
• Am zburat mult de acasa pentru ca nu trebuie pierdut niciun moment din viata noastra… si nu ia-am inteles pe cei care nu au facut-o.
• Am inselat fara sa am vreo remuscare.
• Am vazut muuuult teatru, dar nu e indeajuns.
• Am avut un sentiment pentru o secunda pe care nu l-am mai avut pana atunci si m-am speriat. Apoi am vazut ca sentimentul poate sa revina si nu e asa mare lucru… si de atunci m-am hotarat sa nu mai vorbesc fara mine.
• Am transformat tot răul intr-un gand pozitiv.
• L-am avut pe Eddie langa mine pentru sarbatorile de iarna si totul s-a transformat in cea mai frumoasa vacanta de Craciun. Am reusit sa povestim tampenii, sa facem misto unul de celalalt, sa ascultam muzica, sa cotrobaim in sertare pentru poze si alte lucruri vechi si am simtit apararea unui frate mai mare, imbratisarea protective si dragalaseniile de care nu am avut parte pana acum.

• Mi-am repetat obiceiul din fiecare an si vreau sa continui pentru ca de fiecare data imi da tot mai multa emotie. J
• Am vazut ca mai exista oameni care isi doresc (si reusesc) sa te faca sa te simt pe primul loc in lumea asta mare… si nu ramai iar in spatele lor si a altor bunuri.
• M-am transformat intr-un om muuult mai puternic decat eram.
• Am vazut ca oameii aud numai si numai ce isi doresc ei sa auda.
• Am petrecut cel mai frumos Craciun de pana acum.
• Capacitatile mele de indiferenta au ajuns la cote maxime.
• Am invatat ca faptele sunt fapte si cuvintele doar cuvinte.
• Am vazut ca in orice faci, cel mai mult conteaza persoana de langa tine
• Pe la sfarsit de an am invatat sa pun si baza pe cuvintele pe care le arunc pe gura…
• Am facut mult mai multe lucruri pozitive si am avut mult mai multe bucurii decat toate rautatile de aici, dar intr-o spovedanie, acelea nu sunt interesante.
• Le-am multumit in fiecare zi, chiar daca nu am folosit cel mai bun ton. Le-am multumit pentru ca au stiut sa ma faca sa ma simt iubita, m-am invatat ce inseamna onoarea, demnitatea, respectarea cuvantului dat, m-am invatat sa apreciez valoarea lucrurilor, nu pretul lor si nu m-au lasat absolut niciodata singura.

• Am vazut inca o data ca sunt cel mai norocos om din lumea aceasta.
• Mi-am dat seama ca nu sunt cea mai buna prietena cu revelioanele, dar pe cel de anul acesta nu vreau sa-l stric, chiar nu vreau.

Asadar, dragilor, nu mai trageti pisica de coada ca pana la urma ramane fara ea! 

Sa vina 2013!

As fi vrut sa...

Lucrurile se schimba de la om la om, depinde cu care vorbesti, nu? Se schimba trecutul, se schimba viitorul si toata acea revizuire a vietii nu mai are nicio importanta… e ca si cum nu ar fi existat niciodata. Nu ne mai cade nimic din cer si totul este amanat.

Trebuia sa-mi fi dat seama atunci...

Spune-mi totul ca sa nu inteleg nimic

Am vrut sa plec. Am vrut sa plec si am ajuns pe un teritoriu necunoscut cu sute de oameni necunoscuti si imi era imposibil sa gasesc acea singura persoana cunoscuta. Aveam ochii mari si am vrut sa renunt, dar am coborat din tren si m-am dat jos in galagia orasului. Stiam de sarbatoarea din centru si stiam ca e acolo, dar posibilitatea de al intalni era minuscula.

Am ajuns si am tras aer adanc in piept, avea sa fie o noapte lunga si friguroasa, dar parca o raza luminoasa s-a pus in jurul lui. Credeam ca nu o sa ma observe, vroiam sa stau si sa il privesc de langa coltul statuii, dar s-a intors si a venit direct spre mine cu ochi mirati si veseli. M-a simtit.

Noi, de fapt, nici nu trebuia sa ne intalnim, dar fiecare avea dorinta asta, fiecare parca il astepta pe celalalt si asa ne-am comportat ca si cum ar fi fost planuit totul.

Adevarul e ca asteptam demult momentul si era mâzgâlit cu lux de amanunte intr-un caiet vechi. (Ce-i drept, nu a iesit chiar asa.) Pana atunci povestisem numai prin scrisori, dar si acelea erau fictive, nu au mai ajuns niciodata in celalalt capat, dar primeam raspuns la fiecare. Un raspuns stilizat si fara cuvinte, dar eu am inteles totul.

Am fugit de acolo si conversatia a decurs intre 4 pereti. Intre 4 pereti de lift de la vila de pe straduta alaturata, intre 4 pereti de bar zgomotos, intre 4 pereti de parc, intre 4 pereti de stadion national, intre 4 pereti de magazin, apoi intre 4 pereti de scara de bloc.

Fiecare loc era diferit, fiecare perete era diferit. Diferit, dar colorat la fel de strident. Era muzică, era muzică dată la volum maxim. Era muzica de radio in lift, era rockăreală in bar, era latrat de caini in parc, era sunet de chef de sportivi pe stadion, era sunet de masina de cafea in magazin si urlete de certuri in scara de bloc. Toate erau amplificate doar ca sa ne faca pe noi sa stam mai aproape unul fata de celalalt. Nu aveam mult timp si trebuia sa trecem prin cat mai multe stari si senzatii... stiam ca acel zambet de la final o sa ne desparta pentru totdeauna.

Totdeauna...

Toatdeauan e un cuvant mare; da trairi profunde si pune lacrimi in ochi. Lacrimi de tristete sau de fericire nemarginita, care tot in tristete se transforma deoarece nu poti sa fii sigur niciodata de timp, sentimente si spusele oamenilor. Niciodata.

De obicei ma sperie acest cuvant, dar atunci nu. Nu in acel context. Nu existau sentimente acolo, chiar daca erau batai de inima. Stiam ca nu o sa pierd nimic si la fel de bine stiam ca nu o sa castig nimic. Au fost multe cuvinte mari, multe cuvinte care ating chiar in cele mai sensibile locuri, dar au fost si multe minciuni, iar mie nu imi plac minciunile. Deloc. Insa atunci am vrut sa le zambesc si sa-mi las naivitatea sa le creada, de ce as strica momentul nostru secret din galagia infernala? Oricum avea sa vina dimineata si acel pentru totdeauna sa se transforme in realitate.

I-am scris multe scrisori, dar toate au ramas in cutia mea in forma de hexagon. Il asteptasem mult timp, dar tot eu am ajuns sa il caut si m-a privit ca si cum era normal sa fiu acolo. I-am asteptat privirea si pantalonii verzui, dar dimineata am plecat ca o adiere de vant si el va ramane pentru toatdeauna doar o adiere de vant.

Un zambet langa cutia postala

Eu stiu ca trebuie sa te tii tare pe pozitii, stiu ca trebuie sa dai un raspuns si unul prin care sa iti scoti picioarele din groapa, dar stiu si ca tu ai inteles foarte bine cum gandeste ea, cum ii merg rotitele, ce scurtcircuite face, cum spune lucrurile ca si cum ar ghici viitorul si ca foloseste cuvintele doar pentru a crea ceva... si banuiesc ca stii ca ai vorbit cu ea si nu cu mine. Stii asta.

Stiu ca esti obligat sa spui ceea ce nu vrei pentru ca trebuie sa-ti areti celalalt suflet si stii foarte bine diferenta dintre noi doua. Ai fost de acrod ca sfarsitul nu trebuie sa aiba legatura cu realitatea pentru ca isi pierde tot farmecul povestea si ca, de fapt, doar inceputul starneste si incearca sa dea mintile peste cap. Ea doar atunci vorbeste cu mine, restul e lumea ei.

Scrisoarea ta lasat rusinos in posta mi-a pus un zambet pe fata. Atat. Nu ai starnit nimic, nu mai ai acea putere, cat despre ea nu stiu ce sa zic, si eu vad la fel de mult cat vezi si tu, nu prea imi vorbeste in ultimul timp, eu i-am cerut asta. Eu i-am cerut sa ma lase in pace si tot eu i-am zis ca poate sa scrie orice atata timp cat starneste macar doua minti in doua locuri diferite. A reusit. Cu 3 chiar... si aceste 3 sunt cele de care am aflat eu.

Nu inteleg de ce crezi ca se schimba lumea in spatele tau. Totul ramane la fel, baza nu se poate schimba si ai demonstrat asta. Le explicai ca nu e adevarat, ca iti cunosti limitele si ca imi cunosti diferentele; diferentele dintre noi doua, chiar daca parem la fel, dar mi-ai aratat ca esti exact ca ei… sau ca esti constrans si trebuie sa spui ipocrizii pentru a-ti pastra pielea fina.

Nu s-a schimbat nimic si… daca nu ar fi asa, nu ar fi existat acele cuvinte soptite in miez de noapte. Acele atingeri, acele ascunze atingeri. Tu stii asta. Si la fel de bine stii ca nici asta nu e realitatea mea. Tot ea ramane aici, nu eu.

Pam - pam

Sunetele zboara pe fereastra

Am vazut ca traiesti doar pentu a vorbi. Continua, nu as vrea sa iti tai respiratia. Continua, vorbeste, gandeste, razgandeste-te, dar azi m-ai calcat pe bataturi. Or fi ele cela mai tari zone, cele mai aspre si mai puternice, dar de ce mi le-as transforma eu in vanatai; vanataile dor.

M-ai calcat pe bataturi, iar eu am intrat intr-un ignor total. Total.

Mergeam cu trenul, din nou pe scaunul meu preferat si savuram soarele rece de afara care se lasa peste bruma alba de pe copaci. Nu era destul de puternic incat sa o topeasca, dar suficient incat sa simt cum imi mangaie obrajii.

Am luat toata muzica ce imi statea in brate si m-am hotarat sa arunc piesa dupa piesa pe geam. Ghici ce s-a intamplat? Cu fiecare sunet aruncat se mai stergea cate o amintire. Inca una, si inca una, si inca una. Exact ca in filmul The Eternal Sunshine for a Spotless Mind; il stii, doar e filmul tau preferat din categoria asta, mi-ai spus-o de atatea ori.

Si s-a mai dus una, si inca una, si inca una. 

Recunosc, mi-a fost greu sa o sterg pe ultima. Am ascultat-o pe repeat de zeci de ori, pana am ajuns la destinatie. Acum s-a dus si asta, totul s-a dus.

Am crezut ca au disparut toate, dar a aparut una brusc, nu facea parte de pe aceleasi albume. O ultima piesa care era, de fapt, prima. As fi vrut sa sa o arunc si pe asta intre sinele de cale ferata din gara, dar m-a facut sa zambesc… asa ca am dat next si am mers mai departe, zambind, bineinteles.

Zambetul unui fulg de zapada

Stiu ca ieri a fost prima ninsoare si toata lumea scrie despre prima ninsoare, incepe sa asculte cantece de iarna sau sa caute cadouri, dar pentru mine a fost mai mult de atat… a fost senzatia de iarna.

Urmeaza sarbatorile, iar eu ador sa fac cadouri. Sa stau zile intregi in magazine, sa fac liste, schite, planuri marete. Sa ma gandesc, sa ma razgandesc, sa fac calcule ca sa iasa totul perfect. Cumpar cadourile, apoi caut cele mai potrivite ambalaje. Felicitarile le scriu din suflet si am tot timpul un zambet larg pe fata si simt o caldura imensa.

Mi-am luat si mie o bluza de Craciun si o caciulita draguta cu un ciucure urias. Aveam bratele pline de cadouri si abia astptam sa ajung acasa sa le impachetez in coltul meu de camera si cu muzica data la maxim. Am iesit afara si am avut o asa senzatie incat simteam ca mi se taie respiratia. Ningea. Nimic nu putea fi mai frumos in acel moment.

Dupa toata agitatia din camera pentru a impacheta primele cadouri am fugit afara; inca ningea si era prima seara cand se aprindeau luminile din oras, nu puteam sa pierd plimbarea printre beculete colorate.

Ma astepta langa o banca in centru. M-am ascuns putin sa nu ma observe, l-am strigat si am aruncat cu o portocala frumos impachetata dupa el. Nu era orice fel de portocala, era o portocala cu mesaj. E asa placut sa vezi ca poti sa iti imparti senzatiile cu cineva si sa fie receptate asa cum transmise, nu cu zambete atarnate undeva in coltul gurii!

Plimbarile fara o tinta anume, vinul fiert, hohotele de ras, bulgareala cu zapada de pe masini si drumul spre casa pana in celalalt capat de oras, nu fac altceva decat sa transforme seara intr-una magica.

Nu stiu daca iernile trecute au fost cele mai fericite ierni, desi am incercat din rasputeri sa le fac sa para asa. Am fost putin ipocrita si ma acceptam in ipocrizia mea, dar nu stiu de ce am impresia ca anul acesta va fi cea mai tare iarna. Poate pentru ca am inceput-o cu fulgi mari de zapada, cu mult pozitivism in ochi si in mana si cu rasete pana la lacrimi. Da, m-am hotarat, va fi cea mai tare iarna.

6 Decembrie 2012

Fevris

Două personaje, un fotoliu, un raft cu cărţi, un aparat de radio, o chitară care cânta într-un colţ şi lumini; toate pe o scenă mică din cărămizi. Sunt poeziile lui Alex Văsieş şi imaginaţia a doi tineri regizori. Regizori care încearcă să modifice perceperea literaturii. Sunt spectatori pe scaune, pe fotolii şi podele. Stau înghesuiţi la mese sau îşi întind picioarele până aproape de scena din cărămizi rosii, dar toţi fac acelaşi lucru: exerciţii de receptare.

Galerie foto aici.

Trilul de azi -> 160

Oare de ce bolta cereasca imi aduce acelasi gand in minte in primele secunde cand o privesc? Si de ce mi se intampla asta doar noaptea?

Duminica.

Dupa ce vine de la dus vom putea intampina saptamana ce urmeaza impreuna, 

plina de teatu si carti... pentru ca nici duminicile nu sunt asa de rele 

cand e cine trebuie langa tine.

Azi noapte, la telefon

Ce-mi place din al tau trup este sexul.

Ce-mi place din al tau sex este gura.

Ce-mi place din a ta gura e limba.

Ce-mi place din a ta limba-i cuvantul.

Julio Cortazar

De-ai stii ce-mi place sa-mi vorbesti. Te-as asculta in nestire.

Sensul metaforelor

Nu am petrecut impreuna numai 15 minute, iar acelea nu au fost in cel mai fericit moment, dar am crezut ca o sa-mi intelegi gandul nevinovat. Am crezut ca o sa intelegi pasul pe care l-am facut inainte, dar probabil tu vezi asta in fiecare zi. Eh, de data asta ar fi fost altfel.

Cu greu am reusit sa iti dau de urma virtuala, am rasurnat toate siteurile si am facut mare dezordine intre pagini. Dupa ce te-am gasit ti-am citit toate scrierile si am adunat toate informatiile intr-o cutie de lemn. Era peste tot cu mine. Multe din ele nu le-am gustat, dar si despre asta aveam sa iti vorbeasc.

In cele din urma am aflat unde iti duci veacul. Am calatorit mult sa ajung acolo si nu aveam prea multe la mine. Trebuia sa iti explic ce inseamna firul de praf de pe geamul trenului sau cartea de pe raft. Trebuia sa iti explic multe, trebuia sa te fac sa iti schimbi idei si pana la urma conceptul despre viata.

Am bantuit 4 zile acel oras si nici urma de tine. Raspunde-mi la mesaje, te rog. Vreau sa-ti arat sensul metaforelor.

Am crezut ca...

You didn't fill the blank

Eu ti-am zis ca o sa vin cu tine peste tot, ti-am zis ca o sa iti sustin orice idee infantila, ca o sa fiu acolo si o sa  formam o stare de spirit, dar tu nu ai reusit sa intri niciodata in starea mea de spirit, ai refuzat si ai vrut sa ma transformi. Era vorba de completare, nu de transformare.

Imi pare rau, dar trebuia sa plec. E drept, nu am facut-o in cel mai frumos mod posibil, dar... fara "dar". Oricum nu intelegi, nu ai inteles niciodata.

Schimbare odata cu vantul

Acum degeaba imi scrii, degeaba te lamentezi, lucrurile se intampla cand trebuie sa se intample. Tu niciodata nu ai inteles ca a doua oara nu mai e la fel. A trecut mult timp, vantul a trecut pe langa noi, ne-a schimbat conceptele si a adus alti oameni langa noi; nu mai prezinti interes si nici nu mai esti la fel de amuzant ca atunci.

Da, ai fost trist, mi-ai plans pe umar si ne-am promis ca o sa tinem legatura, ca o sa ne trimitem mesaje o data la doua zile si cate o poza in fiecare saptamana. Scrisori de sarbatori si cadouri de ziua noastra. Dar nu credeai ca o sa se intample asta cu adevarat, nu? Eu una am uitat in doua minute dupa ce ne-am intors spatele unul altuia. Am plecat zambind, rememoram toate clipele si speram... speram sa nu fi luat totul in serios.

Ne-am dat intalnire intr-un oras neutru in 3 luni. Nu ai venit. Eu am respectat fiecare idee din planul nostru si am asteptat mult pe banca din statia de autobuz. Nu ai venit. Ti-am lasat un mesaj sa stii ca te astept, nu ai raspuns. Dar probabil ca daca veneai plangeai si mai mult... Iti dadeai seama destul de usor ca raza mea de interes mergea in alta parte sau, mai rau, ajungeai cu vesti mari la mine, iar eu trebuia sa ma retrag usor, nu-mi plac planurile mari. Dar tu nu poti sa traiesti numai cu alb sau negru, nu cunosti nuantele de gri, nu sti sa iti faci viata mai palpitanta, tu te simti vinovat pentru orice nimic, iar pe mine ma sperie non-culorile.

Stii?! Uneori constiinta trebuie sa stea mai departe de corp.

Stii?! Pentru mine 3 luni sunt o eternitate.

Poate ca nu imi respect promisiunile puerile, dar intalnirile planuite intotdeauna. 

orice ar fi, orice s-ar intampla,

cum ziceam

Detalii ascunse

Visele au un scop, stii? Oh da, crede-ma, visele au un scop bine precis.

Visele corecteaza detaliile care nu se incadreaza cu realitatea.

Giovanni Scafoglio - "Boala misterioasa a diavolilor albastri"

Sub cheie

Pot sa te pastrez in sertarul de la birou si doar sa te mai folosesc uneori? 

In serile linistite te scot la lumina si mergem impreuna in toate noptile albe, in toate locurile neconventionale in care am ras in hohote si in sfidarea pe care o aveam pentru cei din jur. 

Iti iau ochii negri si cruzi si privesc iar formele golase si bogate. Privesc si savurez fiecare moment pe care il petreceam in asternuturile galbene, fiecare moment cand ne gustam unul pe celalalt si am sa fur fiecare furnicatura pe care o aveam in podul palmei.

Am sa iau fiecare vers vesel din masina de cand ne plimbam cu picioarele pe geam si am sa iti dau jos tricoul de pe tine, oricum era vesnic murdar. Prefer sa te privesc gol. Gol si cand taci. Mai ales cand taci. Ma multumesc sa iti citesc gandurile; acelea sunt exact asa cum vreau eu.

Dupa ce mi-am satisfacut toate placerile te prind de ceafa, iti spun ca esti un marlan cu M mare si te bag iar in sertar. Sub cheie.