Soare de duminica

E duminca. Cei doi stau sub bolta de struguri parca fiecare in lumea lui, dar in acelasi timp sunt impreuna. Balansoarul verde ii misca alene doar ca sa fie in pas cu vantul.

Ea citeste Cosmopolitan, zambeste de fiecare data cand ajunge la un capat de pagina si isi saruta iubitul pe umar cand termina cate un capitol. E imbracata intr-un maiou negru si pantaloni ciclame; sunt ciudati, nu vrea sa o vada nimeni imbracata asa, dar sunt pantalonii ei speciali de duminica dimineata.

El e asa de incantat de prezenta ei acolo, nu trebuie sa spuna niciun cuvant, e de ajuns sa-i vezi lumina de pe faţa si modul in care se joaca la fel ca un copil cu picioarele goale in iarbă. Poarta tricoul alb cu care a dormit noaptea si vesnicii pantaloni maro in carouri mici. Nu are rabdare sa rasfoiasca si el o revista, nu vrea sa piarda timpul cu asa ceva, nu vrea sa risipeasca nicio parte din acea senzatie citind cateva editoriale peste care poate trece intr-o zi plictisitoare de iarna. Vrea sa alerge cu ea prin iarba, sa miroasa fiecare floare, sa o imbratiseze in timp ce soarele le topeste corpul sau sa o sarute in triluri vesele de randunici… atatea vrea, dar nu o poate deranja, pare asa de prinsa de acele pagini.

-          Iubito, nu vrei si tu o ceasca de cafea, intreaba el brusc.

-          Ba da... si hai sa stam intinsi in iarba, sa profitam de culoarea naturii... ma plictiseste revista asta ingrozitor intr-o zi asa frumoasa, ii raspunde ea razand in timp ce isi intindea mana aiurea pe sub balansoar in speranta ca va nimeri un bob de strugure.

-          De cand astept sa spui asta, ii raspunde fericit, dar mirat in acelasi timp si ii saruta apasat buzele. 

O plictiseste? Si parea atat de prinsa de jocul acela de cuvinte… Cine le intelege pe femei? se gandea el in timp ce facea cafeaua...

Lifehouse - You and me
 Asculta  mai multe  audio   diverse