Dupa toata invalmasala cu cazarea… cu frigiderul plin, patul
aranjat frumos si hainele ordonate in dulap trebuie sa iau o gura de aer curaaat. Am mare nevoie de o plimbare
spre noua mea viata.
Si uite asa imi incepe mie viata de student… Ca sa fie totul in regula de la inceput, in prima noapte nici
macar nu ma trezesc in patul meu suspendat din camera de camin; sunt in
asternuturile acelea mari si portocalii si am biletele pe fiecare perete. Zambesc larg, ma spal pe dinti cu degetul, periuta nu o am la mine, ma imbracat repede (iar imi uit cerceii pe noptiera), iau cheile de pe
frigider si fug spre camin.
Mi se pare ca am
atatea de facut… trec prin curtea scolii, cel putin 25 de priviri se indreapta
asupra mea, dar raman la fel de semeata. Ajung in camera, mananc repede un corn
cu ciocolata, imi iau halatul (roz) de baie pe mine sa fug la dus. Surpriza! Nu
merge apa rece! Apa rece dom’le, apa rece... adica nu ma pot spala ca e prea
fierbinteeee. Nu e problema, pentru prima zi e buna si chiuveta.
Ma imbrac repede,
nu pot sa ratez inceputul primei zile de facultate… imi iau cizmele noi, ochelarii
de soare, atitudinea de studenta si o iau spre scoala. Gresesc vreo 3 strazi, o
statie de autobuz si etajul la care trebuia sa ajung, dar sunt inca cu zambetul pe buze.
Multi studenti de toate
culorile, cu feţele curioase incearca sa isi gaseasca un loc pe scaunele rosii. Profesorii
isi prezinta materiile cu incantare, dar tot nu reusesc sa fie ascultati cu
adevarat. Ii cunosc pe Roxi, Teo, Andra, Calin, Cosi (cred), Flavia, Madalina, Dan, Mihai, Andrada si alti cativa la care nu le-am retinut numele si ne intelegem sa mergem pe undeva. Ajungem intr-o cafenea, fiecare vorbeste cu fiecare, dam un noroc zgomotos pentru anul ce ne
asteapta si ne simtim ca si cum ne-am cunoaste de ani de zile. Nu stiu cum se
face, dar chiar imi sunt simpatici.
Plec de acolo pentru ca trebuia sa spun cuiva toate sentimentele care se invarteau in mine. Am baut un ceai, am zburdat pe strazi si cu greu ajung iar
in camin; vroiam sa mai fiu tinuta in brate, sa mai imi umble prin par in centrul Clujului sau sa rada la vorbele mele, dar a venit autobuzul si a trebuit sa ma desprind de toate aceste…
Cum intru pe poarta ceva imi starneste un zambet urias. Nu stiu ce. Probabil
mirosul din curte, zumzetul care il faceau studentii, cheful ce rasuna de la
etajul 2… ma simt asa de bine, chiar imi place tot.
Imi
place ca picura continuu apa la dus, ca frigiderul are un sunet enervant, ca vin oameni
de peste tot in camera ca si cum ar fi a lor si ca raftul de jos sta sa cada. Imi place ca la ora 3 imi aduc aminte ca
mai am un snitel si ca l-as manca. Imi place ca dorm cu cheile, playerul,
aparatul foto si portmoneul sub perna si ca am pe marginea patului carnetele,
haine, 2 incarcatoare de telefon, sosete si 3 postere nelipite pentru ca era
prea mult sa ma dau jos de aici si sa le aranjez.
La ora 4 ma duc
sa mai imi iau si o ciorchina de struguri si las cojile aici langa mine pana
dimineata, doar e loc destul langa celalate lucruri. Ma gandesc ca ar fi cazul
sa ma culc... dar in cateva clipe apar colegele de camera cu alti prieteni... Povesti,
slanina cu paine si rosii, planuri pentru zilele urmatoare si uite asa s-a
facut ora 6. Ele dorm si eu le enervez cu butoanele de la tastatura.
Am curs de la 8,
mai are rost sa dorm?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu