chemarea independentei

pot si singura sa bantui strazile cu zambetul pe buze,
pot si singura sa merg undeva si sa nu stie nimeni ce gandesc,
pot si singura sa stranut si sa-mi zic multumesc,
pot si singura sa merg acasa chiar daca am tocul rupt,
pot si singura sa merg pana la colt sa vad daca apare o raza de lumina (aceea fiind tu) si sa zambesc vazand bezna profunda,
pot si singura sa imi dau sfaturi,
pot si singura sa absorb miresma unui pahar de vin,
pot si singura sa mananc o tableta de ciocolata, chiar daca stiu ca imi va fi rau,
pot si singura sa ma arunc in mare chiar daca stiu ca nimeni nu va sari dupa mine,
pot si singura sa privesc orasul noaptea, chiar daca imi doresc mult sa fii langa mine...
pot si singura sa ma spal pe fata chiar daca am mainile reci,
pot si singura sa plag chiar daca nu am cine sa imi stearga lacrimile,
pot si singura sa privesc cerul, chiar daca sunt sigura ca nicio stea nu am vrea la ea,
pot si singura sa strabat muntii, chiar daca bocancii imi sunt la tine,
pot si singura sa trec dincolo de mal, chiar daca nu stiu sa inot,
pot si singura sa stau in tacere chiar daca nu ma tine nimeni de gura si mie imi vine sa zbier,
pot si singura sa numar caramizile caselor fara sa ma incurc…
pot si singura sa ma incalt fara sa gresesc pantoful,
pot si singura sa iti desenez fata unduita fara sa te zaresc,
pot sa-ti dau un mesaj, chiar daca nu il vei primi niciodata,
pot sa rad si sa zambesc, chiar daca sufletul imi plange,
pot sa te injur, chiar daca nu imi doresc cu adevarat asta,
pot sa stau si sa astept trenul in gara chiar daca stiu ca nu vei cobori niciodata,

pot sa deschid ochii chiar daca sunt sigura ca nu imi va placea ce voi vedea,
pot...

pot sa raman singura intr-o lume numai a mea... si tot cu zambetul pe buze voi fi

cum zice o piesa... “maybe I'm just blind”...

Mintea sau inima?

Mintea sau inima? Cine te conduce mai bine? cine iti arata calea corecta? De ce nu pot fi de acord una cu alta? De ce mintea iti zice ceva, dar cand esti in fata faptului inima nu te mai lasa sa faci nimic? Mintea imi spune si arata exact ce imi doresc si sunt foarte hotarata, dar de ce ma opreste inima? De ce o ascult? Cum pot sa trec peste cererile ei? Va fi vreodata de acord cu mintea mea? Aaaaaaaah lasa-ma sa fac ce cred… gata, nu ma mai opri… stiu stiu probabil ca gresesc, dar mai bine sa imi dau seama singura decat sa regret toata viata, mai bine sa vad ca ai avut dreptate, poate data viitoare te voi asculta… putin probabil… mintea tot aiurea imi merge…

duhoarea parfumului

„... mergea impotriva voii sale. Intr-un animit loc, mirosul il atrase cu vehementa spre dreapta, in aparenta exact prin mijlocul unui zid. Un gang scund se deschidea catre curtea din spate. Il strabatu lunatic, traversa apoi curtea din spate, dadu un colt, ajunse intr-o a doua, mai marunta curte interioara, iar aici in sfarsit vazu lumina: locul, un patrat, nu era mai mare decat cativa pasi. Din zid se lasa, piezis, un acoperis de lemn, dedesupt, pe o masa, se afala lipita o lumanare. Lamasa aceea o copila curata corcoduse. Lua fructele dintr-un cos de la stanga ei, le rupea cozile, scotea samburii cu un cutit si le lasa sa cada intr-o galeata. Nu avea mai mult de 13-14 ani. Grenouille se opri. Intelesese pe data care era izvorul acelei miresme pe care o simtise de la mai mult de o jumatate de mila, de pe celalat mal al raului: nu murdara curte interioara, nici corcodusele. Izvorul era copila.
Se zapaci pt o clipa atat de tare incat isi inchipui cu adevarat ca nu a vazut in viata lui ceva mai frumos. Cu toate aceste, nu-I vedea decat silueta din spate, din contra luminii lumanarii. Voia, bineinteles, sa-si spuna ca n-a mirosit niciodata in viata lui ceva mai frumos. Dar cum cunostea trupurile de oameni cu miile, atat cele de barbati cat si cele de femei si copii, nu putea pricepe cum de efluviile unui atat de ales parfum pot izvori dintr-un om. Oamenii miroseau de obicei inexpresiv sau mizerabil. Copiii miroseau fad, barbatii a urina, femeile a untura ranceda si peste stricat. Cu totul neinteresant, chiar respingator… Asa se facu prin urmare ca lui Grenouille nu-I venea sa-si creada narilor si trebui efectiv sa-si cheme ochii in ajutor, spre a crede ce mirosea. Confuzia simturilor nu dura insa mult. Nu-I trebui, intr-adevar, decat o clipa spre a se convinge si optic si se lasa deci cu atat mai neinfrant in seama perceperilor mirosului. Acum mirosea ceea ce tinea de fiinta umana, sudoarea subsuorilor, grasimea parului, izul de peste al sexului, si le mirosea cu cea mai mare placere. Transpiratia ei era la fel se proaspat inmiresmata ca briza marii, seul pletelor adia dulce ca uleiul de nuca, sexul ca un buchet de nuferi, pielea ca floarea de cais... iar toate laolalta dadeau un parfum atat de bogat, de bine cumpanit, de fermecator, incat ceea ce mirosea pana atunci Grenouille in materie de parfumuri, toate constructiile miresmatice pe care le crease el insusi launtric, in joaca, toate i se parura deodata pur si simplu fara nici un rost. O suta de mii de miresme ii pareau mai putin pretioase decat acel parfum. Era principiul cel mai inalt, al carui model nu se cuvenea sa le ordoneze pe toate celelalte. Era frumusetea pura.”

„Parfumul” – Patrick Suskind

Ridica-te!

Stai ascunsa langa un colt de perete si vezi toate ciudateniile Pamantului. Iti dai seama cat de diferiti sunt toti si ai impresia ca sunt realmente nebuni, dar daca mai stai mult langa acel perete decojit de tencuiala incepi sa-ti dai seama ca singurul nebun din jur… esti numai tu.

Atunci te cuprinde o senzatie infioratoare de marasm, care nu mai vrea sa se dezlipeasca de tine… pentru o clipa te intrebi ce cauti in viata ta si parca ai vrea sa scapi de tine… ai vrea sa fi ca ceilati, ai vrea sa ai si tu o privire nevinovata, ai vrea sa ai si tu bretonel razlet, ai vrea si tu sa umblii cu varfurile degetelor apropiate, ai vrea si tu sa ai un telefon care se poate folisi oricum l-ai intoarce si ai vrea sa ai si tu curea, dar sa nu fie in gaica pantalonilor, iar parfumul tau sa lase o dara odorifica dupa tine…
De ce toate astea? Doar pentru ca esti diferita? Crezi ca merita? Crezi ca e bine sa fim toti trasi la indigo? Cine crezi ca ar mai fi persoana ta atunci ? Unde ti-ar disparea caracteristicile proprii? Cine ai fi tu ? Ai fi "cea mai tare" plata, banala, egala cu ceilati… Nu vrei asta, nu?

Ridica-te de jos, ridica-te fara sa te freci de perete, ridica-te cu viata si zambeste… asa areti ca esti multumita de cine esti tu, esti multumita de ego-ul pe care il ai, iar daca nu esti, fa ceva pentru asta, zbate-te, dar nu ii imita pe ceilati… lasa-i in pace sa traiasca in banalitatea lor de zi cu zi… tu trebuie sa ai propria ta platitudine originala… nu sta moarta in tine si afirma-te.

Fii doar tu cu un contur bine!
Respecta-ti sinele!

... o minte transpusa

e doar o minte transpusa in 1000 de corpuri necunoscute care incepe sa o ia razna… incepe sa-si traiasca cu adevarat imaginatia… face tot posibilul sa fie in prezent si la fel ca in fiecare zi, ca de fiecare data, dar nu… mintea trebuie sa o ia la fuga pe alte meleaguri fara control. Nu stii ce se intampla cu tine… dintr-odata ti se schimba starea de spirit si nimeni nu intelege de ce. Cum sa inteleaga altii cand nici tu nu sti ce ai si nu sti ce explicatii sa dai comportamentului tau… aveai in minte o poveste, un gand dezolant care trebuia terminat, iar in momentul in care ai fost desprins de acolo nu mai poti face nimic… e ciudat, dar nu mai poti… si ramai intr-o stare de echivoca pentru tot restul zilei…

Meditatie asupra unui gand necunoscut

Sunt blocata. Am ramas undeva intr-o alta lume. Nu mai stiu ce e in jur, nu mai simt nimic, nu vad si nu aud. Doar stau si meditez asupra unui gand… un gand pe care nu il gasesc, nu inteleg unde vrea sa ajunga, ce rezolvare cere sau ce vrea de la mine. De ce raman asupra lui cu toate ca nu il inteleg si nu pot sa-l descopar ?

Vreau sa ma reintorc in prezent… vreau sa revin pritre ceilalti… vreau sa-mi gasesc gandul… vreau sa-l inteleg… vreau sa-l identific… vreau sa-l cunosc… vreau sa-i gasesc rezolvarea...

altfel…

…raman pierduta pentru totdeauna

ea si el = ei?

ieri: e seara. e duminica. se plimba linistiti tinandu-se de mana pe aleile abatute de plctiseala ale parcului. pareau fericiti, dar parca ceva le retinea fericirea.



azi: e intuneric. e frig. e luni. se saruta ca si cum nu ar mai exista ziua de maine, ca si cum ar fi numai ei doi si vantul care le umbla prin par, ca si cum nu s-ar mai fi vazut de ceva vreme si asta era tot ce asteptau. inceteaza brusc. spun 2 vorbe si fiecare pleaca intr-o directie opusa. in urmatorii 10 pasi privesc in urma, parca pentru a vedea daca sunt in siguranta. scot telefoanele si incepe palavrageala dupa toata linistea anterioara.



exista vreun ei?

- hei, te cunosc? parca stiu de undeva surasul asta ametitor
- haide, vino cu mine... vino sa intram in jocul buzelor...

- … joaca-te cu mine, zambeste-mi, vreau sa-ti simt respiratia anevoioasa
- te rog… taci... taci si nu te mai opri niciodata

un scurt moment de nesomn

~ copil uitat intr-o lume ascunsa de frunze fragede ~

~ amintirea unui secol trecut ~

~ timiditatea ascunsa sub infatisare ~

~ impreuna in absolut ~

nimeni nu intelege

nimeni nu intelege cat de mult ti-ai urat unele momente din viata… acum nu mai conteaza, au trecut, sunt numai amintiri batute de vant… dar amintirea ramane ca o cicatrice pagubasa… si orice iti aminteste de acea „cicatrice” te face sa suferi din nou si din nou si din nou...

iar cand dupa ani buni ai impresia ca traiesti iarasi acele clipe si nu poti scapa pentru ca te simti blocat ca intr-o padure absoluta...

nu iti doresti altceva decat sa....

... ... ...

... sa iti gasesti busola

de ce?

De ce imi zboara prin cap 10 ganduri in acelasi timp, fiecare avand 10 teme diferite? De ce nu pot sa ma concentrez la un singur lucru fara sa nu apara alte intrebari si cautari de raspunsuri seci? De ce nu imi gasesc toate raspunsurile? De ce nu imi inteleg nici eu intrebarile spanzurate de un colt de minte? De ce mi se schimba ideea de la o zi la alta ? De ce am impresia ca vorbesc si atunci cand tac? De ce imi zice lumea ”vai ce tacuta esti azi”, dar eu deja simt ca am obosit de atata palavrageala? De ce a aparut Steven, il epuizam si acum s-a intors roata? De ce nu pot sa fiu in acelasi timp in cel putin 3 locuri si sa fac 3 lucruri diferite? De ce zboara timpul asa repede si am impresia ca nu am reusit sa fac nici jumatate din lucrurile propuse? De ce toate incep de maine, iar acel „maine” nu mai apare? De ce conteaza fiecare moment pentru starea mea de spirit? De ce am impresia ca sunt o persoana diferita in fiecare zi? De ce simt ca sunt altcineva pentru fiecare individ in parte?

De ce pun toate intrebarile astea?

destin

Care este procentajul sa iti gasesti inchizatoarea
de la cercel dupa 2 zile?...

pur si simplu ti-ai pus seara mana la ureche si ai simtit ca nu il ai... vreo idee unde poate fi? nicidecum!!! ...

pe drumurile prafuite? in bancile vesnic "curate" ale scolii? printre haine? in firele murdare ale carpetelor mancate de timp? printre florile ofilite de toamna tarzie?...

chiar iti era dusa si ultima speranta... erai sigur ca acum bobita neagra din ureche va avea nevoie de mai multa forta pentru a ramane in continuare alaturi de tine... ca ceilalti vor rade de el pentru ce e mai uscativ...

... parca ai inceput sa te obisnuiesti cu ideea... si cum intri in baie simti cum ceva iti atrage privirea intr-un colt batut de vant... te apleci... si ce vezi... EA E! dupa doua zile ai reusit sa-i redai fericirea bilutei negre, gasindu-i jumatatea... :)

aureola culorilor de toamna

asternut de frunze fragede
o banca trista uitata de lume
adierea vantului uscat
capaci plapanzi cu crengi rumenite
soare razlet cu o ultima suflare
fosnete strivite in linistea suprema
mister buimac in senzatii de culoare
o privire profunda

~ doar o zi perfecta de toamna

...

"atat de diferiti de restul lumii, dar la fel impreuna"

implinire :)

vineri asteptare neincredere pauza
sport viteza respiratie
tribuna oameni hotarare
5. dorinta 4. putere 3. oboseala 2. non-control 1. castig
aplauze dispret
tremur inima exagerare
minge copii multumire
zambet basket succes revenire
'modestie' haz provocare reusita
emotie
apa test nepasare carte
timp...
carouri privire toamna
padure raza copaci
frunze sarut culori
drum rasuflare gandire
prostie sentiment visare

– fericire!

nopte buna

În vis
- Jean Lulu Stern

Cinta bucuria-n mine
Mult mai mult decit o stii
Cind, in noptile senine,
Te astept din nou sa vii
Noptile mi le faci vise
Visurile, paradis
Fara tine pare-mi-se
Ca-s trezit din al meu vis.

`` nu stiu cum am dat de poezie... eram curioasa doar pentru ca m-a amuzat numele poetului(unul dintre miile de lucruri care m-au amuzat azi, ca in fiecare zi dealtfel... dar acesta cred ca este ultimul pe ziua de azi...) si e ciudat cum unii devin atat de populari iar altii raman in umbra, cu toate ca uneori ai impresia ca sunt mult mai buni... pe unii ii studiezi, pe altii nici macar nu ii amintesti... dar vorbesc despre asta altadata ``

Noapte buna!

intrebare...

de ce de fiecare data cand trebuie sa te scoli mai devreme sau consideri ca te asteapta o zi plina iti este greu sa adormi, iar orele tale de somn, de relaxare, de pregatire pentru ziua ce urmeaza sunt mai putine?

un alt vis devenit realiate...

... spun un alt vis deoarece in ultima vreme am observat ca ~ visele devin realiate ~ sau poate ca tine doar de ce iti doresti, de faptul ca uneori nu stim cand sa ne oprim din atata dorinta de a avea totul si in cel mai scurt timp... in fine, asta e alta poveste... dar e mult mai simplu sa iti doresti mai multe lucruri relativ mici, simple, realizabile pentru ca implinirea lor duce la mai multa fericire decat crezi... trecem peste asta...

toata vara eram innebunita (mai tare decat in anii precedenti) ca vreau sa vad concert Vita De Vie si am tinut-o mult si bine cu chestia asta, iar vineri cand ma duc in Cluj ce vad...

...nu se poate, de ce chiar acum, de ce in weekendul asta cand nu mai am cum sa ajung in cluj (nu stiu de ce credeam asta ) si am stat si m-am uitat la afis 5 minute apasata de ganduri fara a mai conta picurii de ploaie care mi se inodau in barbie...

nu ma mai interesa nimic, ma gandeam numai cum as putea sa ajung in cluj, cand va fi concertu, sa ajung cat de repede acasa sa caut informatii...

~Duminica, 20:30 - 21:30 Vita de Vie~ cam urata treaba pentru ca a2a zi aveam ore dar... e Vita de Vie, dom'le :)

...asa ca dupa atata timp am ajuns sa vad si eu concert Vita de Vie, sa-l vad pe Adi Despot in carne si oase, sa sar si sa cant pe versurile lor de ciocolata, sa nu-mi pese de "bilutele albe" ce cad din cer si sa raman in starea de reverie mult timp dupa... si asa... ca fapt divers... cam asta am facut si azi in ora de mate... :D

... e minunat sentimentul de implinire \:D/

Clujul e intodeauna viu

Cluj.
Un oras care te face sa simti ca esti viu, sa simti ca se intampla ceva in jurul tau, simti ca traiesti si ignori singuratatea, ura, dezamagirea si dispretul...

simti ca ...
esti singur dar inconjurat culori care vibreaza,
esti trist dar te imbratiseaza mii de ganduri vesele,
esti departe dar muzica vantului te face prezent,
esti dezamagit dar imaginea te multumeste,
esti...

esti fericit!

... aplauze ...

mmm... sentimentul victoriei e cel mai placul sentiment din lume... nu, nu chiar... reformulez :) sentimentul victoriei e unul dintre cele mai placute si adorabile sentimente din lume... asa... vai cat de minunat poate fi sa te chinui cu o chestie muult timp sa reusesti... ciudat... de ce uiti dupa ce castigi de tot efortul care l-ai depus, uiti de tot stresul care te urmarea peste tot, de toate gandurile care te apasau si toate pe acelasi subiect, de toate grijile pe care ti le-ai facut ca nu vei reusi, ca te injosesti, ca te faci de ras sau vei fi abandonat... si vin emotii peste emotii si maini tremurande...

si te afli in fata faptului, si totul depinde de tine... acum ori... peste inca cateva zile de stres, care s-ar putea transforma in niciodata... si... parca de undeva apare o lumina pentru tine... o lumina care iti alunga toate gandurile pozitive, negative, deviate de la subiect sau te bantuie in secunda aceea 1000 de ganduri si crezi ca ai ratat totul...

secunda a trecut... astepti reactii... primesti un zambet... gata, ai castigat... ai castigaaaaaaaaat... iti vine sa crezi? AI CASTIGAT!

mintea s-a golit din nou, esti blocat, nu te mai poti gandi la altceva decat la fericirea ta si la mandria fata de sine... au disparut negativismele, a disarut stresul, nici nu sti ca a existat vreodata... esti fericit, esti mandru, esti implinit... s-a mai implinit un vis... ai castigat, te-ai chinuit mult si ai reusit...

... aplauze ...