Un miros grozav si papuci frumosi

Am mers azi cu autobuzul. De fapt in fiecare zi merg, petrec ore intregi acolo si nu ma deranjeaza, imi chiar place, dar numai cand gasesc loc la geam. Clujul e foarte diferit vazut printr-un geam de autobuz, serios! Iti da alte sentimente, parca e altul, parca altfel de oameni il invaluie,parca.... in fine, nu despre asta vroiam sa vorbesc acum. Ideea era ca am avut o “calatorie” putin mai diferita.

Eram asezata la geam intr-un 30 de ăla frumos si peste doua statii vine un tip si se aseaza langa maine. Nu era mare lucru, era un om simplu, un tinerel, dar mirosea incredibil de bine. Nu imi venea sa cred, parca asa senzatie nu am avut niciodata. 

In mod normal mi-as fi vazut de drum, de privitul meu pe geam, de mediatiile mele sau ce citit, dar de data asta nu m-am putut abtine si mi-am lipit cu nerusinare nasul de gatul lui. S-a speriat putin, a tresarit, dar a inceput sa rada... probabil era constient de mirosul ce-l lasa peste tot pe unde umbla. Mirosi foarte bine, am balbait eu acolo. Mersi, si tu ai ochi frumosi, mi-a raspuns foarte direct. Am zambit si am plecat de pe scaun fara sa intorc capul… era momentul meu, ajungeam in statie (nu in cea care trebuia, dar trebuia sa ies din situatie cumva). 

Nu merg bine 5 metri ca aud o voce din spate “Hei, unde mergi?”. Era tipul, a venit dupa mine! “Nicaieri”, i-am raspuns (minteam, dar unu la mana, asta mi-a fost primul raspuns care mi-a venit pe moment si doi la mana, acel nicaieri mai putea sa astepte). Tu? intreb eu. Nicaieri.

Si uite asa m-am trezit cu un “nicaieri” care continua sa miroasa al naibii de bine pe o banca, intr-un mijloc de oras vorbind despre muzica, despre conceptiile oamenilor, despre natura, despre caramizi, melci, tigari, fete cu sâni uriaşi, cafele aromate si cinematografe. Era chiar interesant tipul si avea papauci draguti… iar cand am epuizat toate aceste subiecte (care nu pot sa imi dau seama de unde au pornit) ne-am dus fiecare in treaba lui.

Eh, de data asta nu a fost asa cum fac de obicei, tu du-te, eu ma duc si poate ne mai intalnim peste vreun an, doi, din intamplare… Nu! Ne vedem in 25 februarie tot in autobuz :) asa am simtit de data asta.

I-am zis sa foloseasca acelasi parfum, dar sa nu exagereze numai ca sa fiu eu impresionata. Si i-am mai zis ca isi spele papucii, sa fie chiar frumosi, nu doar draguti. Oricum… tot am lasat un pic de mister la mijloc (altfel nu se putea). Habar nu am cum il cheama! Nu l-am lasat sa-mi zica numele, dar hai sa-i zicem Andrei, nu vreau sa aiba un nume prea interesant.