Acum un juma de an eram intr-o masina in parcare cu
picioarele pe bord; ascultam muzica si priveam linistea orasului… am ajuns la 5
dimineata acasa si am dat mesaje ipocrite spunand ce bine am dormit.
Atunci nu ma gandeam la prima sesiune, nu ma gandeam nici la
faptul ca o sa treaca, nu ma gandeam la schimbarile ce iti apar in viata, nu ma
gandeam ca sunt chiar asa de norocoasa, nu ma gandeam ca o sa mai plang
vreodata sau ca o sa imi schimb crema de vanilie cu cea de capsuni.
Acum un juma de an aveam in palma o mana straina, careia
nu-i cunosteam mersul venelor, dar cu care m-am obisnuit repede si a inceput sa
imi placa. Atunci nu ma gandeam la feţele viitorilor colegi, nu ma gandeam la
patul suspendat, nu ma gandeam la liniile de autobuz, ci la discursul de 20 de
minute ce urma sa il am in cateva zile… in schimb nu ma gandeam ca o sa fiu in
stare sa il tin si ca o sa fug o jumatate de ora dupa, fara sa imi intorc
privirea in spate sau sa imi dau seama ca nu mai pot sa respir… Nu ma gandeam
ca sunt asa de curajoasa incat sa ma arunc cu capul inainte fara sa stiu macar
unde o sa cad, nu credeam ca sunt in stare sa ma las purtata de valuri, mie nu
imi place sa inot in valuri… numai in apa sarata, iar aceasta era dulce si
incredibil de rece.
De atunci mi-am schimbat parfumul, nu ma gandeam ca exista
si alta aroma care sa imi placa. Am flori galbene pe biroul pe care invat, iar
eu visam la forme maro si rosii. Nu am crezut ca pot sa am atata rabdare, nu am
crezut ca pot sa inteleg atat de multe, nu am crezut ca pot sa aflu adevaruri
cand eu nu le caut, nu am crezut ca pot sa zambesc atunci cand imi vine sa
plang sau ca sunt in stare sa stau o zi intreaga cu telefoanele oprite citind
niste scrisori mai vechi.
Acum un juma de an ascultam muzica de care nu aveam nicio
idee, dar simteam ca o stiu de cand e lumea. Acum un juma de am am stat cu
capul afara din masina ca sa privesc stelele, iar picioarele tot pe bord mi
le-am lasat si nu mi-am sters urmele cand am iesit. Acum un juma de an mi-am
pierdut cercelul pe care nu credeam ca o sa il mai gasesc vreodata… masinile nu
sunt prietenoase cu obiectele pierdute. Stiu asta pentru ca acum un an jumate
mi-am pierdut inelul preferat intr-o masina si nici acum nu am reusit sa il
recuperez. Era un inel cu atat de multe sentimente… si urma sa ajunga copiilor
si nepotilor mei, nu sa se rupa lantul dupa numai 3 generatii. Imi pare rau!
Acum trebuie sa port un inel pentru care nu am niciun sentiment… sta acolo doar
asa ca sa nu imi simt degetul gol.
Acum un juma de an am omis adevaruri (pentru ca eu nu mint)
si nu m-am simtit nici un pic vinovata. Acum un juma de an imi intorceam
privirea chiar acolo unde nu era voie si o faceam atat de evident. Atunci unii
imi acceptau toate porcariile pe care eram in stare sa le spun si lucrurile pe
care le faceam cu atata indiferenta… nu stiu cum, dar mai erau in stare sa imi
si zambeasca si sa imi vorbeasca frumos. Degeaba! Acum un juma de an credeam ca
am avut deja cel mai bun somn sau cel mai larg zambet pe faţă. Am crezut ca am
facut deja cea mai mare tampenie strict secreta, nu ca mai adun pe lista
mişeleşte.
Acum un juma de an nu credeam ca va trece acest juma de an
asa de repde si asa de intens. Nu credeam ca mai pot sa explodez de fericire
sau ca o sa beau sampanie dupa fix… ghici ce? Dupa fix un juma de an.
Rolling Stones - Streets of love
Asculta mai multe audio diverse
Asculta mai multe audio diverse
I must admit you were awful smart
The awful truth is awful sad
I must admit I was awful bad
The awful truth is awful sad
I must admit I was awful bad
2 comentarii:
N-ai ce să-i faci, trecutul rămâne în trecut
Chiar dacă într-o vară pot multe să se-ntâmple
Ba uneori e bine şi-aşa. Şi-i chiar plăcut
Să poţi visa cu mâna adusă lângă tâmple.
N-am zis-o eu, e Radu Stanca. Ştia dureros de bine senzaţia despre care scrii - a trăit-o aproape încontinuu, de-a lungul vieţii: nostalgia după stări şi momente care, oricât de neînsemnate ar părea, sunt unice, aşa cum fiecare clipă e unică. Şi ce aură frumoasă câştigă devenind amintiri... Chiar şi cele triste, pentru că şi tristeţea îşi are locul ei.
"I won't tell you not to weep, for not all tears are evil" - Gandalf, în Întoarcerea Regelui, de JRR Tolkien
Oooo, imi place Stanca! La inceput stiam doar de Corydon (datorita interpretarii lui Florian Pittis, bineinteles) apoi l-am descoperit si mi s-a parut incredibil "usurinta" cu care lasa versul sa curga...
Ne bucuram aproape in fiecare zi de amintiri, de clipele traite... problema este cand avem impresia ca am ramas doar cu ele, cu amintirile.
Trimiteți un comentariu