Noi nu avem sfarsit

Suntem singuri amandoi

ne plimbam

uitand de lume,

visam

fara sa ne gandim la nimic.

Ne inselam viata

si ne inchidem mintile

pana intram intr-un sacru cronofag.

Iarba din jur

e un mister

si prolix e tot ce ne inconjoara...

pentru ca

nu ne inconjoara nimic.

Eu numar pana la 9

si nu pot trece mai departe.

Tu imi atingi degetele

din gresala,

Si ramai blocata in zambet,

cuvintele zboara in ziua de maine

Fugi,

incerci sa le prinzi,

dar iarba albasra te aduce inapoi la mine.

Vrei sa spui la revedere.

Ti-e frica de trecut.

Te sperie viitorul,

dar cladirile 'nalte te imping in blatele mele.

Nu-i asa ca e mai bine aici?

Eu sunt prezentul,

sunt misterul de ieri

si visul de maine.

Nu stiu cum ai aparut.

De ce erai asa devreme in gara?

Iti privesc mersul de dimineata,

tremurul din ochi cand nu stii ce sa zici,

buzele cand esti insetata,

cuvintele de la apus

si corpul ce l-ai trantit

pe-un scaun uitat.

Pe acoperis.

Esti frumoasa,

Esti un neant!

Nu suport daruirea ta,

iar veselia ma sperie.

Daca vom ramane inchisi in alta lume?

Daca gingasia ta ma orbeste?

Plec!

Dar nu am regrete.

Te-am simtit o zi,

ai fost toata numai a mea…

ne-am privit,

ne-am admirat,

nu ne-am mintit nici pentru o clipa,

am fost doar noi doi in…

lumea nostra nesfarsita.

Nu vom avea niciodata un sfarsit

pentru ca...

nu am avut un inceput.

Vom ramane legati pentru totdeauna

in acele secunde.

Iti mai privesc pentru o clipa ochii inlacrimati,

nu am sa te uit niciodata.

Iti mai ating inca o data sanul cald si vesel,

nu ma vei uita niciodata.

Mirosul tau il voi purta mereu in pielea mea,

zambetul tau va ramane in ochii mei

Vei fi mereu cu mine,

iubirea mea de-o zi…

Vei fi pe dumul meu,

in sufletul meu,

in hainele mele,

pe cararea din palma mea...

Departe de mine!