Omuletul verde

A fost odata ca niciodata un omulet verde cu pantalonasi maro. Era mic mic, cu ochisori mari mari negri. Avea zambetul larg, buricul in forma de „x” si un ghiozdanel ca un nasture in spate.

Din multimea de omuleti de aţă colorata el mi-a zambit cel mai tare, dar nu am vrut sa il despart de prietenii lui. Nu stiu cum s-a intamplat ca dupa ceva timp a aparut la mine in geanta. Era cu bratele deschise si mi-a facut cu ochiul; nu am rezistat sa nu il iau in brate.

De atunci tot timpul e langa mine. Ma ajuta sa ma concentrez, sa imi vina inspiratia sau sa imi pastrez capul pe umeri. Poate uit de el, uit si mintea imi fuge in alta parte, spre lucruri urate si insolente, dar ajunge sa ii intalnesc privirea gingasa care ma patrunde si ma face sa imi sterg tot zambetul rautacios de pe faţă, ma face sa imi pierd ideile nimicitoare si sa revin cu picioarele pe pamant.

E al meu, e Greeny, e un voodoo doll! >:)

[multumesc]