Mi-am revenit… sunt din nou pe pamant, mananc iar piscot cu lapte, nu doar vise acre, ma dau cu crema dimineata, ma plimb pe dealuri, nu zbor doar cu gandul pana la ele, zambesc oamenilor si nu ii rapung cu privirea mea. Degust kiwi cu lingurita, sunt mandra de bicicleta mea cu roata sparta, folosesc servetele umede si citesc poezii. Sunt fericita cand imi vorbesti, nu mai scindez fiecare vorba a ta, iti admir calitatile, iti inteleg gandirea, nu incerc sa o schimb si respir odata cu privirea ta.. Dar mi-e dor, mi-e dor de noptile visate cu ochii deschisi, de gandurile duse pana in necunoscut, de hainele imprastiate prin toata casa, de amnezia zilei de ieri si frica pentru cea de maine, de orele petrecute pe margine de râu, de vesnicul stomac gol, de lacrimile pierdute pe drum si de lungile povesti cu... firele de iarba...
sunt aici, sunt aici si nu se mai loveste nimeni de mine, dar ma mai aude cineva?
sunt aici, sunt aici si nu se mai loveste nimeni de mine, dar ma mai aude cineva?
3 comentarii:
"vise acre" - ce-mi place cum suna :)
I hear you >:D<
:))
le simti si "gustul"?
:*:*
si inca cum :|
Trimiteți un comentariu