Imi pare rau. As fi vrut sa ardem benzina impreuna. Sa-ti povestesc de ce am plecat eu atunci.
13 ianuarie 2015
S-a ieftinit benzina
Prima noastra intalnire dupa doi ani de zile. In benzinarie. M-a intrebat: Ce faci? "Plinul." i-am raspuns eu. Iar el a plecat fara urma.
10 ianuarie 2015
Am sa-i zambesc in fiecare zi
Ne intalnim des. Mai des decat ne-am fi imaginat vreodata amandoi. Tot timpul schimbam doua vorbe, dar fara sa ne amintim de ceea ce ne-a legat de fapt. Niciunul nu are curaj sa spuna, dar amandoi ne gandim la acelasi lucru, ne stralucesc ochii la fel si ne atingem nasul ca si cum am vrea sa mai spunem ceva.
Ieri ne-am intalnit din nou. Sub Podul din Marasti. Nu stiu ce cauta acolo. Nu stiu ce cautam acolo. Am schimbat aceleasi vorbe politicoase, iar apoi mi-am facut curaj: "Spune-i ca-l salut. Si ca-i zambesc."
I-am zambit si lui si am plecat.
7 ianuarie 2015
3 ianuarie 2015
Si-a mai trecut unul...
Si s-a mai scurs o primavara, si s-a mai scurs o vara... Iar Craciun, iar beculete, iar ganduri bune si ipocrizii peste tot. Anul acesta nu am mai avut o casa imensa, n-am mai avut masina de spalat vase si nici parchetul pe care alunecam in dansuri nebune anul trecut, dar am avut mai multa caldura, un centru de oras aproape de noi si mai multa implinire, cu siguranta.
De fiecare data cand incep sa scriu despre anul ce a trecut imi propun sa spun totul pe scurt; dar cum sa te rezumi la cateva randuri cand ai trecut printre atatea trairi, atatea sentimente...
- am inceput anul prost, foarte prost. Cred ca a fost cea mai proasta saptamana din an. Dar tristetea ne intareste, tot timpul a facut-o.
- am avut dimineti lenese cu turta dulce si intreceri cu masini pe tablete
- am trecut la o alte runda de sesiuni, de data aceasta sesiuni pentru oameni mari
- am terminat un internship exact asa cum mi-am dorit, exact asa cum mi-am propus: cu un job. Primul meu loc de munca adevarat. Prima mea responsabilitate de om matur.
- am fugit pana in Cracovia cu familia pentru a o revedea pe Emma. A fost emotionant, cu multe batai de inima si zambete uriase. Nu am avut numai o noapte impreuna, undeva uitate intr-un pub minuscul, dar tot timpul cand ne intalnim parca totul se transforma, totul pare atat de firesc. Profitam de fiecare secunda, de orele in care ne putem impartasi toate cele traite de la ultima intalnire si de fiecare data se intampla ceva care face intalnirea nostra memorabila, care transforma totul in secretul nostru
- am vazut, ca in fiecare an, ce parinti minunati am, care ma sprijina si imi dau incredere in ce fac. Va multumesc din suflet pentru tot.
- am castigat un proiect european prin care am indemnat tinerii sa mearga la vot. M-am bucurcat ca am reusit sa il coordonez, sa il gandesc, sa lucrez cu super echipa AEGEE Cluj-Napoca, sa fac bugete, sa adun oameni din 10 tari aici si sa fiu implinita ca totul decurge perfect. Nu am crezut ca e atat de greu si de stresant sa imparti si sa despari banii - multumesc Marius pentru ajutor, nu stiu cum m-as fi descurcat altfel.
- am fost Presedinte AEGEE Cluj-Napoca cu o echipa grozava si am reusit sa avem un an foarte plin care ne-a facut orasul foarte cunoscut la nivel european in comunitatea noastra.
- am avut nopti si zile colorate cu Larisa, cu concerte, plimbari, hohote de ras si lacrimi pe strazile si barurile Clujului. Toate nebunatice in felul lor si in primul rand, sincere, foarte sincere. Ma bucur mult ca ne-am cunoscut si sper sa ma tin de promisiune.
- am avut un adevarat Happy Easter in Barcelona cu prietenii nostri dragi de care ne bucuram de fiecare data cand ne intalnim, tot pe alte meleaguri.
- am tinut pentru prima data un copilas proaspat nascut in brate si l-am vazut si cum creste. E o senzatie grozava. Cred ca s-a format o chimie intre noi doua, haha.
- am vrut sa ne simtim iar ca in liceu, asa ca ne-am plimbat pe strazi cu trotinete, skateboarduri si ghiozdane in spate.
- am avut nopti albe atunci cand ma asteptam mai putin
- m-am mirat si inca ma mai mir cat de intelegatori pot fi unii oameni din jurul meu. Multumesc. Stiu ca sunt dificila de cele mai multe ori, dar am nevoie de toata intelegerea din lume.
- probabil ca a fost primul an in care m-am simtit cu adevarat responsabila si am facut totul cu multa vointa, placere si determinare
- am inceput sa merg din nou la meciuri de basket, apoi am trecut la alt nivel - seri calduroase de vara in care nu as mai fi lasat ningea din mana. E atat de bine. Mi-era dor sa lupt pentu minge, mi-era dor sa lupt in echipa, mi-era dor sa-mi gandesc urmatoarele miscari, mi-era dor de aruncarile de 3 puncte, mi-era dor sa ma bucur de mine, sa ma obosesc si sa ajung acasa murdara si cu noaptea in cap. Cred ca au fost cele mai bune zile.
- am avut nopti si zile de munca cu proiecte interesante si multe satisfactii
- am fost dezamagita de reactiile unora si surprinsa placut de ale altora, dar nu as putea zice ca de la cei de la care nu ma asteptam
- am ajuns, in sfarsit, la concert Metallica in Vienna. Am fost in extaz. Multumim parinti dragi.
- am invatat ca trebuie sa iti asumi tot ce faci si ce spui, orice ar fi, orice s-ar intampla, chiar daca uneori ai prefera sa fugi si sa te ascunzi
- m-am aratat nemultumita in momente in care nu as fi avut dreptul sa spun ceva, dar cum altfel sa obtii mai mult?!
- am avut zile cu piscine, cu hamace, seri de Catan si nopti cu shoturi peste shoturi si mult dans
- m-am mirat sa vad ca unele persoane te cunosc mai bine decat crezi si ti-au urmarit reactiile mult mai atent decat lasau sa se vada in tot acest timp.
- am avut weekenduri doar pentru noi pe care nimeni nu le intelege, dar nici nu vrem asta; raman ale noastre.
- am fost rea, am inselat oamenii, le-am intors spatele, am transmis ganduri urate si vorbe grele fara sa ma intereseze nimic altceva in afara de mine
- mi-am folosit smecheriile din maneca de cate ori am avut ocazia
- am fost dezamagita cand am vazut ca unele prietenii parca nu mai au puterea sa reziste
- m-am bucurat sa vad ca unele prietenii parca devin tot mai puternice
- am petrecut 2 saptamani intr-un loc la care nu m-as fi gandit niciodata si cu oameni la care nu m-as fi gandit (aproape) niciodata, undeva in Franta, la Oceanul Atlantic. Ce senzatii, ce peisaje cutremuratoare, ce ocean salbatic, ce trairi, ce momente unice!
- am facut primul drum de peste 1000 de km cu muzica si povesti despre vrute si nevrute, dar care au ajutat. Mult, zic eu.
- am visat mult si am crescut mult
- m-am simit fericita si implinita din din cele mai marunte lucuri
- am incercar sa atrag in jurul meu doar oamenii care imi plac cu adevarat, asa putini cum sunt
- am raspuns si mai putin la mesaje si la telefoane decat in alti ani si nu stiu daca as putea sa zic ca imi pare rau, m-am canalizat pe altceva
- am sarbatorit un an de Antoma cu multe povesti si ganduri recunoscute dupa un an de zile. Nu m-am gandit ca va parea importanta acea zi. A insemnat mult pentru mine.
- s-au intamplat lucuri la care nici macar nu ma puteam gandi, iar unele la care m-am gandit inca se lasa asteptate
- am avut dezamagiri si am vrut sa imi intorc iar viata cu susul in jos, dar cateva vorbe si niste ochi reci au facet sa ia o alta intorsatura, una mai buna, zic eu
- am vazut ca sunt intrebari la care nu am raspuns si uneori este foarte greu de acceptat asta, mai ales cand esti implicata direct
- am vazut ca e mai simplu sa zici, pur si simplu, ce crezi tu, indiferent de consecinta, pana la urma toate trec si nimic nu tine o viata, dar uneori e atat de greu sa vorbesti
- am luat decizii si am fost foarte hotarata, dar pana la urma tot pe dos am facut. Probabil asa trebuia sa fie, Uneori lupta dintre ratiune si sentiment e foarte grea.
piesa 2014, bineinteles.
30 decembrie 2014
25 decembrie 2014
Turta dulce
Noua ne place in dimineata de Craciun sa facem dragoste, iar apoi sa stam pe spate si sa mancam turta dulce, uitandu-ne la tavan.
Craciun fericit si voua!
18 decembrie 2014
Anticipare prosteasca
Eu stiu ca tu ai inteles arta din spatele cuvintelor mele, stiu asta, stii ca nu a fost doar o anticipare prosteasca.
Dar parca o vad cum iti plangea in brate "Iubitule, spune-mi ca nu e asa, nu ti-e muza, nu o mai iubesti, nu te mai intereseaza prezenta ei, spune-mi...". Si i-ai spus, apoi ai si scris ca sa vada ca mi-ai venit de hac. Puteam sa ripostez, puteam sa sar sa musc ca un leu, dar nu avea rost sa ma cobor la nivelul iubirii voastre demult trecute. N-avea rost... Dar stiu ca tu ai inteles totul. Stiu.
13 decembrie 2014
7 decembrie 2014
Ține-mă de mână
Tot timpul mi-am promis ca o sa te sun cel putin o data pe saptamana, sa vorbim aiurea, sa iti aud rasul strident, sa imi imaginez cum ti se fac ochii mici si sa ne planuim urmatoarea intalnire. Nu se intampla chestia asta si imi pare rau, dar cu siguranta atunci cand ne intalnim nu te-as mai lasa din bratele mele.
Eram atat de fericita aseara. Voiam sa fug de acolo, nici macar nu stiu de ce m-am dus, eram constienta ca nu o sa-mi placa, nu e pentru mine si nu va fi niciodata, dar am zis sa ii mai dau o sansa. Aveam nevoie de tine sa imi zici "Hai odata." si am zburat.
I-am zis taximetristului sa mearga cat de repede poate, abia asteptam sa te vad. Cu tine totul e simplu si firesc, iar cand se complica, se complica doar in hohote de ras.
Eram inca imbracata in hainele de la serviciu, fusese sarbatoare, nu ma simteam deloc confortabil, dar cui ii mai pasa.
Tu erai in randul 3 la concert si ai iesit din multime ca sa te pot gasi. Eram constienta ca nu mai avem cum sa ajungem acolo, dar tinandu-ne de mana si umbland cu nasul pe sus la cei 1.80 pe care ii aveam amandoua si ajutate de gazele lacrimogene pe care am reusit sa le ignoram, iar eram in randul 3. Imi plac concertele din fata scenei, dar foarte greu gasesti pe cineva sa nu-i pese de inghesuiala, ci doar de vibratia scenei.
Cu tine e fun, tu te bucuri de momente lasand deoparte lumea rea de afara. Imi place sa ne tinem de mana si tot timpul se intampla lucruri de care o sa radem cu lacrimi data viitoare.
Cantam, urlam, dansam, ajungem in birouri, unde aveam privirea business cu doua saptamani in urma, iar acum stam cu picioarele pe masa. Vomam in baie, ne mangaiem pe spate pentru ca asa pare ca trece timpul mult mai usor, incercam sa ne amintim unde ne-am lasat hainele, mergem aiurea cu taxi cu oameni straini, ajungem mai departe de casa decat eram pana acum si apoi ne certam cu salubritatea pentru ca matura gunoaiele in Canalul Morii, iar raspunsul lor este "Suntem in Romania." (Câcați proști!)
Nu conteaza orele la care ajungem acasa, important e ca ne-am tinut de mana pana la etajul 8.
Mi-era dor de tine. Mi-as fi dorit sa ma saruti. Am sa te sun in fiecare saptamana de acum incolo, promit!
4 decembrie 2014
Scuzele de rigoare
Moment de sinceritate:
Atat de tare m-am imbatat aseara incat, inainte sa adorm, le-am dat follow pe Instagram la Inna, Antonia si Alexandra Stan.
M-am trezit. Am remediat situatia.
5 noiembrie 2014
Verde crud si buze rozulii
Nu stiu daca ai realizat ce bine m-ai dispus azi. Nu ai facut nimic, a fost doar privirea aceea si bluza ta verde crud.
Mi-ai spus foarte multe chiar daca ti-a fost greu sa te exprimi in vreun fel.
Nu stiu ce a fost in mintea ta, dar eu am explodat de energie.
Cateodata e bine cand gandurile raman doar ganduri. Cateodata e bine cand doar zambesti si mergi mai departe. N-as fi vrut sa fiu dezamagita. Energia de moment era mult mai importanta.
4 noiembrie 2014
13 octombrie 2014
Incheieturile celor 7 zile
Am visat despre despartiri, impacari, despre primul revelion la care am fost singura si despre faptul ca urma din nou sa fiu singura. Nu sunt fan prea mare al despartirilor, dar nici nu le detest. Trebuie sa faca parte din viata noastra, dar chiar nu e un moment propice acum.
Ma dor toate oasele si fiecare incheietura de la degete si mi-am propus sa stau in pat pana efectiv nu mai pot.
Nu sunt eu asta si ar trebui sa ma scol repede, am atatea de recuperat in ziua aceasta libera. Nu ne-am mai iubit din noaptea aceea super dansanta cand am ajuns acasa cu un chef nebun de hohote de râs sub plapuma. 7 zile sunt prea mult pentru mine, dar efectiv simt ca nu ma pot misca. Babe...?
5 octombrie 2014
Da-mi scrisorile inapoi
"Mi-e dor sa imi scrii, dar stiu ca n-o sa-mi scrii pentru ca n-ai chef, nu stii ce sa scrii, nu vrei, in fine...", zise el incepand sa dea din mana," dar chiar mi-ar placea, serios, sa am un mesaj macar duminica seara".
Oare de cate ori trebuie sa iti zic ca eu scriu, nu iti scriu?!
Tu intelege ce vrei, dar raspunde-mi!
Stai linistit, doar eu verific cutia postala, ramane secretul nostru. Si crede-ma, trec de cel putin 4 ori zilnic pe langa ea.
Asteptand
La un moment dat, s-a intamplat sa astept o persoana 2 ore si jumatate fara sa stiu daca va aparea vreodata. Era vant, ploaie si frig. Nici acum nu imi dau seama ce a fost in capul meu, dar a venit.
Totusi, mi-am promis ca nu am sa mai fac asa ceva in viata mea. Ca viata e prea frumoasa ca sa o traiesti asteptand. Ca nimeni nu imi merita asteptarea. Ca timpul nu se opreste in loc atunci cand astepti, deci este un timp pierdut. Si cate si mai cate nu mi-am spus... E drept, nu am mai asteptat pe nimeni de atunci, ba mai mult, m-am lasat eu astptata, dar oare nu e exact acelasi lucru cu asteptarea unei vorbe, asteptarea unei idei, unui vis sa se implineasca, un zambet sa apara? Oare nu e exact acelasi lucru ca atunci cand stai rezemat de un perete si te uiti stanga-dreapta? Oare nu e exact acelasi lucru, doar ca aceasta astptare nu dureaza 2 ore jumatate, ci probabil zile sau ani?
De cele mai multe ori nu am rabdare, dar imi place sa astept. Iar apoi intru intr-o stare de relaxare si am rabdare, dar asteptarea ma omoara.
Cu cărțile pe față
"Va rog aveti incredere in mine! Cu siguranta pot fi vesela. Pot fi agreabila. Amabila. Afabila. Si toate astea sunt doar cele cu litera a. Dar nu ma rugati sa fiu draguta. Draguta nu are nimic de-a face cu mine."
Pentru ca la un moment dat trebuie sa incepi sa joci cu cartile pe masa, chiar daca mai ascunzi cate un as in maneca.
1 octombrie 2014
Rosu la trecerea de pietoni
Liberi si singuri, dar inconjurati de toata lumea. Nu am mai dansat asa niciodata. Eram pierduti. Pierduti in trecut, prezent si viitor. Pierduti in tranzitia dintre stari.
Promit ca data viitoare voi fi mai atenta la semafoare.
22 septembrie 2014
Ce imagine ai ales?
Cateodata mi-ar placea sa se desparta o parte din mine, sa stea undeva sus si sa vada fiecare miscare a ta, dar mai ales fiecare gand.
Vreau sa vad daca si tu te uiti la aceleasi stele la care ma uit si eu. Vreau sa stiu daca iti zboara gandul la mine, dar mai ales cum. Vreau sa stiu daca ne gandim la aceleasi lucruri. Vreau sa-ti stiu si cele mai murdare ganduri, sa vad pana unde pot sa ajunga, dar nu as vrea sa le aud, sa nu mi le spui niciodata, ma fac sa ma simt stanjenita. Vreau sa vad daca sinceritatea ta e aceeasi pe care o stiu si eu. Vreau sa vad care e imaginea pe care o vezi in mine; pe care ai inseles-o? Pe care o vrei? Care iti place mai mult?
Vreau sa stiu. Dar cel mai mult as vrea sa-mi vad mie reactia cand as afla toate asta.
Batai de inima? Fuga? Glezne umede? Toate impreuna?
Dragoste de weekend
La inceput, cand doua persoane vir sa se cunoasca mai bune, ar face totul impreuna. Se iubesc pana la cer, de trei ori in jurul soarelui si inapoi si ar fi in stare sa stea saptamani intregi in casa doar pentru a gusta fiecare particica din celalalt.
Cu cat trece timpul si descoperi mai mult lucrurile acestea se estompeaza, desi devin mai profunde. Acum ai nevoie de altceva. Acum e dragoste, nu e doar pasiune. Acum iti pui si sufletul, mintea si zilele acolo, nu doar respiratia accelerata si un corp epilat perfect.
Convietuiesti cu celalalt, esti fericit, esti implinit, ai invatat sa traiesti si langa el, nu doar cu el, dar stii ce e cel mai misto? Cand poti sa mai ai weekenduri "ca atunci, ca la inceput". Cand acele weekenduri nu sunt programate si planuite, cand se intampla pur si simplu. Exact ca la inceput, dar mult mai profunde, mai constientizate.
Asta inseamna ca te bucuri nespus ca nu suna ceasul, dar te trezesti devreme ca sa faci baie. Ce bune sunt baile sambata dimineata dupa o vineri seara plina de fum!
Niciunul nu vrea sa faca de mancare, desi amandoi sunt aproape de lesin. Comanzi doua pizza si le faci jumi-juma. Dansezi in casa, razi in hohote, te prostesti pana ajungi sa il enervezi pe celalalt, desi cu totii stim ca nu e acel gen de enervare.
Iesi afara cu parul inca ciufulit pentru ca in weekend nu exista uscatoare de par, te plimbi prin ploaie, desi tu habar nu aveai ca a picurat vreun strop azi. Te uiti la un film serios dupamasa, un film lacrimogen sambata seara pentru a fi alinul muuult mai dulce si la o comedie duminica seara pentru a incheia weekendul cu zambetul pe buze. Foarte important aici e sa fie acea crema cu biscuiti pe care numai eu stiu sa o fac. Si tot timpul ii schimb gustul in functie de film. Trebuie sa se potrivesca perfect.
Duminica, atata timp cat te plimbi aiurea prin oras, trebuie sa fiti imbracati fancy. Tocuri si sacou. Si faci asta faca niciun motiv anume. Doar ca sa iti tii gatul drept si sa privesti lumea din alt unghi. Te face sa te simti bine... Iar intre toate astea enumerate mai sus se intampla tot felul de... lucruri. Le-as povesti, sincer, dar parca nu as vrea sa se simta jenat.
Pot sa povestesc? Pot, pot?
21 septembrie 2014
Cutie automata
Lucrurile nu sunt facute ca sa fie simple. Lucrurile nu trebuie sa fie simple. De exemplu, eu nu as vrea sa conduc o masina cu cutie automata.
Unde mai e spiritul condusului?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






