E important sa vezi ca cuiva ii pasa de tine, e important pentru sufletul tau si atunci orice nedreptate sau orice tristete prinde o altfel de aura, una "mai putin" negativa...
Stii cat de mult conteaza o floare si un zambet din suflet? Enorm!
Pur si simplu vezi ca sunt interesati de soarta ta (chiar daca uneori o fac doar din politete); vezi ca cineva e in stare sa isi lase serviciul doar ca sa iti vada reactia in clipa in care iesi din sala de examen, ca vrea sa auda vorbele de la tine, nu printr-un telefon de la zeci de kilometrii distanta... vrea sa iti vada faţa, sa te intrebe cum a fost, sa te ia in brate, sa te mangaie pe cap si sa iti spuna cu caldura in ochi ca totul va fi bine :)
Cum vin emotiile si nostalgia... acum se incheie o etapa foarte imporatanta din viata mea si incepe alta… privesc cu emotii spre viitor deoarece nu stiu ce ma asteapta, nu stiu unde voi da cu capul si cum, nu stiu ce oameni o sa ma inconjoare si cat de mult imi va placea "noua" viata, dar pana atunci imi traiesc ultima sapamana de liceu… visez, cred si sper alaturi de colegii pe care in unele momente i-am urat din tot sufletul (nu pe toti), iar acum le spun cuvinte frumoase si sper sa nu fie ultima data cand ii vad.
La scoala facem poze, cantam, radem, aruncam cu baloane cu apa prin curte iar cand vine seara ne intalnim (aproape toti) sa depanam amintiri sau sa imitam profi. Povestesc cu cei pe care nu i-am bagat in seamna 4 ani de zile, beau bere cu cine nu m-as fi gandit niciodata si dansez cu cel care nu a stiut alt drum decat acasa-scoala, scoala-acasa.
Urlam sa ne auda tot orasul cine este XII A, mergem din casa in casa ca la fiecare sarbatoare de Craciun si nu ne mai putem opri din ras… apoi ajungem pe o terasa si continuam discutiile sau dansul nostru specific.
Vine ziua de vineri si suntem toti cuprinsi de emotii la ora de dirigentie… fiecare simte ca are atatea de spus, dar nu isi gaseste cuvintele. La careu suntem mandri... suntem mandrii de noi cum pasim cu capul sus si cu zambetul larg in fata atator oameni, suntem mandrii cum ne privesc toti si suntem mandrii ca au venit cei dragi sa ne dea cate o floare.
La banchet toate cele 5 clase sunt cuprinse intr-o aura de fericire si se transforma intr-una singura, alaturi de profi. Incepe piesa “ani de liceu”, jumate sala incepe sa planga, iar cealalta jumatate se stapaneste si stim ca nimeni si nimic nu poate distruge acel sentiment.
Pana dimineata ramanem la fel de urniti, ne imbratisam in fiecare moment, iar apoi ne indreptam spre casa tot intr-o aura de sarbatoare, tot fericiti, cu aceeasi energie si cu acelaesi cantece cu care am mers.
Nu pot dormi, a fost prea frumos sentimentul sa il inchei cu un somn bun… vreau sa il visez cu ochii deschisi!
Unde gasesc eu fericirea sau ce/cine ma face fericita? As putea sa zic ca nu sunt deloc pretentioasa la capitotul asta :)
Gasesc fericirea intr-un zambet larg ce il vad pe strada, gasesc fericirea in bucuria ta, intr-un copilas in salopeta albastra ce se chinuie sa faca cativa pasi in lumea asta mare; gasesc fericirea in razele de soare, in iarba verde, in dansurile din ploile torentiale si in muzica ce-mi urla in camera cand sunt singura. Gasesc fericirea in castronul cu cereale, in balansoarul de pe terasa, in focul de tabara, in cantecele de chitara, in diminetile cu ochelari de soare si in serile care te mangaie cu caldura lor. Ma fac fericita mesajele tale, (numai sunetul telefonului imi strneste emotii in suflet); ma fac fericita florile daruite din inima, eclerul cu ciocolata, pozele de pe pereti, amintirile care revin si revin. Ma fac fericita scrisorelele de dragoste, zambetul tau de dimineata sau ideea ca te voi vedea maine. Ma face fericita gandul ca mai am o sansa idioata azi sa te salut si sa merg mai departe fara sa stiu ce gandesti tu... Iar toata fantezia in care traiesc zilnic ma face sa radiez :)
Nu pot sa cred cum ma pot juca cu tine; tu chiar nu iti dai seama ca o fac intentionat? Tu chiar nu iti poti controla mintea? O aud cum urla de la zeci de metri distanta, te auuuuud!
Aaaah ce-mi place! Stam in sala de cinema (jumatate goala), iar eu iti soptesc cuvinte la ureche, simple cuvinte! Vreau doar sa ma distrez, nici macar nu stiu cum se numeste filmul... iar tu stai neclintit si incerci sa ma urmaresti, sa intelegi ce vreau sa-ti spun si-mi sorbi fiecare sunet, fiecare bula de aer ce fuge si se loveste de urechea ta… Deja ai pierdut si tu sirul filmului.
Mintea ta zboara si zboara… ma doreste de ani buni, iar eu am fost constienta de asta tot timpul. Stii ca in clipa asta daca te intorci spre mine buzele noaste s-ar intalni, dar ti-e frica! De cat timp nu ai mai sarutat o fata? De ce tot stai si ma astepti cand stii ca nu se va intampla niciodata? Cum poti sa mai speri dupa atata timp?
Si cand intru in incaparea aceea care ne leaga de atatia ani… ma simt privita pana in adancul sufletului, unde nu pot sa ajung nici macar eu. Simt cum ai vrea sa nu ma mai pierzi din ochi niciodata, dar nu vrei sa areti asta… Te aperi, faci glume pe seama mea, pui intrebari idioate sa-mi areti ca iti sunt indiferenta, dar te bucuri ca un copil mic ce primeste o acadea cand iti trimit un mesaj.
Doamne, tu iti dai seama ca as putea sa te innebunesc? Sa te fac sa ma visezi chiar si atunci cand sunt cu tine?
Si stii?! Momentele acelea cand e galagie mare si rabufnesti… si incepi si incepi si incepi sa imi spui toate parerile tale despre mine, toate analizele pe care le faci de atatia ani, despre nivelul meu in societate, lucruri pe care, sincer, nu m-as fi gandit niciodata… iar a doua zi iti ceri scuze daca m-ai plictisit cu acele povesti. Ei nu, stai linistit, tot timpul mi-a facut placere sa discut cu tine. Dar tu faci pe misteriosul si sidaca ne intelegem un grup sa mergem la o prajitura deseara, tu spui : "Pai nu stiu, sa vad ce treaba am de facut, probabil ca nu", desi in sinea ta abia astepti sa ma vezi si in alt loc in afara de acea camera a noastra.
Ce-ai zice daca as fi prima ta femeie? Prima ta femeie si atat! Stiu ca esti pur si ca vrei ca acea clipa sa fie de neuitat, dar as mai scapa de tine vreodata? Sau vrei sa fii incapatanata mea umbra?
Nu te fastaci, vorbeste cu mine, vreau doar sa ma joc!
ACDC a venit inRomania, iar eu am fost un punct din acea mare de 70.000 de capete. Cum a fost? EXPLOZIV!
Nu exista cuvinte care sa exprime extazul care te cuprinde in clipa in care scena explodeaza pe muzica australienilor.
Cu toate ca era anuntata o furtuna mare, plus cultele religiose care s-au rugat sa vina o ploaie torentiala sa “spele pacatele rockerilor care fac urgie in sfanta zi de duminica” (articol aici), la ora 7 cerul noros in 10 minute s-a facut limpede, iar cateva raze de soare se zareau din spatele Palatului Parlamentului.
Scena a prins viata cu un “Buna seara, Bucuresti!” si cu un lant de artificii, iar apoi a aparut din intureric o locomotiva imensa care a starnit urlete de toate felurile si de toate varstele.Sunt momente pe care am sa le port cu mine toata viata... Papusa gonflabila Rosie care calarea locomotiva si batea ritmul cu piciorul, clopotul care cred ca avea 5 m, soloul de 15 minute a lui Angus care canta cand pe spate, cand cu mainile sus, cand fugind, plus nelipsitul lui streaptease, explozia de confetti,marea de oameni pe care cand am vazut-o am ramas blocata pentru cateva secunde deoarece nu stiam unde sa ii mai arunc fericirea care nu mai imi incapea in corp... sunt doar cuvinte care incearca sa imi exlice starea de spirit.
Muzica mi se plimba in tot corpul, toti oamenii din jur ii simteam prieteni, iar cei care imi erau cu adevarat prieteni simteam ca ii iubesc tot mai tare, simteam ca trebuie sa ii mbratisez tot timpul pentru fericirea mea.
Cateva imagini si 2 video-uri (nu prea reusite pentru ca super aparatul meu foto nu suporta atata agitatie si zgomot... el e mai pasnic :D )
E plecata de 4 zile si parca nimic nu ma e ok in casa asta. Seara la 10 ajung sa ma pun in pat, nu mai stiu ce sa fac pentru ca la ora aceea eram cu tine in bucatarie la tigara cu povestile noastre de peste zi.
Vasele de aseara le gasesc in bucatarie si cand vin de la scoala, hainele de care as avea nevoie au ramas tot in cos in baie si patul e nefacut. Acum observ si firele de par de pe jos pentru care ma certai aproape zilnic desi nu vedeam niciodata nimic. Am mancat o farfurie imensa de cartofi prajiti cu branza si ketchup, cu toate ca m-am lasat de 2 ani de zile, la alergat nu am mai fost pentru ca nu am cine sa ma astepte seara acasa...
La scoala mananc in fiecare zi placinta aia imbibata in ulei...sunt bune si sandvisurile lui tati, dar parca painea e un pic cam tare, margarina prea multa, salamul prea gros... ceva nu e ok, in schimb copilasul din coltul strazii se bucura de fiecare data de el. Si inca ceva... ce cauta frunzele de pe terasa in bucatarie? Cine le-a lasat sa intre si cand?
Gata... trebuie sa fac curatenie, nu poti sa vezi casa in halul asta, e mult de lucru, dar nu ar trebui sa dureze mult.
Am spalat pe jos in baie si in hol, mi-am facut (putina) ordine la mine in camera, am continuat cu covoarele si parchetul din restul casei si bucataria. Am facut patul (frumos de data aceasta), mi-am spalat 3 tricouri mie si unul la tati (nu m-as baga la masina asta de spalat, sincer), am strans hainele care erau la uscat, am maturat toata terasa si am sters praful. Deja trecusera 2 ore bune si nu prea mi se mai parea nimic "interesant" de facut in jur... Dar am zarit vasele, multitudinea de vase si trebuia sa le spal. Am facut-o si pe asta.
Aspirat, maturat terasa, sters praf pe jos si pe sus, strans haine, spalat vase… Gata! Mmm… nu.Ajung in camera si vad hainele stranse, dar nu erau puse la loc. Ajung in bucatarie (de unde am plecat) si vad ca mai era miez pe masa si inca 2 furculite nespalate, in camera mare au mai picat ceva frunze la o floare (cred ca ar fi cazul sa o ud), iar la tine in camera hainele lui tati erau aruncate pe bicicleta. Pfuuu, mai e de lucru.
Si dupa ce toate asta au fost facute vad ca iar s-a facut putina mizerie pe jos in bucatarie... nu stiu de unde, dar sincer acum e sub dulap, am sa o curat data viitoare.
Acum chiar sunt gata.. dar borcanul de compot e tot pe masa cu pruna aceea stricata care a ramas acolo... sper sa fie ultimul lucru pe care mai trebuie sa il mai fac.
Vai ce as mai manca un compot acum, dar nu mai vreau sa spal vasele... mai bine iau o bere rece din frigider, doar o merit, nu? ... doza o pot arunca peste gard...
Cam pe ritmul asta am fost in tot timpul zilei si tot cu piesa asta am si incheiat... tinand o boxa in brate.. acum vecinii pot fi fericiti, e liniste si pace in familia G.
De unde stii tot timpul ce e in sufletul meu? De unde sti ce se intampla inauntrul meu? Si cum reusesti sa ma intelegi atat de bine intotdeauna?
Iti multumesc pentru momentele in care m-ai vazut cu faţa cazuta si totusi nu ai pus intrebari… in timp ce veneam acasa si inainte de a ma rdica din pat imi faceam un intreg eseu in minte cu ce a fost noaptea trecuta; stiam ca ai sa ma intrebi, tot timpul discutam, tot timpul iti spun macar unde si cu cine am fost... nu vroiam sa mint, asa ca trebuia sa il fac sa sune cat mai dragut.
Sa zicem ca erau nopti "grele", iar tu parca intelegeai tot, parca erai constienta de fiecare reactie a mea si nu mai avea rost sa intrebi. Niciodata nu m-am prins cum faci asta, dar mi-ai dat ocazia perfecta sa nu mint sau sa nu ma simt rusinata. Multumesc Mami!
Tot timpul simti ce se intampla in jurul meu. Cum faci asta ?
Ai vazut cum am plecat din casa si cum am ajuns. Nu m-ai intrebat de ce am ochii umflati, de ce mananc paine prajita, de ce dorm asa mult si ti se parea "normal" sa stau si duminica dupamasa in pat in loc sa invat, cum faceam de obicei.
Ma rodea faptul ca nu intrebai nimic, nu stiam ce e in capul tau… si peste toate astea imi mai faceai si un ceai fierbinte.
Nici acum nu inteleg, dar crede-ma... nu vreau raspunsuri!
femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...
femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei
fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii
o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux
femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti
femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor
Era lina si fermecatoare prin insasi mersul ei, prin faptul cum umbla zambind pe strazi golase detasata de lume; prin faptul ca ii atarna un siret, pentru ca isi saluta cu atata seninatate cunoscutii chiar daca aveai impresia ca nu se gandeste la nimic, ca e total absenta. Era imposibil sa nu intorci capul dupa ea sau sa nu ii observi firele de par nearanjate. E minunata. O vreau, o vreau numai pentru mine, nu vreau sa o impart cu tot orasul desi stiu ca va ajunge a... nimanui.
De ce atunci cand te simti bine uiti de timp, iar el zboara asa repede? E trist cand vezi ca o saptamana a trecut parca in 2 zile in care ai dormit 3 ore, dar si cand te gandesti la asta e imposibil sa nu iti vina un zambet larg pe faţă cat pentru 5 ani...
La inceput a fost ciudat pentru ca nu iti puteam zice nimic, vroiam doar sa te musc din priviri si sa te imbratisez pentru orice grimasa faci... mi-ai lipsit atat de mult. Am asteptat clipa asta cu sufletul la gura si acum nu sunt in stare sa ma bucur de ea? Te rog, spune-mi sa ma trezezc si hai sa ne indeplinim dorintele pe care ni le facem de ani intregi...
Esti asa de frumoasa prin simpla ta existenta si asa de fermecatoare prin felul in care iti misti mainile si ochii. Te rog, da-mi o imbratisare, nu vreau sa te mai las sa pleci. Nu pot sa cred ca te simt in sfarsit aproape, aproape de privirea mea, aproape de simturile mele. Vino, vino cu mine sa umblam prin ploaie cu ochelari de soare, vino sa radem in hohote calcand in noroi...
A trecut... a trecut repede, dar m-am bucurat cat am putut de tare de fiecare moment in care te aveam aproape. A fost asa de bine! Cu tine ma pot distra oricum. Cu tine orice poate sa devina amuzant...
Multumesc pentru noptile pierdute in bucatarie pline de povesti care s-au schimbat enorm daca nu au mai fost spuse la telefon. Multumesc pentru seara din oras langa cele 2 paharele mici dar gustoase si pentru toate acele lucruri care ma faceau sa imi pierd cuvintele deoarece nu stiam un „multumesc” mai mare.
Mi-a placut sa fugim dupa tren, sa ii zapacim pe altii pana au spus „da”, sa cantam in masina cu atata pasiuna versuri nestiute, sa fugim de fulgii de nea in zapada pana la brau, sa dormim inghesuite, sa vaslim in apa sarata si sa ne spunem secrete in fata celorlalti, stiind ca nu inteleg nimic. Mi-a placut sa fim pe acoperisul lumii. Multumesc ca m-ai deconectat pentru o perioada de lumea de aici, ca mi-ai dat incredere in mine si ca mi-ai sugerat, subtil, dar foarte bine, ce inseamna respectul de sine.
Acum ca stiu ca ne despart numai cateva ore pana ne imbratisam parca ma simt alt om; ma simt mai indrazneata, mai matura... cu alte concepte, alte principii, alte scopuri si multe alte desi stiu ca toate vor reveni la normal cand apari tu.
Am emotii pentru ziua de maine, pentru reactia ta, pentru reactia mea, pentru starea mea de spirit si faptul ca voi uita de orice altceva ma inconjoara. Te astept de atata timp si in sfrasit mi s-a indeplinit dorinta; in sfarsit vom putea sta in bucatarie pana la 4 dimineata sa radem de cele mai stupide lucruri, sa impartim aceiasi tigara si sa dam dedicatii la radio.
Nu pot sa cred ca maine am sansa sa te strang de mana, sa te simt toata langa mine… va fi o seara lunga in care nu am sa pot sa imi iau ochii de la tine… nici nu cred ca am sa pot vorbi, dar cuvintele nu au nicio valoare in asemenea cazuri.
Te astept sa vezi cate lucruri s-au schimbat, ti le voi prezenta pe toate toate si n-am sa te las sa zambesti fara mine. Mi-am luat pijamaua noua, am scris noi versuri pe pereti, mi-am schimbat parfumul, mi-am luat palarie neagra, ti-am facut loc pentru tricouri la mine in dulap si mi-am umplut camera de lumanari parfumate. Toate doar pentru tine. Pur si simplu vreau sa fie totul perfect... si va fi! ;)
Abia astept sa ne implinim planurile pe care ni le facem de atata timp… pareau zadarnice, puerile, dar uite ca in cateva ore se transforma in realitate.
Tu vei fi cel mai frumos martisor pe care l-am primit in viata mea. Abia astept sa iti vad zambetul si sa iti simt imbratisarea.
