Intinerind

Mi s-a spus la un moment dat ca m-am nascut ca sa ii fac pe ceilalti oameni fericiti. Mi s-a parut dragut pe moment, plus ca eram si eu fericita.

A trecut timpul si am auzit de la alta persoana ca asta mi-a fost menirea cand am fost lasata pe pamant - pentru a-i face pe ceilalti fericiti. Pentru a-i reinvia, pentru a-i face sa traiasca din nou, pentru a-i intineri si a-i face sa vada iar lumea cu ochii deschisi.

Era foarte incantat cand imi spunea asta. Ma tinea de umeri, se uita la mine cu ochii lui negri si imi multumea. Imi multumea si imi multumea si ma saruta si imi multumea si atat mi-a multumit pana a plecat, pentru ca acum vedea lumea din nou cu o vibratie pozitiva in suflet.

A fost ciudat. A fost ciudat pentru ca mai auzisem asta inainte si era o persoana cu totul diferita.

Totusi, tremurul adevarat din suflet a venit atunci cand inca doua persoane si-au exprimat aceeasi multumire, schimbare si intinerire.

"Tu te-ai nascut pentru a-i face pe ceilalti fericiti!" - nu pot sa imi scot asta din cap.

Nu stiu daca (mai) vreau sa fac asta, dar daca chiar pentru asta am fost conceputa? Daca asta mi-e menirea in viata? 

Cred ca ar trebui sa fiu mandra, dar eu nu vreau sa imbatranesc intinerindu-i pe ceilalti.

Day 3. Blond, bronzat si pistruiat

Am scris. Am scris mult. Sau poate Martiniul cu portocala si multa lamaie a scris. Stateam ghemuita in patul supraetajat si incercam sa nu ii deranjez pe ceilalati cu lumina telefonului meu.

Am scris mult, am pierdut tot ce am scris, iar acum nu mai pot reproduce. Am scris despre ocean, despre surferi, despre faptul ca sunt unul si unul, iar altii exact ce trebuie. Am scris despre jocuri si bautura. Despre faptul ca sunt constienti de formele lor si despre cum si-au dat aseara tricourile jos in toata bucuria jocului. 

Oh, mult am scris despre asta. Despre blonzi, bronzati si pistruiati. Dar am scris si ca s-a ajuns si la intrebarea "de unde sunteti?" si atunci s-a distrus toata chimia noastra.

Cand vezi o reactie, poti sa treci peste, dar cand sunt 6 reactii una dupa alta, dezamagitoare cu toate ca sunt controlate, nu mai e atat de usor sa treci peste. 

Eu zic sa va mai dati jos de pe placile de surf, sa mai iesiti in lume si sa intrati in asociatii studentesti internationale. Acolo o sa invatati despre stereotipuri si ca oamenii sunt diferiti. Foarte diferiti si nu conteaza din ce zona a lumii fac parte. Daca sunt oameni faini, raman oameni faini, nazisti idioti (si spun asta numai sa ma razbun!).

Asta am scris. Si am scris multi si am scris din suflet. Dar asta a fost aseara... acum nu mai e asa profund, acum nu mai imi pasa asa mult, acum pot sa privesc iar tricourile ude, parul blond si corpul bronzat si pistruiat.

De aceea era mai bun textul de aseara.

Day 3. Reflux

Stii feelingul cand simti ca ai lumea la picioare? Ei bine, e cam acelasi sentiment si cand ai oceanul la picioare, atat ca parca nu te poti exprima la fel; ceva te retine... Poate e refluxul. Sau poate cineva te retine. Sau poate e doar un gand si o senzatie care nu te lasa... Nu te lasa acum si nu o sa te lase niciodata.

Adevar

"Truth it's not binary, it's not black and white. Truth it's emotional, truth is human!" Anthony said today and I totaly agree...

Day 2. Oceanul

"E destul de abrupt sa cobori pe plaja, ai grija!", imi zice o voce mai incet, asa parca sa aud numai eu pentru ca ori par in stare sa alerg pe panta asta ori se vede ca imi tremura genunchii si nu mai an rabdare.

Sincera sa fiu, m-a mai calmat chestia asta si mi-am dat seama ca poate nu e chiar ok in acel moment.

Valurile se spargeau de mal fara nici cea mai mica ezitare si problema era ca nu voiau sa vorbeasca cu mine. Au spus ca nu ma pot concentra si ca am gandurile aiurea. Asa ca... O bere si inca o bere si inca o bere si inca o bere si inca ceva... Gandurile imierau imprastiate dar macar in acelasi loc. Maine stiu ce am de facut, cu cine am de vorbit si unde sa ma asez. 

Tot timpul ai nevoie de un plan, uitasem...

Day 1. Ziduri de piatra si nisip.

O masa lipicioasa, un bar, un rastaman si foarte multe beri. 

E reflux, oceanul nu e agitat. Il contureaza perfect fumul de la tigara mea. Scuip. Scuip si ametesc. Oamenii vorbesc in jur, dar gandul meu a plecat departe. A plecat pe ritmurile muzicii putin data prea tare, a plecat pe stanci si scoici, pe vant si barci, pe zidul caselor de piatra si nisip. 

A plecat si se simte bine acolo unde e.

Day 1. Privesc ploaia

Privesc ploaia. Se scurge lenasa pe geamul autocarului. Sunt sigura ca si ea ar vrea sa faca altceva in clipa asta.

Ploaia ofera o alta textura lumii. Ploaia e uniforma ca sa te tina concentrat pe un singur gand. Mi-a raspuns la foarte multe intrebari azi in 8 ore. E atat de bine sa stai sa ii vorbesti. 

Cred ca am sa imi intorc lumea pe dos!

Day 1. Cote maxime din avion

Imi vine sa rad ingrozitor de tare. Daca nu as fi intr-un avion cu atata lume serioasa in jur cred ca m-as imprastia pe jos si as varsa lacrimi asa cum nu am mai varsat demult.

Ti s-a intamplat vreodata sa simti o chimie nebuna si sa simti ca ii auzi celuilt gandurile? E un sentiment foarte tare, dar si foarte amuzatnt pentru ca nu pot sa il exprim in clipa asta.

Aud, simt si stiu cat ar vrea sa vorbeasca cu mine si stiu ca ar fi conversatie grozava. Are un carnetel si un pix si m-am simtit descrisa in in literele lui mici italice. A incercat sa faca conversatie si mi-a pus o intrebare simpla la care stiu ca orice as fi raspuns ar fi avut aceeasi reactie. Ca sa se deschida un subiect frumos si ca sa exprim ca da, vreau sa povestim, ar fi trebuit sa vina din parteamea ceva mai elaborat sau o alta intrebare, dar radeam atat de bine in sinea mea incat nu am mai putut zice nimic. Asa ca stau si il privesc. 

Macho de Italia cu ochelari de soare pe ochi, dar un macho cool, sa zicem, care acum face calcule pe o hartie A4 sifonata si indoita. Se uita pe geam sa ii vina inspiratia si mai calculeaza o cota.

Nu stiu cat ma mai pot abtine. Deocamdata stau si zambesc pe sub mustati si incerc sa ii citesc gandurile. Probabil ca daca nu ne-ar desparti un scaun cu un om obosit si melancolic (pe care se intampla sa si cunosc), probabil as fi facut eu urmatorul pas.

E timpul sa imi deschid playerul sa vad ce melodie urmeaza pentru ca acea va deveni piesa noastra.

By the way, "it ain't neccessarely so" e piesa noastra. Hahahaha

Day 0 - o melodie si un avion

Ca tot omul care circula cu avionul si nu e cel mai comunicativ daca nu e ceva care sa ii incite creierul si sa uite de el si de lumea intreaga... vine cu 3 playere bine incarcate si cu muzica proaspat incarcata (pentru a nu da next la 3 secunde). Si ghici ce?

Playerul Ben - all songs - shuffle all - play - si... piesa noastra si numai a noastra din toata lumea (!) de care chiar vorbisem azi dupa o linga perioada de timp.

Eu zic ca e un semn!

Te iubesc? Da, te iubesc! 

Day 0. Chilotii de miercuri

Bagajele sunt gata. Mai am 2 ore. Ma uit la poze de cand eram mica si mergeam la munte cu ai mei. Parca si simt mirosul acela incredibil de brad, fragute si lemne proaspat taiate.

Totusi am o problema. Chilotii mei sunt cu zilele saptamanii. Am doua seturi, deci imi ajung perfect, nici nu ma incurc si nici nu pot sa imi pun intrebari ce e mai potrivit pentru o zi anume... Dar nu imi gasesc chilotii de miercuri nicaieri. Nu stii, nu am dormit acasa miercuri seara? 

Miercurea tot timpul e o zi aiurea, nu stiu cine a inventat-o si de ce... 

Un lucru e cert. Miercuri fac baie in ocean pentru ca sunt obligata sa-mi port slipul trist care toata vara a tanjit dupa soare. 

Day 0. Un gand si o melodie

In cateva ore pleaca avionul si eu inca nu am bagajul facut. Nici macar nu m-am gandit la el, dar probabil ca va fi gata atat de repede incat o sa am timp sa ma uit si la un film. 

Merg spre cluj intr-un autocar plin de oameni transpirati. Soferul a vorbit cu mine in doi peri si nu a vrut sa imi puna bagajul la cala, iar acum stau cu el in brate. A zis ca nu este destul loc. Am insistat pentru ca toata lumea ma injura ca nu poate trece si brusc s-a facut loc.

Pot sa spun ca e dezgustator autocarul asta si plin de oameni nefericiti. Dar in clipa in care imi apropiu castile de urechi si o aud pe tracy chapman totul se schimba. A rasarit soarele serii printre picurii de ploaie si eu sunt cu gandul in vacanta. La vacanta ce urmeaza si la senzatiile pe care mi le va da. La imbratisarea sincera de care o sa am parte in aeroport si la inca cateva zambete false. Dar pe langa vacanta mai am un gand. Un gand si-o piesa. Imi plac amandoua. 

Hotel

Ieri am avut orgasm de 5 ori. Prima data a fost mai greu.

Resolutiooooon

Afara e frig. Balcoanele sclipesc cu luminite kitchoase si originale ale locatarilor din vecini. Fiecare are balustrada de la balcon inconjurata de tuburi care se zbat obositor in 4 culori. Asta e moda si traditia pe strada Uliului, dar sunt convinsa ca si ele, luminitele, abia asteapta sa vina primavara. Nu as vrea sa am viata lor si sa ascult povestile oamenilor care ies la tigara, cel putin nu celor din blocul vecin.

In casa noastra e bine. Da, am trecut de la camera mea la casa noastra, a fost un an plin. Stam toata ziua in pijama, mancam prajituri si ne uitam la filme de Craciun – anul asta am revazut Kill Bill. Apoi incepem sa ne batem ca in Kill Bill, dar nu ne tine mult pentru ca incepem sa dansam. Aseara, de exemplu, azi noapte de fapt, ca doar pe la 2 am ajuns acasa din oras, am invatat o schema noua – alunecarea printre picioarele partenerului - iese foarte bine, cu ridicarea stam mai prost, dar ciorapeii mei de la rochita cea noua se potrivesc foarte parchetul negru.

Ah da, si noi avem luminite, dar ale nostre sunt calde si linistite, nu ne dau spasme si palpitatii, ca cele de la intrarea in bloc.

In fine, ideea era ca aici e cald, ca sunt in pajama, cu castile in urechi si ma gandesc la 2013 si 2014. Rezolutii, idei, ganduri, ce-am facut, de ce m-am bucurat, ce am gresit, ce pot schimba in 2014 si care imi este tinta in 2014.

Well, spovedania mea pentru 2013, pe scurt:

• Am inceput cu o luna ianuarie misto, cu zapada, beculete, luminite, plimbari si partyuri
• In februarie am fugit cateva zile in Paris, intr-o camera de hotel minuscula, cu un pat urias si un geam pana in pamant perfect pentru a-ti arata nudurile sau a le admira pe ale celorlalti. Ne-am plimbat fara reper, uitand de noi cu orele, uitand de frig sau de ceilalti, oricat de urati sau frumosi erau. Am fost doar noi si fericirea pe care o imprastiam in jur. Am fost rasfatata de dimineata pana in dimineata urmatoare si iti multumesc pentru asta.

• In luna urmatoare am fugit pana in Amsterdam, dar de data asta cu alta ocazie, fara dragoste si alte amoruri. Am locuit pe o barca, am vazut ce inseamna cu adevarat sa fii nonconformist, am explorat stradutele si canalele inguste si mi-am mangaiat ochii cu toate tipurile de lenjerie intima expuse in vitrina pe manechine umane.

• Spre fericirea mea am reusit sa vad si Germania, Heidelberg si un orasel mai mic. Oameni multi, reamintiri reimprastiate, dormit pe jos si o distractie aparte. Ceva ce o sa imi lipseasca, probabil, pentru ca nu poate fi intalnita oricum.
• Am luat multe hotarari, dar de cateva nu am reusit sa ma tin, sper sa schimb asta in 2014.
• Am facut un mini tur prin Transilvania cu doi oameni minunati pentru a arata imprejurimile, am legat prietenii stranse, mai stranse decat am fi crezut ca e posibil si speram sa ne reintalnim in fiecare an, intr-un alt loc. Patri, you're always in my heart. 

• Am iubit cu fiecare por, am urat prin fiecare terminatie nervoasa, am mintit pentru a-mi pastra pielea catifelata, mi-am cerut scuze cand simteam ca am gresit, dar si cand suna bine, am fost egoista cu motive intemeiate, am avut putere si curaj, dar am fost si delasatoare in unele momente (si acum ma urasc pentru asta).
• Am luat decizii mari, mici, bune, rele, sau decizii de moment care oricum ar fi fost m-am bucurat de aiurimea lor --- si cel mai important e ca am vazut ca Yin&Yang e pretutindeni.
• Am avut principii si mi le-am respectat.
• Am fost la filme multeeee, teatru si… am ajuns sa vorbesc si sa ma gandesc la Christian Grey ca si cum l-as cunoaste de ani de zile, iar Anna Steel mi-e prietena. 1948 de pagini perfect puse una dupa cealalta. 

Mersi Blogspot ca imi fredonezi pozele, in 2013 nu ai fost asa bun cu mine.

• Am terminat facultatea si m-am bucurat sa vad ca oamenii cei mai importanti pentru mine mi-au fost alaturi. Ma simteam asa mandra sa ii vad de pe scena acolo, pierduti prin multime. 
• Ne-am mutat in casuta noua, e frumoasa si am transformat-o intr-un camin, dar... am vrea totusi sa fim mai aproape de oras si de agitatia din el. Linistea nu ni se potriveste. Oricum, va fi o casuta cu termopane, deci e in regula.
• Am vazut ca e foarte important sa stii, iar cand nu sti, sa le arati ca stii, sa fie convinsi ca stii.
• Am vazut ca e foarte importanta experienta si cum iti folosesti fiecare zi din viata ta.
• M-am bucurat de nopti in hoteluri, de privelistea si balcoanele lor, de asternuturile albe si de zambetul vinovat pe care il aveam dimineata pe fata.
• Am ajuns presedinte AEGEE, asociatia care m-a ajutat sa razbat intr-un oras mare si sa ma dezvolt pe plan personal... si sper sa reusesc sa imi duc pana la capat planurile.

• Am fost la munte si la mare. Am ajuns teferi pana in Balchik chiar daca am schimbat 4 masini si ne simteam in mijlocul pustietatii.
• Nu am lipsit nici de la festuvaluri: Electric Castle – misto si pe ploaie si pe soare, Peninsula – un fail total si asa mi-am incheiat traditia, Rock the City – unde am urlat si am savurat toate pornosagurile celor de la Rammstein.
• Am facut un tur am Transilvaniei in doua saptamani pentru alti 40 de student straini pentru a le arata viata, cultura si țuica romaneasca, plus munti, văi, castele si… puburi misto.
• Am facut oameni sa sufere… poate ca nu meritau, dar daca meritau?! Cu unele chestii nu e bine sa risti...
• Am iubit si iubesc mult si numai pentru simplul fapt ca cineva are rabdare cu mine si pot sa fiu si copil si femeie in acelasi timp, si serioasa si linistita si ciudatica si zvapaiata si galagioasa si cu crize de personalitate multipla, hihi.

• Am fost la vreo 10 interviuri in cautare de joburi, am aruncat cu CVuri prin oras, mi s-au dat sperante si ma simteam salvata, dar nu a fost chiar asa usor pana la urma. Oamenii sunt extrem de ciudati.
• Totusi, a licarit steaua norocoasa si pentru mine atunci cand eram lipsita de interes, atunci cand am dat 3 clickuri pentru a gasi un website gol si am aruncat un CV la doua adrese de e-mail… fara cuvinte pompoase si scrisori de intentie de data asta. Relaxata si fara batai de inima m-am asezat pe scaun la interviu, erau si aici doi barbati, dar macar nu aratau dubios, nu au inceput cu intrebari personale si pastrau distanta regulamentara. M-am simtit bine din prima zi si mi-am promis ca tin si cu dintii pentru a ajunge unde imi doresc. Am dat peste oameni frumosi, oameni care m-au ajutat sa fac primul pas in viata reala si le multumesc pentru asta… pentru ca ma trezesc in fiecare dimineata si abia astept sa ajung in centru sa sun la 09 la interfon. Si cel mai important e ca ma simt in pielea mea, ca ma simt confortabil si pot sa fiu eu… si asta e maaaaare lucru pentru mine. Mare de tot.
• Am privit in viitor, am privit si ascultat stelele. Ele nu mint niciodata.
• Am fugit de lucrurile care nici macar nu existau.
• Cu acei putini oameni cu care ma simt bine am ras in hohote, am facut ca dupamesele sa se transforme in nopti, noptile in dimineti pentru ca atunci simti ca vietii nu trebuie sa-i pui limite.

Si un mersi din partea lui Anca, Blogspot, pentru ca i-ai stricat culoarea parului...

• M-am simtit neindreptatita, manipulata si controlata, dar cred ca lucrurile adevarate sunt greu de demonstrat atunci cand trebuie sa le demontrezi, nu o sa pot schimba asta.
• M-am trezit de pe o zi pe alta in Viena la concert Placebo si a fost o experienta excelenta alaturi de mama mea. Cred ca ne-a prins bine amandurora mini vacanta si am mai recuperat din noptile pe care le petreceam in bucatarie la povesti cand eram acasa.
• Am fost si sunt mandra de spiritul revolutionar al tatalui meu si chiar cred ca mai trebuie sa existe oameni care au principii, care isi asculta si respecta vorbele spuse, care cred ca se mai poate schimba ceva… Ma bucur ca m-a invatat si pe mine asta si ca poti invata ceva nou in fiecare zi.
• Poate ca am indepartat oameni, dar asta inseamna ca nu au ce cauta in jurul meu, inseamna ca nu aduc pozitivism in viata mea si nu vreau sa imi distruga statutul de happy kid.

Mersi Youth Cluj Napoca

• Am vorbit mai putin cu fratii mei si imi pare rau pentru asta, dar sa fie convinsi ca ii am in mintea mea in fiecare moment si ma gandesc tot timpul cum ar fi fost daca… Cum ar fi daca as locui in acelasi oras cu sora mea si ne-am vizita, ne-am spune toate secretele, ne-am tine spatele una alteia, ne-am sprijini cand ne-ar fi greu si am uita de noi prin puburi cand am simti ca viata nu ia o intorsatura buna. Cum ar fi fost daca fratele meu m-ar certa pentru ultima tampenie pe care am facut-o, dar m-ar salva de acolo imediat, m-ar apara cand mi-ar fi frica de lumea inconjuratoare, mi-ar arata ultimele albume tari sau ce piese a mai invatat la chitara si m-ar obliga sa imi doresc mai mult si mai mult si mai mult. Cum ar fi daca as cunoaste sentimentul de dor, cum ar fi daca nu as fi convinsa ca oricine apare around, dispare pana la urma... Probabil ca as avea mai multi prieteni acum… sau probabil as crede ca am mai multi prieteni…
• Am inceput sa invat spaniola si sper sa ma tin de treaba… pentru ca sunt tare stangace in lumea asta a limbilor.
• Am avut putin mai multa inima decat in 2012, dar nu cred ca mi-a ajutat neaparat la ceva…

Niciodata nu pot sa ma rezum la cateva randuri si imi era dor sa stau in coltul meu de muzica si cuvinte. Am plecat ca imediat vine 2014 peste mine…

Nevăzut

Te-am vazut ieri cu capul in pamant prin centru, cred ca numarai gumele scuipate pe jos. Ma tot gandeam daca sa te abordez sau nu, dar pana la urma am preferat sa ma fac nevazuta si sa te urmaresc... Oricum, intrebarea mea era: ti-ai inchis ochii, sufletul sau doar telefonul?

Fallin'

Stii... vorbeam de stele cazatoare. 

Tu chiar vrei sa mi le daruiesti mie pe toate? Unele mele dorinte pot fi atat de crude...

I'm your color

Ti-ar placea sa imi vezi unghiutele azi. Sunt asa ingrijite. Le-am facut scurte, ca de copil. Le-am taiat cuticulele si le-am vopsit in culoarea ta preferata. Stiu ca daca acum ai fi langa mine nu ti-ai mai lua ochii de la ele.

De atunci...

E ciudat cum unele lucruri care erau totul pentru mine atunci, acum de abia le mai simt prezenta, de abia mai starnesc un zambet, de abia mai starnesc o lacrima, de abia mai starnesc un sentiment...

21

Lista mea cu ce s-a intamplat in decursul unui an continua si de data aceasta, chiar daca nu am mai avut postari de la ultima spovedanie de la revelion.

Au mai fost postari scrise, cu zecile, dar am preferat sa nu le postez sau sa le scriu cu pix alb pentru a nu supara unele persoane si a nu-i face pe altii sa se simta prea mandri in pielea lor. Fiecare erau de fapt departe de asa ceva.

In fine,

• In primul rand, am avut cea mai frumoasa zi de nastere de pana acum. Am fost inconjurata de prieteni din multe grupuri si foarte diferite, dar s-au lipit foarte usor unii de altii. Au fost acolo langa mine la momentul potrivit: cand eram pe mese, cand eram sub mese, cand eram in piscina, cand pregateam gratarul sau cand purtam o discutie foarte sofisticata. Le multumesc in fiecare zi pentru acele doua zile.
• Am organizat un Summer Univesity in jurul Transilvaniei si am bucurat 30 de oameni din 9 tari cu minunatiile romanesti, ospitalitate si fete frumoase.
• A venit sora mea acasa si am reusit sa petrecem acel timp al surorilor pe care nu l-am avut niciodata, sa chicotim noaptea sub plapuma, sa facem nebunii de care radem in hohote la telefon, dar care raman strict secrete, sa ne aranjam, sa ne machiem, sa ne dam sfaturi… exact cum ar trebui sa faca doua surori.

• Am facut lucruri pe care nu am crezut niciodata ca am sa ajung sa le fac.
• Mi-am indeplinit dorintele (tampite le-as numi acum, dar) pe care le asteptam demult.
• Am suparat prieteni, i-am dezamagit, i-am pierdut... dar prieteniile apar la orice colt de bloc, asa ca mi-am facut altii noi. In schimb, prieteniile adevarate... acelea sunt putine si profunde, dar de acelea tin si cu dintii daca trebuie.
• Am ramas fara niciun sentiment la un moment dat si chiar nu mai stiam ce sa fac si cum sa fac si ce ar trebui sa fac, dar ochii deschisi rezolva multe lucruri, atat ca am stat mai mult timp adormita.
• Am spus minciuni si rautati doar pentru a scapa basma curata.
• Am facut lucruri de care nu as mai vrea sa aud, dar care totusi imi pun un zambet pe fata cand imi revin in minte.
• Mi-am petrecut cel mai frumos Craciun in familie si am primit cele mai frumoase cadouri.
• Am ajuns sa am masina mea si sa pot sa imi suflu „pletele” in vant pe ritmuri de muzica adevarata.
• Am suparat oameni foarte frumosi si nu meritau, dar apoi, in mica parte, m-au inteles.
• Am facut o escapada din realitate si am ajuns in Maribor (Slovenia) si Doamne bine mi-a prins si Doamne cata energia a putut exista in interiorul meu; probabil toata energia pe care am risipit-o vara in toate noptile care se faceau zile fara niciun motiv .

• De acolo am ajuns in Budapesta pentru cateva zile, unde am vazut cum e sa dormi 2 ore pe noapte si apoi sa stai concentrat 10 ore pe zi, dar sunt ok, chiar daca am invatat cum e sa dormi pe scaun.
• De Sighisoara, concertul anului si Peninsula nu mai zic nimic, ele sunt obligatorii. Asadar, Festivalul Medieval de la Sighisoara in acelasi camping cu metale cu 5 lei, Red Hot Chilli Papers si Peninsula. Peninsula cu nopti albe de la cine te astepti mai putin si zile portocalii de la cine te astepti, dar le transforma repede in verzi. Diferenta e ca anul acesta cele 3 evenimente m-au facut sa-mi pun foarte multe intrebari, dar fara sa gasesc vreun raspuns.
• Am fost in culmea fericirii cand am ajuns in orasul meu iubit si mult asteptat Paris, si culmea, am ajuns asa cum era scris: indragostita. [Multumesc!]

• Am stat o saptamana pe o barca pe un canal din Amsterdam cu alti 9 oameni dragi, unde am vazut adevaratul nonconformism, am vazut ce inseamna viata de acolo, strazile inguste, femeile in toata splendoarea lor si alte lucruri care trebuie sa ramana in Amsterdam.

• In urmatoare luna am fugit pana in Germania cu autocare, avioane, 5 trenuri schimbate, dar am vazut ca neamnul e neamt, sa-i spunem asa, nu sunt doar povesti.
• M-am dezamagit singura si putea sa mi se intample orice. Well, am scapat.
• Am luat hotarari mari si m-am tinut de ele.
• Am luat si hotarari care ar fi trebuit sa fie mari si nu m-am tinut de ele.
• Mi s-au indeplinit toate poftele si dorintele de orice fel, sunt constienta de asta si va multumesc in fiecare zi, dragi parinti. :)
• Am luat decizii aiurea de moment, dar m-am bucurat de aiurimea lor… pentru ca Yin & Yang isi face aparitia peste tot.
• Ne-am mutat intr-o casuta draguta pe un deal si tare ne place.

• Am vrut ca unele nopti sa nu ne mai termine, iar alte sa treaca inainte sa clipesc a doua oara. Nopti pe care as vrea sa le uit si nopti pe care am sa le tin ascunse toata viata.
• Am vazut ce inseamna sa iubit cu adevarat.
• M-am bucurat de nopti in hoteluri, de asternuturile lor albe, de privelistea lor minunata de la geamurile imense si am plecat in fiecare dimineata cu un zambet vinovat.
• Am vrut candva sa ajung presedinte AEGEE si am reusit… dar sa vedem de acum incolo cum va merge treaba…
• Am terminat festivitatea si m-am bucurat sa vad cati oameni au fost alaturi de mine. Patri, esti o minunata.

• Am fost din locuri naravase in locuri sofisticate, de la tenisi si bocanci rupti in care intra apa la pantofiori si rochite din dantela.
• M-am impus si am cerut sa fiu respectata.
• M-am prefacut doar ca sa castig mai mult teritoriu pentru mine.
• M-am intristat si am vrut sa fiu lasata in pace, dar nu am rezolvat nimic cu asta.
• Am sarit in sus pentru micile bucurii… pentru ca cele imense m-am lasat fara cuvinte.
• Si as mai adauga… multe, tare multe, dar vezi tu, tot anul acesta a venit si licenta pe capul meu... si mai bine ma intorc la treaba.

Poza de la 21:

Pentru simplul fapt ca... le-am rezolvat pe toate.

click

Oscilatii obligatorii [2012]

Anul 2012 a avut parte de muuulte oscilatii; cele mai multe oscilatii de pana acum. 

Pe moment multe te sperie, dar dupa ce trec si privesti in urma, toate te fac sa zambesti.

• Am bagat cutitul intr-o rana deschisa, apoi l-am rasucit putin doar pentru satisfactia-mi perosnala.
• Am facut cel mai urat lucru si fara un pic de demnitate acolo si asteptam sa platesc pentru asta, dar am ajuns tot acolo de unde am plecat. Ce mai poate fi interesant daca totul se reduce chiar si la cele mai ridicole dorinte ale mele? Pentru ce?
• Am vazut diferenta dintre vorbe si fapte, dintre caracter si demnitate, dintre puterea de a pune adevarul crud in fata ta sau de a te ascunde dupa deget.
• Mi-am muscat limba de multe ori si am ales variant de a ignora.
• Am avut cea mai tare zi de nastere de pana acum. Soare, baie, iarba verde, muzica si muuulti prieteni dragi.
• Am vazut, la un moment dat, ca mintea imi este indreptata intr-o directie si asteptarile in alta, iar aceste doua nu se pot intalni niciodata… Am renuntat.
• Mi-am dat seama ca uneori nici eu nu ma inteleg pe mine… asa ca nu stiu la ce sa ma astept de la altii.
• Am vazut cum destinul isi spune cuvantul in viata mea si cum scoate lucruri la iveala.
• M-am comportat urat cu oameni dragi din jur, cei mai importanti chiar, dar tot au avut rabdare cu mine (multumesc!)
• Am vazut diferenta dintre a fi cineva langa tine si a fi langa tine cineva.
• Am reusit sa ma detasez de oameni, idei si situatii.
• Mi-am trecut in cartea mea cu amintiri intamplari grozave, de care rad pe sub mustata de fiecare data cand mi le amintesc.
• Am facut ca lucrurile sa ramana acolo unde trebuie, nu sa le tot trag dupa mine…
• Am scris muuuuuuuuuuuuuult, atat pagini ascunse, cat si pagini lipite fara groaza pe toti peretii.
• Am vazut ca pentru cei care isi doresc ceva cu adevarat, nu exista nicun obstacol, si sunt absolut sigura ca sunt in stare sa mute multii din loc.

• Am castigat prieteni, am pierdut prieteni… dar nu prea ma pricep eu la capitolul acesta, asa ca… nu puteam face nimic mai mult de atat.
• Am vazut ca trebuie sa stii cand sentimentele pot fi implicate si cand nu… totul va fi mult mai simplu asa.
• Am petrecut nopti de neinteles, nopti ciudate, nopti pe care nu vreau neaparat sa mi le amintesc, nopti dupa care si acum rad in hohote, nopti care raman un mister, nopti care raman sub semnul intrebarii si nopti care incep usor si se termina asa cum nu ti-ai fi putut imagina niciodata… Asta doar asa, pentru ca imi plac noptile albe si pentru ca anul acesta au fost cele mai tari nopti albe. Colectia continua…
• Am vazut ca poti primi ajutor de la oamenii de la care te astepti mai putin.
• Am comparat oamenii pana la ultima farimatura de pe masa si stiam ca nu o sa ajung nicaieri cu asta, dar nu m-am putut opri nici in ultima clipa.
• M-am bucurat de scrisorile lungi primite in miez de noapte doar pentru a-mi deschide ochii, chiar daca au avut in jur multe lacrimi si cuvinte urate. Stiam ca o sa le dau dreptate intr-un tarziu.
• Am vazut ca pana la urma majoritatea lucrurilor se reduc la dorinta nebuna de a castiga.
• Mi-am dezvaluit unele secrete uriase, in schimbul altora, dar stiu ca au ramas pe maini bune, undeva, calatorind intr-un autocar inghesuit.
• Cand am fost absurda, am vrut sa fiu absurda!
• M-am bucurat cand am vazut ca inca sunt un subiect viu, cand eu credeam ca am apus de mult…
• Am ramas perplexa cand am vazut diferenta dintre doua mesaje primite la doua minute distanta. La fel si cu scrisorile, primite la doua zile diferenta. Hotarati-va! Vorba aceea, cati ani aveti?
• Am avut ocazia sa fug la Patricia, sa ne distram, sa povestim, sa dezgropam ganduri uitate, sa ne simtim bine una in prezenta celeilalte si sa radem pana avem crampe la abdomen, asa cum o faceam mai demult.

• Am stors lacrimi de la mai multi oameni si acum cand ma uit in trecut, nu am inteles-o pe absolut niciuna. Unele au fost pentru frica zilei de maine, pe dorinta de victorie, pentru obisnuinta, pentru disperarea de a incepe o alta etapa din viata, pentru prostia imensa de a crede ca 2 saptamani pot schimba ceva si pentru constiinta pe care rezi ca o duci peste mari si tari. De ce?
• Le-am multumit in fiecare noapte celor care au avut rabdare cu mine chiar si in cele mai critice momente.
• Mi s-a umplut sufletul cand am vazut ca un singur text poate fi interpretat de 3 persoane diferite in 3 feluri diferite, cu 3 personaje diferite si plasate undeva in 3 intamplari reale din viata mea – doar pentru asta mai exista acest blog. Va iubesc. Eu bat campii si voi interpritati.
• Am vazut ca poti sa ajungi sus repede si sa cazi cu aceeasi viteza… sau poti sa ajungi sus tot urcand cate o scara, o scara bine echilibrata.
• Am reusit sa ma intalnesc cu Emma si sa petrecem momente speciale impreuna, din prima noapte in care ne-am regasit, pana in ultima. Am fost exact ca cele doua surori care ar fi trebuit sa fim intotdeauna… cu soaptele de sub plapuma, planurile marete povestite in baie, ascunzisurile din masina si noptile care ne puneau un zambet tâmp pe faţă a doua zi. Totul se poate intampla firesc si cele mai tari sentimente ti le da simplul gand identic… astfel ziua poate sa dureze si 36 de ore.

• Am creat povesti, multe povesti… care nu aveau ce cauta in mintea mea, dar m-am bucurat de ele atunci… si uneori ma mai bucur si azi.
• Am ras in hohote cand am primit mesaje, mailuri, scrisori nervoase si eu nici macar nu aveam o casa stabila unde sa stau, nu aveam net si dormeam in fiecare seara la altcineva cu cele 3 tricouri din geanta… exact la dorintele oamenilor si la cum am putea salva universul (daca as disparea eu) m-am gandit…
• Am incercat sa ii invat pe altii ca unele amintiri trebuie sa ramana in aeroport, in zona gri… dar uneori constiinta e prea mare.
• Mi-am concentrat unele experiente intr-un sigur an, desi ar fi trebuit sa se intanda pe muuult mai mult timp… dar ne distram bine la telefon cand vorbim despre asta.
• Am facut promisiuni mari, dar nu le-am respectat daca nici altii nu le-au respecat pe ale lor. Ba mai mult, eu le-am sters total, dar mesaje inca primesc.
• M-am trezit cu o masina in fata casei de Craciun si nici acum nu stiu cum sa multumesc pentru asta. Draga mea Michelle, o sa ne intelegem de minune! Tu ai sistemul audio, eu aduc muzica.

• Am stat ore intregi lesinata pe nisip in timp ce marea mi se juca cu degetele de la picioare, fara sa fac nimic. Nimic, nimic.
• Am vazut ca sunt oameni care pot salva situatii fara sa faca mare lucru.
• Mi-am suparat prieteni apropiati, dar situatia scapase de sub control si nu mai puteam sa o redresez. (Imi pare rau!)
• Trei cuvinte simple au reusit sa imi indeplineasca visul nemuritor: Mergem la Paris – abia astept!
• Am dormit intr-o sala de sport impreuna cu alti 800 de oameni si mi s-a parut cea mai tare experienta din viata mea.
• M-am bucurat si am ras in hohote de disperarea celorlalti.
• Am vazut ca si cel mai profund sentiment te poate insela.
• Mi-am petrecut cele mai faine zile in camin (si mai ales cu cel mai fain om... Larisa mea)

• Am facut lucruri din mila, am sperat ca o sa mearga, dar era imposibil.
• Am avut incredere deplina in ceva ce insemna totul, iar apoi totul s-a transformat in nimic.
• Am facut lucruri pe care mi le doream de ani de zile si lucruri pe care nu mi le-am dorit niciodata.
• Am urcat pe munti si am facut baie in Mediteraneana.
• Am trecut cel putin 3 granite, asa cum mi-am dorit.
• M-am simtit singura cand nu eram si m-am simtit implinita cand de fapt eram mai singura ca niciodata
• Mi-a placut sa ii vad pe altii atat de stresati cand eu eram intr-o stare flegmatica leganand o bere in mana.
• Am crezut ca s-a terminat totul cand de fapt, incepea totul.
• Am ajuns, la un moment dat, sa nu mai am niciun sentiment: frica, rusine, groaza, respiratii taiate… nimic. Parca totul pica intr-un trecut foarte indepartat incat il vedeam in ceata. Am primit ochi mari in jur, uimiti si rusinosi, dar… tot degeaba.
• Am invatat sa iubesc mai tare, de mai multe ori si in mai multe feluri, dar cand urasc, urasc in acelasi mod.
• Am vazut ca mai exista respect, onoare si demnitate in lumea asta.
• Am zburat mult de acasa pentru ca nu trebuie pierdut niciun moment din viata noastra… si nu ia-am inteles pe cei care nu au facut-o.
• Am inselat fara sa am vreo remuscare.
• Am vazut muuuult teatru, dar nu e indeajuns.
• Am avut un sentiment pentru o secunda pe care nu l-am mai avut pana atunci si m-am speriat. Apoi am vazut ca sentimentul poate sa revina si nu e asa mare lucru… si de atunci m-am hotarat sa nu mai vorbesc fara mine.
• Am transformat tot răul intr-un gand pozitiv.
• L-am avut pe Eddie langa mine pentru sarbatorile de iarna si totul s-a transformat in cea mai frumoasa vacanta de Craciun. Am reusit sa povestim tampenii, sa facem misto unul de celalalt, sa ascultam muzica, sa cotrobaim in sertare pentru poze si alte lucruri vechi si am simtit apararea unui frate mai mare, imbratisarea protective si dragalaseniile de care nu am avut parte pana acum.

• Mi-am repetat obiceiul din fiecare an si vreau sa continui pentru ca de fiecare data imi da tot mai multa emotie. J
• Am vazut ca mai exista oameni care isi doresc (si reusesc) sa te faca sa te simt pe primul loc in lumea asta mare… si nu ramai iar in spatele lor si a altor bunuri.
• M-am transformat intr-un om muuult mai puternic decat eram.
• Am vazut ca oameii aud numai si numai ce isi doresc ei sa auda.
• Am petrecut cel mai frumos Craciun de pana acum.
• Capacitatile mele de indiferenta au ajuns la cote maxime.
• Am invatat ca faptele sunt fapte si cuvintele doar cuvinte.
• Am vazut ca in orice faci, cel mai mult conteaza persoana de langa tine
• Pe la sfarsit de an am invatat sa pun si baza pe cuvintele pe care le arunc pe gura…
• Am facut mult mai multe lucruri pozitive si am avut mult mai multe bucurii decat toate rautatile de aici, dar intr-o spovedanie, acelea nu sunt interesante.
• Le-am multumit in fiecare zi, chiar daca nu am folosit cel mai bun ton. Le-am multumit pentru ca au stiut sa ma faca sa ma simt iubita, m-am invatat ce inseamna onoarea, demnitatea, respectarea cuvantului dat, m-am invatat sa apreciez valoarea lucrurilor, nu pretul lor si nu m-au lasat absolut niciodata singura.

• Am vazut inca o data ca sunt cel mai norocos om din lumea aceasta.
• Mi-am dat seama ca nu sunt cea mai buna prietena cu revelioanele, dar pe cel de anul acesta nu vreau sa-l stric, chiar nu vreau.

Asadar, dragilor, nu mai trageti pisica de coada ca pana la urma ramane fara ea! 

Sa vina 2013!

As fi vrut sa...

Lucrurile se schimba de la om la om, depinde cu care vorbesti, nu? Se schimba trecutul, se schimba viitorul si toata acea revizuire a vietii nu mai are nicio importanta… e ca si cum nu ar fi existat niciodata. Nu ne mai cade nimic din cer si totul este amanat.

Trebuia sa-mi fi dat seama atunci...