BON JOVI - I'LL SLEEP WHEN I'M DEAD
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Despartire...

Andrei, cel care miroase grozav de bine si are papuci, pantofi, adidasi (ce-or fi) frumosi. Se pare ca nu s-a multumit sa ne intalnim numai la data stabilita… sau poate destinul nu a vrut asta, el asa zice, dar nu il cred… asa ca ne-am intalnit, ne-am intalnit, ne-am intalnit… pana intr-o zi: – sa incepem cu inceputul –

Eu am un prieten de un juma de an (sau mai bine zis aveam, asa cred... dar imi place sa vorbesc la present, e mai palpitant). Hai sa-i dam un nume… un nume cat de cat frumos ca nu vreau sa se supere pe mine. Vlad. Da, mie imi place Vlad, e ok. Ne intelegeam super bine, am facut multe tampenii impreuna, radeam in hohote in fiecare zi, dormeam pe covor, ne placea sa facem baie impreuna, umblam cu ochelari de soare pe drum cand ploua mai tare, numai asa ca sa aratam vremii ca nu ne poate strica ziua si ne ajutam unu’ pe altu’ sa facem abdomene seara. Era tare, dar apoi fiecare a inceput sa isi vada de drumul lui mai mult, sa isi ocupe timpul cu altceva si nici nu stiu cum am ajuns in starea aia, dar parca eram doar iubiti de weekend.

Nu m-a deranjat treaba asta, aproape ca nici nu mi-am dat seama, dar am dat de tipul din autobus, cel de care am vorbit la inceput. Andrei, asa-i ziceam eu. Era interesant tipul, stia multe si imi placea sa vorbesc cu el. Nu vorbeam niciodata de vietile noastre, nu discutam probleme intime, probleme personale, de familie, doar generalitati, poate de aia era mai interesant… ca generalitatile astea pareau sa nu se mai sfarseasca.

M-am intalnit de multe ori cu el, in timpul saptamanii mai mult. Vlad nu aveam cum sa afle, cu el eram in weekend… oricum aveam doua telefoane, doua adrese de e-mail, doua nume, doua moduri de a vobi, doua moduri de a aborda un subiect, aproape doua identitati. Normal, cu Vlad eram cea reala, cu Andrei ma distram doar. Ne-am mai si pupăcit noi, ii placea sa ma tina de dupa cap prin parcuri, mergeam des la cinema, ne asezam in ultimul rand si ne sarutam tot filmul, asta era regula…iar apoi fiecare trebuia sa povesteasca ce a inteles din film, ne amuzam copios! Faceam chestii minore, nu vroiam complicatii… ne simteam bine, atata tot.

Cel putin mie mi se pareau minore… numai ca azi am avut ore seara, de la 6 la 8, amandoi stiau asta, chiar nu minteam, mai ales pe Vlad, numai ca nu ii ziceam cu cine am fost acolo si acolo si acolo, dar nu am mintit niciodata, serios! Culmea a fost ca li s-a facut dor amandurora de mine. Andrei cum e mai ştrulubatic s-a gandit sa vina sa ma scoata de la ora, m-a zapacit mult prin mesaje, a intrat in sala de curs, a inventat tot felul de urgente si la ora 7 radeam ca doi tampiti pe holurile facultatii de ce nebunie am facut.

In tot acest timp, Vlad si-a dat seama ca ne-am cam indepartat in ultimul timp si s-a gandit sa recupereze. Asa ca s-a gandit sa imi faca o surpriza si sa ma astepte in faţa facultatii. Bineinteles, a venit mai repede ca sa fie sigur ca ma prinde chiar daca ne lasa profa mai repede, cum face de obicei.

Ce a urmat? Pai Vlad statea cuminte in faţa facultatii si ma astepta… si dintr-odata apar eu cu Andrei (care ma tinea de dupa cap) razand in hohote. Vlad a ramas cu gura deschisa si astepta o explicatie, cand ajungeam in dreptul lui. Eu l-am vazut de cum am iesit pe usa. M-am facut ca nu il vad, am continuat sa rad cu Andrei, desi in mintea mea imi ziceam “sunt moarta, dar trebuie sa ies cumva miseleste de aici”. Andrei săracu nu avea niciun gand, nici macar nu stia ca exista un Vlad, darămite sa il recunoasca.

Am ajuns amandoi in faţa lui Vlad, i-am dat mana de-o parte lui Andrei si am zis un “Saluuuut” foarte dragut si cu un zambet larg pe faţă. “Vlad, el este iubitul meu Andrei, Andrei, el este iubitul meu Vlad… mmm, de aici va descurcati voi” si am plecat. Pur si simplu am plecat. Au ramas amandoi in mijlocul trotuarului, m-au strigat fiecare pe un nume diferit si se uitau dupa mine.

Imi pare rau, dar nu avea rost sa facem scandal in mijlocul strazii, suntem oameni civilizati, nu? Si pentru ca sunt fata de treaba, mi-am lasat si telefoanele deschise! Asa ca acum astept miile de apeluri care cer explicatii, sper doar sa nu sune in acelasi timp ca iar se complica treaba… sau poate s-au “luat de brat” si au mers amandoi la o bere, pe mine m-au injurat de doua ori si m-au dat uitarii, cine stie.

Nirvana-the man who sold the world
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Oh no, not me
I never lost control

Un miros grozav si papuci frumosi

Am mers azi cu autobuzul. De fapt in fiecare zi merg, petrec ore intregi acolo si nu ma deranjeaza, imi chiar place, dar numai cand gasesc loc la geam. Clujul e foarte diferit vazut printr-un geam de autobuz, serios! Iti da alte sentimente, parca e altul, parca altfel de oameni il invaluie,parca.... in fine, nu despre asta vroiam sa vorbesc acum. Ideea era ca am avut o “calatorie” putin mai diferita.

Eram asezata la geam intr-un 30 de ăla frumos si peste doua statii vine un tip si se aseaza langa maine. Nu era mare lucru, era un om simplu, un tinerel, dar mirosea incredibil de bine. Nu imi venea sa cred, parca asa senzatie nu am avut niciodata. 

In mod normal mi-as fi vazut de drum, de privitul meu pe geam, de mediatiile mele sau ce citit, dar de data asta nu m-am putut abtine si mi-am lipit cu nerusinare nasul de gatul lui. S-a speriat putin, a tresarit, dar a inceput sa rada... probabil era constient de mirosul ce-l lasa peste tot pe unde umbla. Mirosi foarte bine, am balbait eu acolo. Mersi, si tu ai ochi frumosi, mi-a raspuns foarte direct. Am zambit si am plecat de pe scaun fara sa intorc capul… era momentul meu, ajungeam in statie (nu in cea care trebuia, dar trebuia sa ies din situatie cumva). 

Nu merg bine 5 metri ca aud o voce din spate “Hei, unde mergi?”. Era tipul, a venit dupa mine! “Nicaieri”, i-am raspuns (minteam, dar unu la mana, asta mi-a fost primul raspuns care mi-a venit pe moment si doi la mana, acel nicaieri mai putea sa astepte). Tu? intreb eu. Nicaieri.

Si uite asa m-am trezit cu un “nicaieri” care continua sa miroasa al naibii de bine pe o banca, intr-un mijloc de oras vorbind despre muzica, despre conceptiile oamenilor, despre natura, despre caramizi, melci, tigari, fete cu sâni uriaşi, cafele aromate si cinematografe. Era chiar interesant tipul si avea papauci draguti… iar cand am epuizat toate aceste subiecte (care nu pot sa imi dau seama de unde au pornit) ne-am dus fiecare in treaba lui.

Eh, de data asta nu a fost asa cum fac de obicei, tu du-te, eu ma duc si poate ne mai intalnim peste vreun an, doi, din intamplare… Nu! Ne vedem in 25 februarie tot in autobuz :) asa am simtit de data asta.

I-am zis sa foloseasca acelasi parfum, dar sa nu exagereze numai ca sa fiu eu impresionata. Si i-am mai zis ca isi spele papucii, sa fie chiar frumosi, nu doar draguti. Oricum… tot am lasat un pic de mister la mijloc (altfel nu se putea). Habar nu am cum il cheama! Nu l-am lasat sa-mi zica numele, dar hai sa-i zicem Andrei, nu vreau sa aiba un nume prea interesant.

Give me a reason

La un moment dat totul se rezuma la trecut, la ce a fost, la cat de bine ne-am simtit atunci, la serile nedormite de acum nu stiu cate luni... si pur si simplu uitam sa mai spunem de abia astept sa mergem la film, vineri ne imbatam si dormim pe covor, saptamana viitoare mergem la munte ca uiteeeee ca zapada mare e afara sau hai sa ne plimbam! 

Gata, toate astea sunt depasite, uitate undeva... si ramanem blocati intre prezent si trecut si vorbim la telefon. Toaaaata ziua! Despre ce am facut eu, despre ce ai facut tu, despre ce urmeaza sa fac eu, despre ce urmeaza sa faci tu, in schimb despre ce urmeaza sa facem noi nu pomeneste nimeni nimic. Ne uram noapte buna, ne trimitem saruturi, virtuale sa le zic asa pentru ca nu simti nimic. Sarutul adevarat si imbratisarea de noapte buna au ramas pierdute acolo departe undeva... intr-o luna de octombrie probabil.

Honey, nu stiu ce faci tu, dar eu ma duc in oras cu fetele. Nu stiu cat stau, nu ma astepta acasa, dorm la Cristina :)

Portishead-Glory Box
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

- Give me a reason to love you, baby - 

14 februarie

Daca tot a venit 14 februarie si unii umbla cu ursuleti rosii uriasi in mana sa-si astepte prietenele in fata liceului, altii ascund inimioare in banci, altii daruiesc o floare, ies la ceai, se plimba in frig sau pentru cei care se uita la T.V. toata ziua, pentru cei care stau si isi plang de mila, cei care se cearta, cei care sunt singuri toata ziua sau invata pentru examenul de maine... eu am gasit un articol dragut (de-al Dianei Cosmin) si mi se pare potrivit: AICI

Happy sau unhappy Valentine's Day! Cum vreti... pentru mine e doar 14 februarie si nu am nici un sentiment in plus (dar nici in minus)

Van Halen - Ain't Talkin' 'Bout Love
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Anti Valentine's Day - part three

Concert Anti Valentine’s Day 2011 @ Irish Pub:

Am fugit iar „la o prietena acasa ca e chef”. M-am dus cu mult inainte, de abia se deschisese barul, dar nu mai aveam rabdare. In ultimele zile numai la asta m-am gandit si tot simteam ca trebuie sa ma ascund ca sa nu mi se veda gandurile pe infatisare.

Stateam chiar langa scena, era aproape gol in rest. Am zis ca e mai bine sa fiu acolo, poate ma vede el si macar nu am sa sar pe el de cum intra, sa vada ca m-am tot gandit si asa mai departe. Acum nu mai aveam probleme daca o sa ma recunoasca sau nu, era imposibil sa nu.

Stau, stau, stau. Nimic. Eram constienta ca am venit prea devreme, dar deja ma simteam prost cum stateam de atata timp cu o bere in mana, de care imi era greata oricum, am luat-o asa de forma, sa nu par singura, vorba aia. Pot sa spun ca in acea clipa mi-am dorit sa fiu fumatoare. Cred ca as fi fumat tigara dupa tigara. Fumatorii sunt cool cand sunt singuri. Ai impresia ca sunt acolo prinsi in lumea lor si nimeni nu ii poate deranja. Nu arata crispati, nu ai impresia ca sunt singuri sau ca asteapta/cauta pe cineva. Sunt doar ei cu tigara si e atat de bineeee.

Mai era putin si concertul trebuia sa inceapa. Am facut ceva "ture" pe acolo, deja era multa lume. Tot nimic. Dar cand ma intorc la un moment dat... il vad printre oameni, acolo departe undeva, tot cu parul prins, tot cu camasa neagra (la intuneric), tot cu pantalonii putin lasati si tot cu gesturile specifice. Dar era cu doua fete. Pot sa spun ca nu asta era imaginea pe care vroiam sa o vad, dar trebuia sa ma fac vazuta cumva. Aaaah, pentru o secunda m-am gandit ca mai bine nu ma duceam, cum sa intru asa in vorba?! Ce sa ii zic? [Desi nu ar fi trebuit sa fie asta o problema, suntem prieteni, un fel de...]. Am mai stat putin sa il urmaresc, sa stiu daca il bat pe umar sau imi pun gluga in cap si o tai acasa... si ce am vazut?! Vorbea vorbea, gesticula, dar tot timpul se uita intr-o parte si in alta, se vedea ca e intr-o cautare continua... eh, acum era sansa mea!

Pentru ca sunt un om foarte "curajos" de felul meu la treburi de genu' asta, mi-am pus telefonul la ureche si am fugit afara bolborosind ceva aiureli. Am trecut pe langa el, dar era cu spatele. Nu am stat mult, nu mai aveam rabdare. Strategia era: merg acolo, asa cu capul in aer si fac cumva sa dau de fata lui, sau sa ma bat de el sau sa ii atrag atentia... sau sa cevaaaa oriceee.

Am respirat adanc, m-am dus iar in partea aceea si aaaaah ca imi era „mai in drum” decat ma asteptam. Un zambet urias pe faţa mea, un zambet larg in ochii lui, m-am apropiat de el ca si cum acum l-as fi vazut pentru prima data si am zis „Heeeeey”... cam atat am apucat pentru ca m-a tras spre el si m-a sarutat, si m-a sarutat si m-a sarutaaaat pentru urmatoarele cateva minute. Nu mai conta ca a inceput concertul, nu mai conta cine sunt acele tipe, nu mai conta unde sta sau bratele care ma asteptau acasa. Eram doar noi doi in sarutul acela care as fi vrut sa nu se mai sfarseasca niciodata.

Cand ne-am dezlipit unul de celalalt, fetele pareau sa se uite la noi foarte incantate, nu mai intelegeam nimic.

- In sfarsit te cunoastem si noi ca in ultimele zile numai despre tine a vorbit, a spus una dintre ele.

- Ea e sora mea si prietena ei, mi-a explicat, nu au vrut sa ramana acasa, nu m-au crezut cand le-am povestit despre tine... si atunci parca am inceput sa inteleg totul (aproape totul, destul pentru cat aveam nevoie)... Deci s-a gandit si el la mineeeee!!!

N-am mai stat la pierdut timpul, ne-am dus in primul rand la concert apoi ne-am continuat ritualul ca in fiecare an. Ma gandeam ca de data asta nu il mai las sa fuga, ca am sa ii pun o gramada de intrebari, sa stiu totul despre el, dar parca nu era timp pentru lucruri serioase, trebuia sa savuram momentul.

Ne-am dus de mana pana afara, nu ne mai puteam lua privirile unul de la celalat, m-a luat in brate si m-a sarutat de o mie de ori... iar cand a venit momentul sa ne despartim unul de calalalt am vrut sa il intreb (asa cum mi-am promis) unde sta, sau sa imi spuna numele complet sa il caut, sau sa merg cu el, sau un numar de telefon, orice, dar mi-a acoperit gura cu un alt sarut si mi-a spus: „Nu strica totul acum!”. „O sa-mi lipsesti enorm”, i-am spus eu de data aceasta... „Totul va fi minunat, o sa vezi” si a plecat. A plecat. A plecat, iar eu am ramas infipta in pamant pana nu l-am mai vazut din cauza cetii.

Oare la anul va fi acolo? O sa pot sa astept atat? E atat de mult un an de zileee... Oh!

- The end - 

Billy Idol - Rebel yell
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Anti Valentine's Day - part two

2010, un an mai tarziu, aceeasi data, acelasi loc, acelasi eveniment:

M-am dus cu emotie, nu stiam daca o sa ma recunoasca, acum aveam parut scurt si rosu. Nu stiam daca o sa isi mai aminteasca de mine si de povestile noastre sau daca o sa vina, ca pana la urma nu stiam nimic concret unul de celalat.

Am avut o intentie sa nu ma duc, dar ma gandeam ca daca ma astepata? Doar eu i-am zis ca ne vedem la anul. Mi-am luat inima in dinti si am mers. Concertul inca nu incepuse, iar cand am intrat pe holul pub-ului deja respiram usurata, era la bar. Era imposibil sa nu ii recunosc parul stufos prins, care ii atarna pe tot spatele. A ramas la fel de chipes, doar ca anul asta avea si o tigara intre doua degete (dar nu a mai fumat pentru ca stia ca nu imi place). S-a intors pentru o clipa (eu mergeam spre el) si i-a aparut brusc un zambet pe faţă.

- Am crezut ca nu o sa ma mai recunosti, m-am schimbat mult, am zis eu.

- Da, dar ochii si mersul ti-au ramas la fel, mi-a raspuns zambind.

A fost o seara la fel de minunata ca cea din anul precedent. Iar ne-am zbenguit la concert, am mancat „sendviciul ăla mare” si grozav de bun, am ras in hohote, am uitat de noi acolo, ne-am dus de mana pana afara, acolo ne-am privit profund in linistea orasului parca atat cat sa ne ajunga un an... dar de data asta m-a luat in brate. M-a luat in brate, m-a strans sufocant de tare la pieptul lui si mi-a soptit: „O sa-mi lipsesti, o sa-mi lipsesti mult”. Cu greu ne-am desprins unul de celalat, dar tot asa, fiecare a luat-o pe drumul lui. „Apropo, imi place noul tau look”, a strigat apoi dupa mine.

Nopti intregi nu am putut sa dorm. Ma gandeam la rasul lui, la gesturile lui, la felul in care ma prinde de nas cand spun ceva dragalas, cum mai imi aranja atat de firesc cate o suvita de par sau cum imi dadea cate un ghiont cand eram rautacioasa. Si toate in cateva ore la un concert idiot.

M-am gandit mult la toate astea cand eram in bratele altuia, cel care ma astepta acasa si habar nu avea unde am fost. Asa a fost si in anul precedent, dar atunci nu ma gandeam la nimic, am considerat-o o joaca, nu ma gandeam ca o sa il chiar intalnesc dupa un an in acelasi mod si loc. Parea imposibil!

Nu ma simteam vinovata, nu aveam de ce, cu toate ca am mintit, dar il simteam ca pe un prieten bun. Un prieten bun de care acum vroiam sa stiu cat mai multe. Nu era corect, eram in bratele altuia de un an si ceva si imi placea asta, iar eu ma gandeam la altcineva. De ce vrem tot timpul ceea ce nu avem, iar cand obtinem si lucrul acela ne trebuie cu totul altceva?

Nu a durat gandul meu la nesfrasit... mi-a trecut in vreo 3 saptamani, stiam nu avea rost sa fac cercetari. Trebuia sa astept pana in anul ce urma si mi-am promis ca atunci am sa-l intreb macat unde locuieste, macar sa stiu daca e din oras cu mine, sa ii stiu numele de familie, sa stiu ceva mai concret despre el. Dar daca nu reuseam sa ajung in anul ce urma? Oricum... nu am spus nimenui despre asta, era secretul nostru.

- va urma - 

Anti Valentine's Day - part one

14 feb 2009, Irish Pub, concert Anti Valentine’s Day:

Eram incantata si abia astepam sa incepa concertul. Ma invarteam aiurea si la un moment dat in partea cealata a pubului vad un el. Imi placea cum isi misca mainile, asa ca m-am dus la el si l-am intrebat ce mai face. Era surprins, nu stia de unde sa ma ia, daca ma chiar cunoaste si nu intelegea ce vreau. Nu-i bagam in seama intrebarile si grimasele uimite, eu vroiam doar sa fie prezent langa mine, sa-mi vorbeasca si sa-i simt mirosul. L-am intrebat daca a mai fost la concertul asta si mi-a spus ca prima data a venit anul trecut. „Scuza-ma ca am intarziat”, i-am raspuns. Atunci a inteles ce e in capul meu, sau cel putin nu a mai pus alte intrebari si a intrat in joc.

Am stat la concert, ne-am zbenguit, am cantat, am ras pe seama versurilor misogine, era minunat! Am baut cateva beri impreuna, poate putin mai multe decat trebuia ca nu ma mai puteam opri din vorbit sau sa-mi sterg ranjetul de pe faţă. Ca sa ne mai revenim putin am mancat un „sendvici de ăla mare” din Irish, cel mai bun din oras. Atunci nimeni nu a mai putut scoate vreo vorba.

S-a incheiat concertul, s-a terminat si party-ul, deja se bagau scaunele sub masa. Ne-am hotarat si noi sa mergem. Ne-am luat hainele si pana afara m-a luat de mana. Era o senzatie incantatoare! Ajunsi afara... ne-am privit in ochi si fiecare a luat-o intr-o directie opusa. „Ne vedem la anul”, am strigat eu dupa el.

- va urma - 

Confesiune (pentru ca am telefonul inchis)

Am stat inchisa in camera mea aproape toata ziua. Ascultam o piesa idioata pe repeat (ca de obicei) si ma gandeam la tine… Altceva imi era in plan, am atatea de invatat, am examene, dar tu nu vroiai nicicum sa imi iesi din minte.

M-ai sunat de vreo 3 ori, dar nu ti-am raspuns, apoi mi-am inchis telefonul. Nu stiu de ce, parca imi era frica de vocea ta, parca imi era frica de ce o sa simt cand o sa te aud, de ce o sa imi spui si de ce o sa iti raspund, nu vreau sa gresesc. Nu vreau sa-ti gresesc, asa ca mai bine ma ascund.

Ma gandeam la tine, cel de ieri, ma gandeam la tine, cel de saptamana trecuta, cel de luna trecuta sau de acum 6 luni. Parca la fiecare gand ma patrundeau diferite sentimente aflate sub acelasi chip. Mi-e greu sa inteleg, sincer, ar trebui sa fii acelasi.

Am zambit de multe ori cand imi lasam gandul sa zboare… ma gandeam cum am facut noi dragoste cu peretii, cum ma invarteai pe strada parca eram intr-un dans continuu, cum mi-au trecut fiori cand m-ai prins prima data de mana. Ma gandeam la fapul ca esti in stare sa ma tii o noapte intreaga in brate si sa imi respiri in par, ma gandeam la momentele in care alergam prin parc, cand tu ma prindeai si imi spuneai “ce frumoasa esti”, la serile cand cand stateam pe canapea si ne priveam, iar tu imi spuneai zambind “oare de ce esti langa mine, nu cred ca te merit” si ma gandeam la bulgareala ce am avut-o azi iarna care s-a sfarsit cu un vin fiert langa semineu.

Nu stiu de ce mi-au venit toate aceste ganduri si de ce toate la un loc. Oare ma multumesc doar cu amintiri? Ma hranesc cu ele si mi-e frica de prezent? Nu stiu si nu inteleg de ce nu am avut curajul sa iti spun toate astea la telefon… l-am lasat trantit pe o margine ne pat sa cante singur.

Ma duc sa ma culc acum, nu-ti face griji, sunt ok, intotdeauna sunt ok, stii asta... dar iti dau totusi un mesaj sa-ti revii la tensiunea normala si te rog, nu ma suna dimineata cand vezi mesajul, te sun eu.

Noapte buna.

yann tiersen- L'apres midi
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

In the Cat Power mood

... since 3 days

Enjoy!

Cat Power - Werewolf
  

Atunci, in parcare…

Acum un juma de an eram intr-o masina in parcare cu picioarele pe bord; ascultam muzica si priveam linistea orasului… am ajuns la 5 dimineata acasa si am dat mesaje ipocrite spunand ce bine am dormit.

Atunci nu ma gandeam la prima sesiune, nu ma gandeam nici la faptul ca o sa treaca, nu ma gandeam la schimbarile ce iti apar in viata, nu ma gandeam ca sunt chiar asa de norocoasa, nu ma gandeam ca o sa mai plang vreodata sau ca o sa imi schimb crema de vanilie cu cea de capsuni.

Acum un juma de an aveam in palma o mana straina, careia nu-i cunosteam mersul venelor, dar cu care m-am obisnuit repede si a inceput sa imi placa. Atunci nu ma gandeam la feţele viitorilor colegi, nu ma gandeam la patul suspendat, nu ma gandeam la liniile de autobuz, ci la discursul de 20 de minute ce urma sa il am in cateva zile… in schimb nu ma gandeam ca o sa fiu in stare sa il tin si ca o sa fug o jumatate de ora dupa, fara sa imi intorc privirea in spate sau sa imi dau seama ca nu mai pot sa respir… Nu ma gandeam ca sunt asa de curajoasa incat sa ma arunc cu capul inainte fara sa stiu macar unde o sa cad, nu credeam ca sunt in stare sa ma las purtata de valuri, mie nu imi place sa inot in valuri… numai in apa sarata, iar aceasta era dulce si incredibil de rece.

De atunci mi-am schimbat parfumul, nu ma gandeam ca exista si alta aroma care sa imi placa. Am flori galbene pe biroul pe care invat, iar eu visam la forme maro si rosii. Nu am crezut ca pot sa am atata rabdare, nu am crezut ca pot sa inteleg atat de multe, nu am crezut ca pot sa aflu adevaruri cand eu nu le caut, nu am crezut ca pot sa zambesc atunci cand imi vine sa plang sau ca sunt in stare sa stau o zi intreaga cu telefoanele oprite citind niste scrisori mai vechi.

Acum un juma de an ascultam muzica de care nu aveam nicio idee, dar simteam ca o stiu de cand e lumea. Acum un juma de am am stat cu capul afara din masina ca sa privesc stelele, iar picioarele tot pe bord mi le-am lasat si nu mi-am sters urmele cand am iesit. Acum un juma de an mi-am pierdut cercelul pe care nu credeam ca o sa il mai gasesc vreodata… masinile nu sunt prietenoase cu obiectele pierdute. Stiu asta pentru ca acum un an jumate mi-am pierdut inelul preferat intr-o masina si nici acum nu am reusit sa il recuperez. Era un inel cu atat de multe sentimente… si urma sa ajunga copiilor si nepotilor mei, nu sa se rupa lantul dupa numai 3 generatii. Imi pare rau! Acum trebuie sa port un inel pentru care nu am niciun sentiment… sta acolo doar asa ca sa nu imi simt degetul gol.

Acum un juma de an am omis adevaruri (pentru ca eu nu mint) si nu m-am simtit nici un pic vinovata. Acum un juma de an imi intorceam privirea chiar acolo unde nu era voie si o faceam atat de evident. Atunci unii imi acceptau toate porcariile pe care eram in stare sa le spun si lucrurile pe care le faceam cu atata indiferenta… nu stiu cum, dar mai erau in stare sa imi si zambeasca si sa imi vorbeasca frumos. Degeaba! Acum un juma de an credeam ca am avut deja cel mai bun somn sau cel mai larg zambet pe faţă. Am crezut ca am facut deja cea mai mare tampenie strict secreta, nu ca mai adun pe lista mişeleşte.

Acum un juma de an nu credeam ca va trece acest juma de an asa de repde si asa de intens. Nu credeam ca mai pot sa explodez de fericire sau ca o sa beau sampanie dupa fix… ghici ce? Dupa fix un juma de an.

Rolling Stones - Streets of love
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

I must admit you were awful smart
The awful truth is awful sad
I must admit I was awful bad

Intre doua lumi... in autobuz

E plin de zapada inghetata pe strazi, iar eu umblu pe cararea asta batuta de mii de picioare in fiecare zi. Frigul se incapataneaza si imi atinge pielea cu toata straduinta mea de a ma proteja de el. Nu vrea nici sa ma grabesc, iar de plimbat nu pot pentru ca deja am turturi mici la gene. Am avut la un moment dat ochii in lacrimi, nu mi-am dat seama pe moment. Nu stiu ce e cu mine, am o stare asa... umblu cu privirea in pamant, nu am intensitatea pe care o am de obicei in pasi, telefonul mi l-am pus in geanta, nu in buzunar cum il tin de obicei si am impresia ca toti suntem la fel... Pana acum gandeam chiar opusul si pun pariu ca asta am sa gandesc si maine dimineata, dar pana atunci in toti vad aceleasi fete, aceleasi ganduri idioate, aceleasi slabiciuni si acelasi numar de prieteni, diferenta e doar cum ii privim noi.

Merg spre casa; pare asa departe, dar am sa ajung pana la urma... Mi-am dorit de atat timp sa locuiesc singura, dar acum parca nu ma mai vrea nici camera aceea, parca e tot mai stramta, parca ma rapunge cu caldura ei, ma scoate afara... iar frigul nu imi place. Nu mai inteleg ce ar trebui sa fac?! Asa ca, de obicei, ma urc in autobuz. Ma urc in 6 ca pe ala am abonament, ma pun pe al treilea scaun din spate si merg... ma las purtata dintr-o parte in alta a orasului. Petrec ore intregi in autobuz si imi place. Imi place sa le privesc fetele oamenilor agitati, oamenii fara bilet de autobuz, oamenii foarte aranjati, oamenii care se cearta, oamenii care vorbesc singuri despre Ceausescu, oamenii care lipesc stikere cu fel si fel de reclame crezand ca nu se prinde nimeni sau oamenii care vin sa iti ceara un leu de mancare... sunt atatea feluri de oameni in autobuz. Nu sunt aceiasi ca pe strada, acolo nu ii abserv niciodata, nu imi plac numai aici... si intr-o ora schimb pana la 15 "parteneri" de scaun... si grasi si slabi, si urati si care respira greu , si care intra in vorba si care plang uitandu-se pe geam sau care nu se mai opresc din vorbit la telefon, dar toti sunt minunati, minunati in felul lor ciudat de a fi.

Azi nu am sa mai las caldura si frigul sa ma poarte cu autobuzul... Am sa razbesc pana or sa ma accepte, desi problema e ca mie mi-e prea greu sa ii accept. Poate ca daca nu as fi singura mi-ar placea caldura, mi-ar placea trecerea de la inghet la aburul ce mi se pune pe ochelari cand intru in casa; poate ca daca nu as fi singura as incapea mai bine in casa, as intra zambind pe usa pentru ca as avea cui, nu imi place sa zambesc in gol. Nu stiu de ce am vrut sa ma mut singura, nu stiu ce a fost in capul meu. Acum imi doresc iar sa stau la "coada" sa intru la dus, sa fac de mancare pentru doua persoane, sa trebuiasca sa ma ascund sa ma fac cu crema, sa ascult inca o respiratie in camera in miez de noapte, sa ma enervez cand cineva la ora 3 dimineata bate in usa disperat ca si-a uitat cheile acasa sau ca nu a curatat masa de miez. Da, cred ca as incapea mai bine asa in camera, m-as duce singura sa ma plimb cu autobuzul daca as fi suparata, nu m-ar impinge caldura intr-o parte si frigul in cealata...

Drumul parea asa de lung... asa ca l-am rugat pe un tip care mi-a iesit in cale daca nu vine cu mine pana acasa (si atat). A facut ochii mari si parea foarte incantat, nu stiu la ce s-a gandit, probabil ca nu-i venea sa creada ca a primit o "invitatie" cu atat de mult tupeu, dar eu i-am zis sa vina pana in fata portii si apoi sa uite ca m-a intalnit. El a inceput sa puna intrebari, eu nu raspundeam, ma gandeam ca intr-un final o sa se opreasca, dar nu si nu. Atunci mi-am dat seama ca imi era mai bine fara el si i-am zis: "Taci odata! Doar paseste in ritmul meu ca sa nu ma simt singura." In clipa aceea a facut ochii si mai mari de cat ii avea deja si mi-a zis "Femeie, esti nebuna?!" si a luat-o cealalta directie. Sincer, nici nu mi-am dat seama daca era o intrebare sau o exclamatie ca sa stiu daca sa raspund sau nu... dar mi-am continuat drumul cu capul in panamt si tot singura am ajuns acasa.

Mi le-am aruncat toate pe jos si m-am trantit in patul meu mult prea mare pentru o singura persoana. Ma ghemuiesc la perete in speranta ca poate poate mai apare cineva, dar deocamdata doar caldura sufocanta ma invaluie.

Somn usor... ca al meu nu va fi deloc asa, e prea liniste aici. 

Cat Power - Maybe Not
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Come and be free, you know who I am

We won't have a thing
So we've got nothing to lose

Trilul de azi -> 56

...and if you want to talk about it anymore,

lie here on the floor and cry on my shoulder,

I'm a friend

James Blunt - Cry
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

You're fucking perfect to me

Trilul de azi... care pur si simplu imi place :)

Pink - F**kin Perfect - Official Music Video found on Pop

The whole world's scared so I swallow the fear 
The only thing I should be drinking is an ice cold beer 

Ganduri...

Nu pentru toata lumea e la fel... nu toti mananca mandarine seara, nu toti au parul burzulit la ora 23:40, nu toti dorm cu sosete in picioare sau isi scriu cuvinte urate si negre pe perete. Nu toti stau de veghe noaptea, nu toti isi arunca oglinzile din casa pentru ca nu le mai suporta, nu toti viseaza cu morti sau gandesc in acelasi mod...

Eu, de exemplu, cand mananc supa ma gandesc la zborul albinelor, cand imi fac bagajele sa vin acasa ma gandesc la praful de pe jos, cand invat ma gandesc la vacanta ce o sa o am dupa si la cum o sa ajung in Croatia, iar cand fac pauza deja ma uit dupa bilete si cazari. Cand fac curatenie ma gandesc la primavara, cand umblu printre copaci verzi ma gandesc la sinucidere (easy easy, nu a mea, la fapta in sine), cand vorbesc la telefon ma gandesc la sora mea, iar cand vorbesc cu ea ma gandesc la ciorba de perisoare... Daca incerc sa adorm ma gandesc la pisicile din pod, daca sunt in autobuz ma gandesc la arici de mare si cand trec strada ma gandesc la fata pe care am sarutat-o acum ceva timp intr-un bar. Cand spal haine ma gandesc la pixuri negre cu gel, cand fac de mancare ma gandesc la geamuri termopan, cand scriu pe blog ma gandesc sa dau muzica cat de tare pot si cand primesc un mail ma gandesc ca sunt multi care nu au ce manca... dar trec repede peste asta si ajung la extorsiunea burlanului.

Gandul meu nu are legatura cu fapta... nu pot sa se atinga unul pe celalat, dar daca fac o jumatate de ora de mediatie, daca ma pun turceste in fata unei lumanari si invart in palme cele doua bile verzi de metal cu Yin & Yang si ma concentrez asupra flacarei... incep sa mi se apropie cele doua "cai" - gandul si fapta -. Se intampla greu, iar apoi primesc un telefon care imi sterge zambetul de pe fata si in 2 minute le desparte din nou pentru ca ma gandesc la telefon chiar daca am incheiat conversatia de mult... si uite asa citesc o pagina de o ora si tot nu am inteles nimic, cred ca trec iar la deditatie ca sa pot continua sa invat.

Ba nu. Somn usor voua, eu ma pun la un film. Maine e o zi lunga, mai lunga ca cea de azi, cu siguranta.

Acum intelegi cum sta treaba? 

Vita de Vie - Ganduri
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Ganduri... cad pe randuri se scris...

Trilul de azi -> 53

Here comes the sun... si lumea explodeaza de fericire. Se bucura de cuvintele frumoase soptite la ureche, de strangerile de mana, de soarele care le intra in ochi, de zambetele uriase, de plimbarile nesfarsite si de mirosul de primavara din luna ianuarie. 

Sa uitam de gropile din oras, de ploaia de maine, de ce se va intampla intr-un viitor nu foarte indepartat, de probleme din ziua de marti, de stresul de vineri sau de galagia din vecini. Sa uitam de toate... here comes the sun.

beatles - here comes the sun
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Sa inceapa stresiunea!

Vin superexamenele! E prima sesiune si am nevoie de muuulta concentrare... care oricum imi cam lipseste in ultima vreme. Asa ca telefoanele pe silent sub perna, le folosesc doar de alarma, fara prieteni, mufa de net scoasa din laptop, contul de pe Facebook inchis pentru o luna, bloggingul restrictionat, mailurile lasate necitite, interfonul pus pe mute si fara postari pe blog pana in februarie... un lighean cu apa rece in camera, multa ciocolata, sticle de apa minerala rece, lecitina dimineata, medicamente si ceaiuri de somn seara, usa inchisa si cu nasul in carti, foi, cu creioane verzi in mana la subliniat si muzica oprita. Asta inseamna sesiune!

Eeeeh hai ca am exagerat un pic... ma duc pana in oras :)

Vama Veche - Nu am chef azi
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Oamenii...

Oamenii nu inteleg oamenii, desi suntem toti la fel... cu mici diferente in educatie si stil, dar sentimentele ne sunt la fel, avem aceiasi invidie, rautate, ignoranta si indiferenta:

• Ne e dor atunci cand suntem departe, dar cand persoana e langa noi nu o mai pretuim. 
• Visam la ceilalti doar atunci cand nu sunt in asternuturile noastre, iar cand reusim in sfarsit sa ii tinem in brate, in 5 minute le intoarcem spatele. 
• Avem dorinta de a invata doar atunci cand nu suntem capabili de altceva, cand avem un handicap... cand suntem perfect sanatosi am prefera sa stam toata ziua in fata unui joc pe calculator sau sa pierdem vremea cu PlayStation idiot. 
• Daca suntem singuri in statia de autobuz ne uitam cu invidie la cei care se tin de mana si se saruta, dar cand noi suntem cu cineva si facem acelasi lucru... uitam complet de cei din jur.
• Daca avem o lucrare de terminat, iar a colegului ii e gata de saptamana trecuta ne gandim "ce fain de el", dar cand el lucra noi ce faceam?
• Toti preferam daca se poate exact ceea ce nu avem, iar cand obtinem si acel lucru in mod sigur ne dorim cu totul altceva.
• Daca nu e langa noi acel "cineva important", e singurul lucru pe care ni-l dorim, e lucrul la care ne gandim cand facem dus, cand ploua, cand ne spalam pe dinti sau cand mergem la cumparaturi... dar cand ajunge langa noi uitam sa ii spunem ca ne-a fost dor si ne enerveaza grimasa pe care o face cand mananca portocale... si culmea, cand pleaca din nou, iar simtim ca nu mai putem respira.
• Cand mergem la o petrecere vineri seara, iar prietena cea mai buna ne povesteste a doua zi cum a fost la petrecerea ei... am si uitat ca si noi ne-am simtit minunat, am si uitat de rasetele alea din care nu ne mai puteam opri si ne-am fi dorit sa fi fost acolo cu ea, ca era mult mai bine...

Ti se pare normal? Eh... asa suntem toti, niste nemultumiti!

Apocalyptica - Fade To Black
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

In a lovable mood

Azi faceam baie si... si m-am gandit la pantalonii maro in patratele, la mersul lenes cu ochelari negri de soare, la noaptea aceea din parcare, la muzica din masina, la tricoul alb si la modul in care am spus "nu" pe dig. M-am mai gandit la cum m-a asteptat in gara fara sa stiu, la cum am pierdut trenul apoi, la castana de pe jos, la guma lipita de pantaloni si la cum m-a prins prima data de mana. Apoi m-am gandit la cuvintele care mi le sopteste noaptea fara sa isi dea seama si m-a bufnit rasul tare. 

Aaah daaa...si limonada colorata de pe pietonala, glumele cu care incerca sa ma aghete, grija pe care mi-o porta cand ma doare ceva, plimbarile din frig, subtilitatile spuse cu atata seriozitate si micul dejun adus la pat. M-am mai gandit la cum imi atinge palma lui sanul cald si la fiorii care trec prin mine cand ma tine in brate si imi respira in par. La sarutul acela care parea sa nu sa mai sfarseasca dupa concertul din Pub, la dusurile facute impreuna care durau si durau si durau... La mailine lui care imi ating fata delicat cand sunt trista sau la zapada care ne inconjura, iar noi alergam unul dupa altul fara sa bagam in seama frigul.

Mai pe scurt... faceam baie si ma gandeam... ma gandeam la el.

Goo Goo Dolls - Without You Here
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Ma intorc acasa

Am patru pereti reci in jur. Floarea din coltul camerei s-a ofilit, frigiderul nu mai merge, iar patul mi-a ramas nefacut de doua zile. Nu mai pot sta aici. Nu mai vreau sa le zambesc fals tuturor, nu mai vreau sa vorbesc cand prefer sa tac sau sa dau importanta zumzetului din jur.

E iarna. Orasul e acoperit de zapada, dar nu pot sa fug printre fulgi cand nu am acel zambet larg pe fata, cand ma doare atingerea lor sau cand nu le simt placerea de a se topi in palma mea. 

Ma intorc acasa!

Stiu ca tu o sa ma astepti in gara si o sa ma primesti cu o imbratisare. O sa am asternuturile calde, o sa imi zambesti si o sa imi faci un ceai fierbinte. O sa ma asculti daca vreau sa vorbesc, o sa imi stergi lacrimile daca plang, o sa incerci sa ma inveselesti si o sa ma tii in brate pur si simplu daca nu vreau sa scot un cuvant. Stiu ca tot timpul acasa ma simt cel mai bine. Acasa este acolo unde te asculta si te intelege toata lumea in orice fel de probleme sau discutii ai avea. 

Propaganda - Ma intorc acasa
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Ce noroc pe capul meu ca am unde sa ma-ntorc mereu.