Trecerea din vis in realitate

Stii ca de 5 ani te astept? Stii ca de atunci sper la clipa asta? Ma visam in fiecare noapte alaturi de tine intr-o casa veche si darapanata, intre 2 munti salbatici. Ziua stateam morti pe iarba, batuti de vant si mangaiati de gazele primaverii, iar seara ne spalam pe dinti impreuna, in curte si ne intindeam goi langa fantana pana cand soarele ne atingea pielea umeda de roua diminetii.



Iti multumesc ca ai venit si acum pot sa visez realitatea!

Refuzul dorintei

Cand iti vad ochii jucausi cum se uita pana in interiorul meu ma fac sa uit de furia care iti iesea din ei candva… Cand iti vad zambetul vioi de pe faţă ma fac sa uit de idioteniile care pluteau in jurul tau…
Te rog, nu ma face sa imi amintesc de tine, nu ma face sa te doresc din nou, nu ma face sa te visez in fiecare seara... Stii bine ca nu meriti, ca mi-am pierdut un an de zile din viata pentru tine, ca nu ai fost niciodata ceva real, iar mistificarea ta o regret in fiecare zi....
Nu incerca sa repeti acelasi lucru, vreau sa imi traiesc anii cum se poate mai bine si nu as vrea sa imi ucizi planurile acum. Vreau sa raman sigura pe mine, pe faptele si pe gandurile mele, dar nu pot sa fac asta daca apari din nou TU. Nu vreau sa iti mai ascult povestile plictisitoare , nu mai vreau sa aud parerile tale aberante despre lumea in care traim sau despre oamenii care ne inconjoara, nu vreau sa iti mai aud regretele sau problemele din familie. Pentru mine era totul uitat.
De ce a trebuit sa ma privesti zambind azi?

Fuga spre nicaieri

Te-ai lasa dus de val? Ai veni cu mine fara sa stii unde? Ai alerga dupa mine fara sa te intorci in spate si fara sa pui intrebari?
Vreau sa mergem fara sa ne gandim la trecut, la viitor sau la consecintele lor. Vreau sa vii cu mine si sa ne innecam in mare, sa ne invelim cu nisipul firbinte, sa te mangai pana la apus, iar apoi sa ne totpim odata cu soarele. Vreau sa ma las toata noaptea purtata de armonia buzelor tale, a saruturilor nesfarsite, apoi sa ma scufund in privirea ta si sa ma imbratisezi pana cand sunetele naturii vor inceta a se mai auzi.

Ai incredere in mine? Vii sa plutim pe valuri si sa inghitim nisipul? Vii sa numaram norii si sa fugim dupa necunoscut? Vrei sa visam impreuna si sa murim arsi de soare?

Da-mi raspunsul pe care il astept si te voi iubi vesnic!

doar tu... in vesnica clementa

Chiar nu imi vine sa cred cum poti pleca de langa mine fara sa iti intorci privirea. Am stat 10 minute pana sa ajungi la colt si nu te-a interesat deloc unde am ajuns, nu te-a interesat cum merg sau daca merg... nu te-a interesat nimic, erai doar tu cu umbra ta...
Stiu ca maine iti va parea rau, tot timpul iti pare, dar poate intr-o zi... 'maine' va fi prea tarziu... si atunci vei regreta toata viata. Nu vreau sa faci asta, chiar nu vreau, dar acum... acum sunt intr-o hora care nu se mai opreste, o hora inteleasa doar de 3 persoane. Exista oare acele 3 persoane cu adevarat? Stiu ceea ce sunt? Sincer... nu prea cred... erau 3 persoane care simteam ca ma inteleg, 3 persoane pe care le simteam aproape orice ar fi, 3 persoane pe care le auzeam si daca nu erau langa mine... dar nu mai sunt... si-au pirdut identitatea, mi-au deschis usa cu un zambet larg si abia au asteptat sa plec, mi-au spus adio fara resentiment...

In clipa in care s-a deschis usa si mi s-a spus noapte buna am inteles totul... am intels ca am trait intr-o gluma, am inteles ce rol am avut in viata lor, cat de mult conteaza parerea mea si cat de mult imi ascultau vorbele...

Crede-ma, degeaba imi spui acum cat de bine arat, degeaba incerci sa imi umplii inima de complimente... ea va ramane rece, pentru ca nu merita mai mult, nu merita sa incerce sa se incalzeasca pentru cineva sau ceva... nu merita nimic daca tu dupa 3 ani nu ti-ai intors niciodata privirea... niciodata... iar eu, eu stateam si te urmaream, uitand lumea, uitand claxoanele sau latratul cainilor din strada, eu statea si iti numaram pasii pana cand nu iti mai vedeam urma... M-a intristat acel moment, vroiam sa te privesc la nesfarsit, vroiam sa iti privesc forma neagra pana la nesom, vroiam sa te urmaresc pretutindeni si sa iti simt mirosul in hainele mele pentru totdeuna, dar simt cum te evapori, simt cum dispari de langa mine...

Daca maine nu mai am sansa sa te ravad? Daca maine consideri ca nu mai are rost? Daca incerci sa ma faci sa uit... asa subtil, cum sti tu... Eu nu am de unde sa stiu ce e in capul tau... nu am de unde sa stiu ca tu chiar crezi ce zici... dar un lucru eu sigur promis... we'll be friends forever ;)

Say goodbye, don’t follow

Ne-am certat si te uram… am zis ca nu mai vreau sa te mai vad niciodata asa ca am plecat de acasa si nu m-am mai intors. A trecut ceva timp, tu nu mai sti nimic de mine… nu a fost bine ce am facut, stiu, dar nu am mai rezistat, imi pare rau… Ma vei ierta? Trebuie! Esti mama mea, e imposibil sa nu ma ierti... Trebuie, intelegi?!? Nu mai am putere... Te rog!

Stiu ca am plecat fara urma, fara bilet si fara telefoane. Am citit toate mail-urile de la tine si de la multi altii, dar numai tu imi trimiteai in fiecare zi cate 3 mesaje, restul m-au uitat repede... Au inceput sa devina plictisitoare, asa ca nu le-am mai citit. Acum imi pare rau, poate pana la urma iti raspundeam, daca iti simteam disperarea.

Am preferat sa va uit pe toti, pe familie, pe prieteni si sa plec... probabil, dupa atata timp m-ati uitat si voi pe mine, poate m-ati si ingropat sau orasul e inca plin cu poza mea, nu pot sa ma gandesc la asta, dar te rog mama, te rog, numai tu, nu mai am nevoie de nimeni, nu mai vreau zambetul si intelegerea nimanui, te rog iarta-ma si primeste-ma acasa!

Am ajuns intr-o lume minunata, era totul frumos si firesc, mi-a fost usor sa va uit pe toti. Atat de usor incat m-am uitat si pe mine... mi-am uitat baza pe care mi-ai construit-o, mi-am uitat identitatea si am preferat sa imi fac alta intr-o lume necunoscuta... si a mers, chiar foarte bine. Eram mandra cat de bine pot sa ma descurc in viata, dar eram un om fericit fara trecut. Nici cand ma intrebau unii ceva despre mine si familia mea nu imi aduceam aminte de voi... Nu-mi era greu sa-mi inventez o poveste. Tu ma cunosti, mama... stii ca am avut intotdeauna multa imaginatie. Poate asta m-a si determinat sa plec. Esti singura care ma cunosti cu adevarat, mama! Acum este cazul sa ma si intelegi. Te rog, mama... sunt daramata si demoralizata...

Dupa 10 luni de zile mi-au intors toti spatele, nici cersetorii nu-mi mai trag maneca, cainii nu ma latra, iar altii se lovesc de mine ca si cum nu as exista... Nu mai suport, nu am fost niciodata asa singura. Nu am simtit niciodata ca lumea ma uraste, nu m-am mai visat moarta si nu am vazut natura in nuante de gri pana acum. Eram un copil vesel. Tu stii asta, mama, tu ma cunosti, tu imi intelegeai sufletul cel mai bine. Te rog, iarta-ma, iarta-ma si deschide-mi usa cu zambetul pe buze. Am neoie de imbratisarea ta mai mult decat orice. Te rog iarta-ma si spune-mi ca nu m-ai ingropat, spune-mi ca te mai gandesti la mine, spune-mi ca m-ai iertat si ca iti este greu fara mine... Nu ma vei uri, asa-i? Spune-mi! E tot ce vreau sa aud de la tine... nimic altceva nu mai conteaza. Am nevoie de tine, intelegi? Imi pare rau pentru ce am facut! Chiar imi pare! Te rog iarta-ma, mama... fara iertatea ta nu mai pot sa traiesc.

Acum am revenit acasa si sunt aceeasi ca inante... Te iubesc, mama!
IARTA-MA SI PRIMESTE-MA ACASA!

Alice in Chains - Don't Follow

Vreau sa raman prinsa in natura

Vreau sa alerg vioasa intr-o rochita alba pe o campie proaspat iesita de sub zapada... sa simt vantul rece care imi flutura parul vopsit in culorile primaverii. Vreau sa simt cum cerul albastru de sticla ma atrage incet spre el, ma face sa zbor cu o pala de vant si vrea sa ma duca la soare, sa imi prajasca pielea putin. Apoi vreau sa cobor si sa ma rostogolesc pe dealuri, sa ma plimb cu iarba prin par, sa ma inec cu mirosul florilor, sa alunec pe roua diminetii si sa imi ud rochita.

Vreau sa raman in natura petru totdeauna si sa am o casa in copac.

Dependenta de clipele fericite, uitate apoi

As vrea sa te las, sa te parasesc, sa nu ne mai intalnim niciodata, dar nu ma pot satura de tine. Esti asa dulce, fin, rafinat…
Ador sa imi mangai cerul gurii, sa ma incalzesti iarna si sa ma racoresti vara. Tu esti singurul care ma face sa uit de greutatile existente, de clipele dure care ma urmaresc si ma faci sa zbor… sa zbor si sa nu mai vad nimi cin jur. Nu imi pasa de parerile altora, nici macar nu ma gandesc la ei… suntem doar noi doi, noi doi intr-o lume vesela, fara probleme si ne miscam alene pe muzica vantului, a razelor de soare, muzica traficului sau pe galagia dintr-un bar plin de fum.
Cand nu esti langa mine sau nu pot sa te am simt ca incep sa tremur, ca mi-e rau, mi-e sila de tot ce ma inconjoara… sunt daramata si abia ma ridic din pat.
Te vreau cu mine pretutindeni, vreau sa-mi fi aproape, vreau sa-mi intri in sange si sa-mi mangai venele, vreau sa ramanem impreuna pentru totdeauna… atunci voi fi fericita… restul nu conteaza !

Vreau sa mor invadata de tine, alcool nesabuit !!!

Frica de imaginatie

Vine peste tot cu mine
Nu pot sa il consider prieten
E inalt, imbracat in negru si cu masca pe fata
Nu ma lasa in pace.
Il vad tot timpul pe hol
Ma astepata sa ies din baie si imi asculta miscarile
Are o arma la el si vine sa ma omoare
Intra in camera cand nu vad eu
Se ascunde dupa usa cu o sfoara sa ma ucida, cu un cutit sa ma injunghie
Ma va maltrata
Nu mai pot iesi din baie
Stiu ca ma asteapta undeva

Fug cu batai mari de inima si nu stiu ce va urma
Incerc sa ajung inaintea lui in camera si sa ii inchid usa in nas
Iar daca e deja acolo… ma voi lupta cu el…
Am un cutit lipit sub birou
Acel cutit va face cunostinta cu ochiul lui
Si eu ma voi bucura de sangele varsat

Am sa fac asta?
Sentimentul ma urmareste tot timpul
Dar el nu apare

As putea cu acel cutit sa imi omor imaginatia?

Fuga de umbra ta

Sunt amortita, nu am chef, mi-e somn, desi am insomnii in fiecare noapte, dar trebuie, trbuie… asa ca ies din casa, ma loveste aerul rece de seara, dar cu un miros mirific. Zambesc si o iau la goana. In urmatoarele clipe uit de oamenii care ma inconjoara, de problemele care ma streseaza peste zi, de lacrimile pe care le-am lasat intr-o batista murdara… uit tot. Doar luna e langa mine si ma priveste pretutindeni… imi zambeste cand ma impiedic si se incrunta cand ma opresc. Vreau sa-i demonstrez ca pot mai mult si incep sa ma lupt cu vantul, sa trec fara mila printre firile de praf, sa zdorbesc si sa inghit pamantul dupa ce am trecut de el.
Totusi e bezna. Mai sunt 2 becuri care palpaie la capatul strazii. Mi-e frica sa ma scufund in intuneric, mi-e frica de crengile care apard dupa colt si imi cer o imbratisare, mi-e frica de umbra care ma urmareste, de fosnetul din spate si mi-e si mai frica sa ma intorc sa verific deoarece s-ar putea in acea secunda sa apara in fata mea. Poate e mai bine sa nu stiu… asta ma face sa alerg si mai repede, sa nu-mi peste de inima care sta sa-mi iasa din piept, de respiratia care la fiecare pas pare sa se termine brusc sau de piciorul care incepe sa ma lase incet… sunt nimicuri.
Cu cat sunt mai aproape de casa alerg mai tare, trebuie sa ajung cat mai repede, nu are voie sa ma intreaca nici vantul si stau cat mai departe de cladiri pentru a nu intalni pisici.
Ajung acasa cu fata speriata, e liniste, dar eu aud mii de ganduri, fac dus fara sa ma gandesc ca mai e cineva in baie, iar cand ajung in pat imi simt corpul de plumb… simt cum ma scufund in asternuturi, simt imbratisarea lor, simt cum vin visele spre mine si ma fac sa zambesc.
Gata cu insomnia!

Antiteza sentimentelor

Te urasc atat de tare incat simt ca nu pot trai fara tine.
Iti sfidez vorbele, dar vreau sa le aud in fiecare zi.
Te alung de langa mine ca apoi sa fug si sa te chem inapoi.
Te dispretiusc in tot ce faci, dar imi place sa iti urmaresc neindemanarea.
Ma lovesti cu ura si eu vreau mai mult.
Te-as omorî pentru un măr, dar nu as rezista nici eu mai mult de cateva minute fara prezenta ta. Imi plac buzele tale, dar mi-e sila de sarutul tau.
Iti iubesc sufletul, dar nu-mi place bunatatea ta.
Iti admir trupul, dar nu simt fiori cand ma atingi.
Iti invelesc gandurile cu dragoste, dar ma gandesc si la altcineva.



Te iubesc!
Pleaca!
Cand pot sa te revad?

Fericirea - trairea intensa fara parere de rau

~ Fericirea e ceva ce omul caută pentru sine şi nu găseşte decât în celălalt ~
Vladimir Ghika

~ Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja ~
Sfântul Augustin

~ Fericirea constă în a fi liber, adică a nu dori nimic. ~
Epitteto

~ Fericirea nu constă în a avea mult, ci în a fi mulţumit cu puţin ~
Marguerite Blessington

~ Fericirea este plăcere fără regret ~
Lev Tolstoi

~ Fericirea nu e o destinaţie. E un mod de a trăi ~
Burton Hills

~ Fericirea nu este nimic altceva decât o sănătate bună şi o memorie proastă ~
Albert Schweitzer

~ Fericirea înseamnă să te împaci cu tine însuţi. ~
Luis Bunuel

~ Fericirea este viaţă activă ~
George Calinescu

~ Fericirea este alcătuită dintr-un şir de plăceri mărunte. ~
Charls Baudlaire

~ Fericirea este rezultatul descoperirii că nu este necesar să ai ceea ce vrei ~
James Feibleman

Intrebare: Ei au fost fericiti?

Presupusa moarte

Ce-ar fi daca intr-o zi m-as trezi, as pleca si nu m-as mai intoarce? Cum ar fi daca m-ar fura valurile marii? Cum ar fi daca m-ar duce vantul taios cu el? Ce s-ar intampla sa ma soarba pamantul numai pentru el? Cum ar fi sa ma lupt cu fiecare fenomen al naturii si sa dispar pentru un timp?

Ai avea vreo reactie? Ar mai conta trecutul, daca tot am disparut? Te-ai uita sub pat sa vezi daca ti-am lasat un bilet? Te-ai uita in mare sa vezi daca a mai lasat ceva din mine? Ai sta in natura sa vezi daca revin odata cu bataia vantului? Ai umbla o ora agitat prin oras sa ma cauti? Ai plange pentru 2 minute?

Vreau sa simt ca ma vrei langa tine, sa simt ca ma doresti pentru totdeauna. Vreau sa te vad zambindu-mi senin dimineata, sa fugi cu mine fara sa mai conteze nimic, sa ma cauti si in munti cand eu sunt la mare. Vreau sa plutim in iarba si sa ne avantam printre scoici.

Acum... eu am disparut... tu m-ai visat azi noapte?

Dorul de cel de langa tine

Ooh, daca-ar sti ce e in mintea mea… daca-ar sti restul ce gandesc cu adevarat… e langa mine aproape tot timpul, ma uit la ea si vad cat e de frumoasa, dar mi-e frica sa nu imi atinga si ea privirea in acea clipa, mi-e frica sa o privesc in ochi, dar o adulmec intru-totul cand nu e atenta. Nu inteleg cum au unii asa noroc si parca nici nu se bucura de el… nu se bucura de ochii ei misteriosi, de zambetul ei fara rusine, de armonia din imbracaminte sau de vorbele suflate cu atata bucurie.


Abia astept sa-mi adreseze salutul ei vesel si sunt atat de incantat incat nici nu o pot privi. Abia astept sa prind un motiv intemeiat sa ii sarut obrazul, sa ii ating umarul sau sa ii spun ce simt fara sa isi dea seama…
Sunt fericit cand vad ca imi asculta vorbele, sunt fericit cand simt ca ma atinge jucaus, cand am ocazia sa fiu cat mai aproape de ea, sa ma sufoc cu parfumul ei ametitor sau cand imi face cu mana cu atata satisfactie.


Daca ai sti tu ce simt pentru ea, nu mi-ai mai da telefon sa vazi ce fac…
Daca ar sti ea ce simt pentru ea, nu s-ar mai comporta la fel in prezenta mea…
Daca ati sti…

Visurile oprite de zidul principiilor

E simplu sa primesti dragoste si e si mai simplu sa dariuesti, dar de ce sa-i daruiesti cuiva care nici macar nu te vede? Ce rost are sa suspini dupa cineva care nu iti simte prezenta? Degeaba ii desenezi inimioare, degeaba ii dai pufuleti si cadouri speciale in zile speciale sau ii trimiti mesaje de noapte buna, daca ea sa gandeste la altceva. Degeaba iti dai minutele peste cap pentru ea, degeaba mai speri la o zi, ii duci geanta cand e grea sau ii descurci problemele de matematica, daca ea iti ofera doar un zambet.

Ii iubesti zambetul, ii iubesti privirea care te atinge si ai vrea sa o simti in fiecare zi, dar atunci trebuie sa te multumesti cu atat. Te irosesti, te irosesti intr-o lume numai a ta pentru ca nu va fi niciodata a voastra si sti bine asta.


Desi… te simte… simte fiecare sentiment al tau, numai ca se opreste in zidul din fata ei, acel zid pretentios plin cu principii. Nu ai cum sa treci de el, nu ai cum sa ii mangai faţa, nu ai cum sa-i fii aproape, imi pare rau, nu ai cum…

Happy Martisor?

1 martie.

Candva a fost o zi speciala si primita cu un sac de emotii. Iti alegeai cu grije inainte cu o zi martisoarele. Iti puneat unul pe bluzita si unul pe haina pentru a fi sigura ca tot timpul e la vedere. Dimineata, intrai cu un zambet larg tremurat de induiosare pentru a vedea ce baiat s-a gandit la tine anul acesta sau ce ti-au lasat in banca admiratorii secreti. La inceput nu zicea nimeni nimic, erai doar privita cu invidie de restul fetelor pentru ce "stralucea" in pieptul tau, apoi, facandu-si curaj, venea un val stangaci si rosu spre tine ba cu un martisor gasit din greseala intr-un sertar, ba cu unul cumparat special si cu dedicatie pe spate sau cu un trandafir de plastic, plus ca mai gaseai in banca inca 3 si poate si o scrisoare parfumata. Era un sentiment de neuitat.

Afara era mirosul de primavara, iar tu mergeai incet spre casa cu cei 3 trandafiri de plastic in mana, admirandu-i cu bucurie si buzunarele pline de martisoare pentru a vedea toata lumea aprecierea baietilor fata de tine.

Tantosa si cu capul pe sus, cand ajungeai acasa le insirai pe un raft proaspat sters de praf dupa criteriul frumusetii lor. Ce putea fii mai placut decat sa le areti apoi vecinelor tale cele 20 de martisoare perfect aranjate.
Dar acum ce s-a intamplat? Unde a disparut simpla apreciere a baietilor pentru fete? De ce trebuie sa ramana doar o palma peste fund data in graba in curtea scolii? De ce nu mai sunt ghiocei legati cu ata rosie? Unde a disparut culoarea inceputului de primavara si placerea de a darui?

Tu ai primit vreun martisor sau ai uitat ca e 1 martie?

In asteptarea trecutului

Mai tii minte cand imi vorbeai? Stii cum umblam pe strazi zambind fara probleme? Stii cum se uitau cei din jur? Cat de fericit era Andrei si ce prefacuta era Ramona? Cat de incantat erai sa-mi daruiesti o floare si ce disperat cand nu puteai sa-mi vorbesti indeajuns… Ma priveai cum imi probez papucii si te asigurai ca imi sunt perfecti. Cumparai 2 covrigi calzi si ii mancam pe o banca galbena. Vorbeam lucruri aiurea ca sa inteleaga cei de langa noi fix pe dos. Priveam apa cum se misca la fiecare adiere de vant.
Eu eram indiferenta si tu plangeai. Iti ridicam mandria in palme pentru a calca mai apoi peste ea… si radeam. Plangeai si mai tare... ei si? Te lasam sa nu pricepi nimic si sa nu poti pune intrebari. Eu eram vinovata, iar tu iti cereai scuze. Tu iti calculai vorbele, eu le aruncam in tine fara resentimente. A doua zi primeam ghiocei sau gaseam in pragul usii jucarii parfumate.

Nu iti ziceam ce fac, ma urmareai, dar nu ai gasit niciodata nimic. Te-ai complicat, totul era in faţa ta. Imi faceai complimente pana ma plictiseam, vroiai sa fie totul bine, iar eu faceam exact pe dos. Te uram, dar iti luai bluza albastra si uitam tot. Fugeam de tine si iti vorbeam de altii. Te-ai saturat si te-am facut sa iti para rau pentru comportamentul tau pueril, desi… eu eram cea care se juca... ma jucam cu tine. Asa... mi-ai simtit pentru prima oara buzele. Tu ai ramas fara respiratie, iar eu ti-am spus "Pe maine!"

Tu m-ai asteptat, iar eu nu am revenit niciodata!

Buna dimineata in miez de noapte!

Este noapte si nimeni nu se uita la tine. Noaptea e un mormant plin de vicii. Noaptea este momentul in care poti sa ignori natura, sa spargi sticle, sa-ti arunci biletul pe jos. Poti sa ii urasti pe celalti, poti sufla greu fara sa te auda nimeni si sa iti versi lacrimile fara consolare. Noaptea suferi, noaptea iti regreti faptele, iti faci promisiuni si esti sigur de ele. Noaptea sunt violuri, furturi, prostitutie. Noaptea inseamna petrecere, betie, droguri, sex. Noaptea ai nesiguranta aleilor, frica faţă de cel din urma ta si repeziciunea pasilor. Noaptea apare dezordinea gandurilor si inconstienta. Dar tot ea, cu inocenta ei, te face sa te simti norocos, deoarece… ai uitat totul peste noapte.

Dimineaţa… se vad doar efectele.

Insomnia gândurilor plăsmuite

De o ora jumatate stau intinsa pe pat si ma gandesc la acelasi lucru. As vrea sa mi se apropie pleoapele obosite, sa-mi odihnesc ochii rosii, sa ma gandesc la inghetata de vanilie si sa adorm cu un gust dulce in gura.

...

Timpul se scurge mai incet ca niciodata, iar gandurile mele nu se mai zbat dintr-un colt in altul, au ramas nemiscate si unul dintre ele tremura. Tremura si nu ma lasa in pace, tremura si imi starneste o lacrima pe obrazul stang… o lacrima care se prelinge pana la lobul urechii, iar de acolo cade, umezind perna.
M-am intors pe partea stanga si stau ghemuita. Acum toata balta de lacrimi de pe perna a prins culoare neagra si ochiul meu este intinat.
Am incercat sa-mi scot imaginea rea din minte, am analizat toate sticlutele cu creme si parfumuri de pe raft, am incercat sa zambesc la fiecare poza lipita pe perete, gandindu-ma la momentul inghetat din ea. Am numarat punctele negre de pe perete, le-am reluat sa vad daca obtin acelasi rezultat, m-am gandit la ce lucruri ar trebui sa fac dimineata, nu mai este mult pana atunci. Am ascultat ce vorbesc vecinii mei, ca iar e petrecere, dar nu m-am putut concentra. Am ascultat ticăitul ceasului, mi-am recitit toate mesajele frumoase din telefon, am incercat sa gasesc logica literelor de pe tastatura si mi-am admirat fiecare fir de par moale si descalcit.

Oboseala din mine nu mai lasa nici acel gand sa mai aiba vreo reactie. Usor mi se inchid ochii si adorm. Maine dimineata o voi lua de la capat.

Ar fi bine sa pleci din mintea mea, gand idiot!

Tansformare in nimic, dar fiind totul

Unde vrei sa ajungi cu atitudinea ta ostila? Nu mai vreau sa-ti simt vorbele sarcastice lovindu-ma, nu mai vreau sa ma impungi cu privirea puerila, nu mai vreau sa-mi strangi mana pana cand degetele-mi prind culoare, nu mai vreau sa trec peste frenezia ta zilnica, nu mai vreau sa am bataturi si nici oglinda sparta in poseta, nu mai vreau sa-ti vad zambetul trufas langa lacrimile mele, nu mai vreau sa am mintea intunecata din cauza emotiilor atingerii privirii tale si nu mai vreau sa te reinventez in fiecare zi... Gata, ma transform! Ma vei cauta? Vei avea faţa trista pentru 2 minute? În zadar!

Eu voi zburda printre frunzele pe care le ocolesti, voi mirosi fiecare floare pe care o cumperi, voi sta langa furculita ta cand manaci, imi voi lipi urechea de pieptul tau cand te uiti la televizor, voi fi pe umarul tau la fiecare drum pe care il strabati sa-ti adulmec mirosul proaspat iesit din casa, voi sta pe clanta usii pana iesi din baie, voi alerga printre cuvintele rautacioase si ma voi legana cu cele dulci.
Nu ai cum sa ma gasesti, nu ai cum sa ma vezi, dar daca pentru o clipa reusesti sa ma dai deoparte sau corpul meu va fi luat de vant, isi va inunda inima sau va ramane in afara incaperii tale… voi reveni… voi reveni alaturi de privirea ta arzatoare si voi continua sa iti numar actiunile premature.

Sentimentele gandite si razgandite, dar uitate pana a 2 a zi

Ora 5 dimineata. Esti cu ochii umflati dupa un night-party care a iesit tocmai pe dos de cum ai vrut, dar cu toate astea ai stat pana la sfarsit. Drumul e lipsit de viata. Ceata e atat de deasa incat simti cum iti intra prin haine si te umezeste. Parul tau frumos aranjat incepe sa prinda forme inegale. Umblii cu cheia in mana pentru a te apara de sunetul tocurilor. Numai acela se aude in tot orasul. Daca pentru o secunda nu te gandesti la ceva incepi sa il auzi tot mai tare. Gata, acum concentratia iti este numai asupra sunetelor sacadate. Sunt tot mai apasatoare. Ai impresia ca te urmareste un val de femei care umbla in acelasi ritm cu tine, iar valul se face din ce in ce mai mare. Te intorci in spate. Nimic. Cumva reusesti sa iti iei gandul de la asta si iti faci un rezumat pentru seara care ai petrecut-o. Daca te gandesti bine nu a fost chiar asa de rau. Niciodata nu e. A lipsit doar muzica si oamenii, in rest a fost perfect. Chiar ai ras bine la un moment dat, cred ca din cauza ca 3 guri palavrageau in jurul tau si nu intelegeai nimic. Nu e problema, ei nu stiu asta. Si tot asa, cu picioarele inghetate si strambe reusesti sa ajungi acasa. E putin complicat sa urci scarile, dar te descurci. In casa se aude doar televizorul care parca sta sa explodeze. Camera e cuprinsa de senzatii de clar-obscur de la luna strecurata printre formele de perdea. Aprinzi lumina in timp ce iti dai pantofii jos. Pentru cateva secunde stai cu ochii inchisi pentru ati reveni la inaltimea normala si la pozitia lejera a corpului. Cand deschizi ochii te sperii putin de ce vezi in oglinda. Parca nu e aceeasi faţă cu care ai plecat de acasa. Parul din drept s-a facul ondulat in toate partile, vopseaua de la ochi numai la ochi nu mai e, seninatatea din expresie s-a transformat in doua sprancene apropiate, ti se vede breteaua de la sutien si au aparut trei puncte rosii pe bluza care a fost proaspat apretata. Zambesti si o iei spre baie, apoi camera ta. Din cateva miscari te-ai dezbracat, ti-ai inchis telefonul si ai sarit in pat...

Somn uşor!