Pagini

12 martie 2010

Ffiinta pierduta

Era lina si fermecatoare prin insasi mersul ei, prin faptul cum umbla zambind pe strazi golase detasata de lume; prin faptul ca ii atarna un siret, pentru ca isi saluta cu atata seninatate cunoscutii chiar daca aveai impresia ca nu se gandeste la nimic, ca e total absenta. Era imposibil sa nu intorci capul dupa ea sau sa nu ii observi firele de par nearanjate. E minunata. O vreau, o vreau numai pentru mine, nu vreau sa o impart cu tot orasul desi stiu ca va ajunge a... nimanui.

Niciun comentariu: