Pagini

21 octombrie 2009

Omuletul verde

A fost odata ca niciodata un omulet verde cu pantalonasi maro. Era mic mic, cu ochisori mari mari negri. Avea zambetul larg, buricul in forma de „x” si un ghiozdanel ca un nasture in spate.

Din multimea de omuleti de aţă colorata el mi-a zambit cel mai tare, dar nu am vrut sa il despart de prietenii lui. Nu stiu cum s-a intamplat ca dupa ceva timp a aparut la mine in geanta. Era cu bratele deschise si mi-a facut cu ochiul; nu am rezistat sa nu il iau in brate.

De atunci tot timpul e langa mine. Ma ajuta sa ma concentrez, sa imi vina inspiratia sau sa imi pastrez capul pe umeri. Poate uit de el, uit si mintea imi fuge in alta parte, spre lucruri urate si insolente, dar ajunge sa ii intalnesc privirea gingasa care ma patrunde si ma face sa imi sterg tot zambetul rautacios de pe faţă, ma face sa imi pierd ideile nimicitoare si sa revin cu picioarele pe pamant.


E al meu, e Greeny, e un voodoo doll! >:)

[multumesc]

7 comentarii:

e r m e t i c a . spunea...

Si totusi... VERDE!!

Josette spunea...

Da, verde! :)

e r m e t i c a . spunea...

Imi place Clujul.Este perfect de impperfect!(asta ca sa te completez pe tine)

Josette spunea...

Clujul e orasul in care te poti plimba, uitand de tine, ore intregi, fara sa obosesti(si fara sa realizezi)... intotdeauna vei gasi ceva nou. :)

e r m e t i c a . spunea...

Atunci.. tot ceea ce mai lipseste din cluj, sunt eu. :P

e r m e t i c a . spunea...

de multe ori cautam fericirea cand ea imi batea la usa...

e r m e t i c a . spunea...

In kkt-ul asta de Bucuresti n-ai ce face!Ma mai reprofilez in diverse colturi, incercand sa ma adun.